E o duminică așa de frumoasă că ar fi păcat să stăm în casă. După slujbă Ioana îmi propune o plimbare pe unde a fost de multe ori, ultima dată chiar săptămâna trecută. Mai vorbește cu o prietenă și ne vom vedea sus la crucea de mai sus de mănăstirea Cornu. Până acolo trecem apa dintre platoul Câmpinei și Cornu și urcăm pe culmea pe care este și mănăstirea. Chiar de verdele mai așteaptă puțin, drumul e superb și parcă m-aș opri în fiecare loc pentru poze. Din povești în povești trecem de zona îngrădită de pe culme (pe unde era altă dată acces public) și ajungem la mănăstire.
E mai mare și mai frumoasă decât o știam eu de acum câțiva ani. Și e atâta liniște în sfânta duminică... Intrăm puțin (mulțumiri) și apoi ne îndreptăm pe asfalt spre crucea metalică unde aveam punctul de întâlnire. Ajungem cam în același moment în zona crucii.
În echipă întregită urcăm pe drum spre nord și Ioana ne spune variantele de întoarcere. Toate interesante și una chiar intrigantă (pe o brână de pământ). Vom merge până într-o poiană cu belvedere pe culme (Google Maps îmi dă aici dealul Dinoiu), ne odihnim și mâncăm puțin și apoi ne întoarcem pe același drum la mașină.
Fetele mă duc cu mașina la gară (ca să prind un tren particular cu care nu mai mersesem) și își văd mai departe de drumul spre casă.
Cum e ultimul tren spre București, e plin și abia reușesc de câteva ori să mă așez pe jos. E mochetă și destul de curat față de alte trenuri de pe la noi. De la Câmpina costă 26 de lei până la București, puțin mai ieftin decât inter regio de la CFR ;).
Mulțumesc, toată ziua a fost nouă pentru mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu