De câțiva ani tot am vrut să ajung la Muzeul Pompierilor din Foișorul de Foc. Nu a fost să fie! Și vă dați seama că nu a fost motivul financiar, costul intrării fiind unul modic ca și la celelalte muzee bucureștene: 6 lei/adult (mai multe prețuri puteți vedea aici: http://www.muzeulpompierilor.ro/index.php/vizitare). Probabil acum, cu ocazia a 42 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, e momentul să merg în Foișor.
Pompierii au jucat un rol important în momentul ”4 martie” ca în orice altfel de calamitate naturală de la noi. Așa că astăzi, printre evenimentele dedicate zilei de 4 martie, organizate în principal de Institutul Național de Fizica Pământului, este și vizitarea gratuită a muzeului național al pompierilor.
Vă redau din pliantul de prezentare a muzeului câteva informații cu invitația de a merge la muzeu. E adevărat că va intra cât de curând în restaurare (în circa o lună) pentru câțiva ani.
”Foișorul de Foc a fost construit în 1890-1891 după planurile arhitectului șef al Primăriei Capitalei, George mandrea, cu două scopuri:
-asigurarea observării incendiilor în București;
-alimentarea cu apă potabilă a orașului, fiind montat în acest sens în partea superioară a construcției un rezervor cu capacitatea de 750 mc.
A servit și ca post de pompieri în perioada 1892-1936 (Postul nr. 5 - Foișor).
După 1936 clădirea a avut diverse destinații până în anii 1961-1963 când este renovată și modernizată pentru a se amenaja aici Muzeul Pompierilor.
În locul rezervorului de apă dezafectat au fost construite trei nivele (4, 5 și 6), scara centrală în spirală a fost prelungită până la ultimul etaj și s-a instalat lift.
Tematica muzeului a fost concretizată prin prezentarea cronologică a momentelor importante din istoria pompierilor, modul de expunere evidențiind arhitectura interioară deosebită a clădirii monumentului istoric.
Expoziția de bază a muzeului este organizată pe șapte nivele (P+6), traseul de vizitare fiind în spirală de la etajul 6 (unde se ajunge cu ascensorul) către parter.”
Cu voia muzeografei (o faină profesoară de istorie) mai spun câteva cuvinte (cu mulțumirea că mi-a permis să fac câteva poze cu telefonul). M-a bucurat să îmi spună că astăzi au avut câteva grupuri de copii și a venit să prezinte doar pentru mine. A mai venit un cuplu și măcar a avut mai mulți vizitatori.
Muzeul pornește cu elementele legate de stingerea incendiilor din cele mai vechi timpuri (din antichitate, perioada romană), trece prin perioada de voluntariat și de ființare a unităților de pompieri (primele la Arad, Iași și București), apoi la militarizarea unităților (momentul 1848), trecerea prin evenimentele mondiale și momentul 1989 de la noi (de remarcat o cască de pompier care nu a mai putut salva posesorul de viteza glonțului), la costumele pompierilor și la evoluția lor și spre final la echipamentele de prevenire și stingere a focurilor și nu în ultimul rând la competițiile pompierești. Mă simt dator să fac o completare: competițiile au fost de fapt forma legală (la fel ca la Salvamont) prin care echipele își dovedesc abilitățile specifice.
Imaginile de mai jos sunt, repet, o invitație pentru voi să vedeți câteva momente din istoria ”eroilor anonimi” (pompierii simt că datoria lor e să salveze vieți fără a se etala cu asta).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu