Bucegi 3-4.11.2012

Bucegi 3-4.11.2012

Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Cezar Partheniu

Ultimele si poate cele mai dorite trasee marcate din Bucegi! Asta pentru ca sunt noi si chiar vreau sa vad pe unde merg. Se pare ca acum multi ani era un marcaj peste Varful cu Dor pana in valea Vanturis, dar acum traseul este modificat. Coborarea din Bucsa in Moeciu de Sus era tot asa traseu nemarcat pana de curand si existau ceva track-uri (Emi Cristea, Alpinet) care insa nu sunt pe linia marcajelor reale (probabil track-ul a fost facut inainte de marcare!). Construiesc planul turei cu innoptare la refugiul Strunga (al treilea we in care dorm aici in ultimele luni plus unul in care doar am trecut pe aici) cu multe trasee la alegere si stabilim sa ne vedem sambata la 6.00 in Gara de Nord.

Ziua 1 - 3.11.2012

Ajungem amandoi inainte de ora 6.00 la gara, ne luam bilete si sus in tren pana la Sinaia (8.00). Stim ca prima cabina este la 8.30, urcam lejer pana la cabina in racoarea diminetii, ne luam cartele si suntem prezenti in prima cabina spre 1400 si apoi spre 2000. Ne amuza prognoza meteo afisata la Cota 1400. Ma simt cu cateva zeci de ani in urma fata de Europa. In Dolomiti la camping era afisata prognoza detaliata pe trei zile si nu prea se inregistrau erori, aici zici ca suntem intr-un joc de copii. Inteleg eu ca instalatia a fost montata pe vremea fostului regim, dar totusi suntem in sec XXI (sau nu?).

La 9.15 suntem la Cota 2000, mancam cate ceva la caldurica, admiram marea zbuciumata dintre noi si valea Prahovei, ne echipam de vant si la 9.40 pornim la drum (+3 gr C). Lasam in dreapta BG spre Piatra Arsa, trecem de capatul de telescaun si coboram pe TR spre saua Dorului. Nu stiu cum se face ca Ilinca isi lasa manusile jos la un moment dat si uita de una dintre ele. Asta e, de acum trebuie sa mearga cu una singura! Coboram incet in vreo 30 de minute pana in saua Dorului (10.10) cu vantul si soarele in fata. Varful cu Dor se vede impunator in fata noastra cu un nivel mai jos. In departare doar Papusa, Batrana si Rosul Iezerului si-au pudrat parul cu ceva alburiu si cumva cer venirea iernii.

Din sa urcam pe un drum marcat cu stalpi de lemn de circa 1 m inaltime pe care sunt vopsite punctele galbene ce merg spre Masa Ciobanului. Intr-un sfert de ora ajungem la Masa, o aglomerare de pietre, babe, pereti cvasi-verticali si fisuri putin sub Varful cu Dor. De deasupra Mesei se vede foarte fain intreaga potcoava a Bucegilor dintr-un capat al ei (10.25).

Eu stiam din alta tura mai veche ca poteca merge pe varf si apoi coboara spre valea si saua Vanturis,  nicidecum ca ocoleste pe sub varf. Ca atare nu sunt atent la indicatoarele de sub Masa si ratam poteca urcand abrupt direct pe Varful cu Dor. De pe varf se vad foarte fain creasta Zaganului atarnata intre cer si linia Baiului, Caraimanul si Costila cu partea superioara a peretilor prahoveni, Leaota, Iezerul si chiar codite fagarasene. Trecem de varf inca uimiti ca nu gasim poteca si in a doua sa a liniei de abrupt vad intr-o poiana la cateva zeci de metri sub mine un PG. Uite pe acolo e! Trebuie sa coboram pe panta asta inierbata!

Is prea curios sa vad pe unde ii drumul si, desi pare aiurea fiindca sensul nostru de mers e spre sud, ne intoarcem spre nord spre Masa Ciobanului. E extraordinara alegerea acestei poteci! Mai mereu mergem pe sub peretii Varfului cu Dor pe o brana ce sta deasupra Coltilor lui Barbes. Cine isi imagina brana asta aici! Ca un copil alerg pe sub pereti pe brane de iarba inclinate si scormonesc imaginea din fata ochilor dupa fiecare semn. Asta in timp ce privirile imi sunt furate de verticalele de deasupra mea. Ilinca ramane intr-o sa si ma asteapta pana ma duc si ma intorc de la Masa.

Ma intorc la Ilinca si impreuna coboram pe plaiuri inclinate sau pe placi de conglomerat pe deasupra Coltilor lui Barbes pana deasupra seii Vanturis. Daca as fi citit eu ce scrie pe panoul indicator de aici, stiam exact unde iesim acum (11.50)! Dar niciodata nu e prea tarziu!

E devreme si ziua ne rezerva multe surprize. Ca o schimbare de "tonalitate", lasam rucsacii jos si facem o mica explorare a partii superioare a vaii Vanturis. Dintr-o tura mai veche retinusem doar prima cascada de sub lacuri. Acum vreau sa i-o arat si Ilincai si sa mai cercetam un pic si mai in aval de aceasta faina cascada. Asa ca mai coboram cateva trepte stancoase, sarim pe langa bulboane de apa, ascultam vuietul fiecarei cascadute, ne bucuram ca niste copii de nisipul ramas pe malul lichidului viu si caut unghuri cat mai faine si incadrari cat mai placute. Ma opresc si eu la un prag de vreo 8 metri pe care ar trebui sa il ocolesc prin padure pe stanga vaii. Alta data vom veni de jos si vom incerca sa ajungem pana aici!

Mergem putin si pana la lacurile de sub sa pentru alta lumina si abia apoi ne luam rucsacii in spate sa ne duca pe valea Dorului in sus.

Fusesem de curand pe marcaj pe firul vaii si acum scurtam curba larga a vaii pe linia cea mai directa peste munte. As fi vrut sa scurtam si mai mult, dar dam de marcajele PR si urmam potecile de oi (intre care se plimba semnele) pana sub statia de telescaun de sub valea Soarelui (14.10).

Fiindca dorinta de nou e nestavilita, ii propun Ilincai sa tinem linia directa pana in saua Laptici fara sa mai mergem pe valea Izvorul Dorului pe marcajele BR. E de acord si pornim peste dealurile ce formeaza o parte din platoul Bucegilor spre saua amintita. La un moment dat traversam linia fostului funicular al fabricii Schill si iesim in linia asfaltului (14.50).

Chiar la marginea soselei un cuplu de varsta a doua se mira cum de mergem noi asa cu rucsacii in spate si cum de vrem sa dormim la refugiu pe vremea asta rece! Le explicam cum sta treaba si ca in ultimele doua luni am mai dormit de doua ori acolo si stim cum e si pornim la vale spre firul vaii Laptici. Nu "stam cuminti" si gasim poteci nemarcate care ne coboara pe piciorul vestic al muntelui Laptici pana in valea omonima. E o padure uscata asa de ciudata incat nu cred ca cineva a mai calcat pe aici. Doar in partea de sus a padurii imediat sub linia platoului se mai vede o urma de poteca si aceasta se pierde dupa 5-10 minute de afundat in padure.

La 16.35 ajungem la cabanuta privata din capatul drumului forestier Laptici, strabatem printre aburii padurii cateva sute de metri si iesim in valea Ialomitei si apoi la Padina (17.10).

Intram in cabana, stam vreo ora sa mancam si cand sa iesim, cine vad ca intra: Muntarii Spritari! Era imposibil sa nu dau eu de cineva cunoscut in Bucegi! Schimb doua vorbe cu ei, ii las sa manance si apoi sa se odihneasca si noi urcam incet la lumina lunii spre refugiul din Gura Strungii (19.20). Mancam ceva de seara, ne bagam in sacii de dormit si in apropierea orei 22.00 dam stingerea. Eu mi-am propus sa ma trezesc la 6.30 pentru rasarit si ma voi tine de cuvant pentru cateva cadre.

Ziua 2 - duminica 4.11.2012

Ma trezesc la sunetul alarmei si dau sa ies din sacul de dormit. Ilinca inca mai motaie si renunta la ideea rasaritului. Voi sta si eu pentru cateva cadre si apoi revin inapoi in sacul calduros pentru inca jumatate de ora.

Ies pentru a doua oara din refugiu, de data asta pentru o scurta inviorare. Culorile vii de la orizont inca se mentin si ies cateva zeci de metri la plimbare sa cercetez un loc semnalat pe buceginatura2000 de curand: niste platforme sapate in panta muntelui Coltii Strungii inspre valea Coteanu. Constructii militare? Morminte stravechi? Platforma pentru vechiul funicular? Sunt doar cateva ipoteze personale sau preluate ce isi asteapta explicatiile/argumentele.

Ma intorc la refugiu, Ilinca abia facuse ochi si m-a intampinat cu un mare zambet in usa refugiului. Ciugulim cate ceva de dimineata, ne echipam de vremea matinala racoroasa si la 8.15 lasam in spate casuta de sub Gura Strungii. Urcam pe BR pe sub Coltii Strungii pana in saua Strungulita in 15 minute si de aici vom merge spre est spre varful Bucsa.

Coboram in saua Bucsa uitandu-ne (deja) cu dor la peretii vestici ai Bucegilor (pe care o vreme ii voi lasa in asteptarea unei viitoare revederi) si urcam pana in vf Bucsa (1850m) pe acelasi traseu pe care mai mersesem intr-o tura recenta (40 de minute din Saua Strungulita pana aici).

De aici incepe noul: traseul marcat de curand de Salvamont Bran ce coboara pe piciorul nordic al Bucsei! Intr-un track al lui Emi Cristea luat de pe Alpinet pentru acest traseu se vede ca poteca coboara pana in valea Barbuletu si apoi merge pe vale. Probabil ca tura a fost facuta inainte de marcare! Noi coboram spre N-NV tot timpul pe muchie. Primii 150 de metri (diferenta de nivel) ii pierdem rapid prin golul alpin al varfului si intram in padure in 10 minute de coborare din varf. Dupa primele cateva zeci de metri prin padure iesim in capatul superior al unui culoar pe muchie, culoar ce ne duce in padure intr-un alt micut sant sapat de apa. Marcajele TR ne conduc apoi prin padurea uscata (atentie la serpentinele ce ocolesc copacii daramati!) pana la drumul forestier de pe valea Barbuletu (10.15).

Facem o pauza de ceai cald si in 5 minute ajungem in valea Bangaleasa unde se termina acest marcaj (10.25). Astfel am reusit sa parcurg in ultimele 11 we (inclusiv acesta!) toate traseele marcate din Bucegi (in acest moment). Ne felicitam reciproc pentru asta si se cuvine sa sarbatorim.

In 10 minute ajungem la TR ce face legatura intre valea Bangaleasa si poiana Gutanu pe muchia Pleasa/Plesii, inca 10 minute si trecem de bariera ce limiteaza accesul auto pe valea Bangaleasa si in alte 20 de minute (11.10) ajungem aproape de centrul Moeciului de Sus unde lasasem masina intr-o tura de la sfarsitul lunii septembrie. Ne relaxam putin cu cate o gogoasa cu dulceata de afine (iamiiii!!!) si la 11.55 suntem la intersectia din centrul localitatii. Vedem o pensiune cu insemnul "Turistinfo" si vrem sa aflam ce mai e de vazut pe aici, cand avem microbuz, etc. Daca ai pe cine intreba! Gasim in schimb niste imagini cu cascada Pisoaia ca obiectiv turistic aproape de Moeciu de Sus. Ne lamureste binevoitoarea gazda de la alta pensiune (unde am ajuns cu o ocazie in tura mai sus amintita) unde e cascada, ne recunoastem reciproc si ne ureaza sa mai venim prin zona. Sigur voi reveni cu alte ocazii fiindca aici rusticul nu s-a pierdut si nici nu a fost napadit de modernism prea mult. Fiindca autobuzul pleaca de aici abia la 13.10 (adica vreo ora de acum incolo!), pornim pe jos spre satul Cheia (vreo 4 kilometri!). Trecem de trei poduri si de ultimele case, mangai un magarus foarte curios care se apropie de noi si pe drumul auto mergem pana la cascada Pisoaia.

Ultima imagine este de la a doua cascaduta la care nu ezista nici o descriere, explicatie sau altceva.
Intram in satul Cheia si printre cateva pensiuni (printre care pensiunile "La munte" si "Cezar", una din putinele pensiuni cu nume de barbat) ajungem la Cheile Gradistei. Pana sa vina autobuzul (de la Campulung), facem cateva poze la lebada (singura!) de la complex si la stancile ce ne vor strange drumul spre Moeciu de Jos.

Asteptam un pic sa vina busul, ne urcam in el si intr-o ora (14.20) coboram la giratoriul de la autogara Bartolomeu. De aici pe strada Lunga ajungem in 40 de minute in Piata Sfatului si luam masa festiva la Pizza Roma.

In drum spre gara (pe jos) un afis imi atrage atentia (daca e atribuit cuiva, ii respect dreptul de copyright):

Cu astfel de gandire ne bucuram ca am reusit sa terminam "proiectul Bucegi" si pornim bucurosi (17.20) cu IR spre Bucuresti.

Sper sa imi iertati "divagatiile" din ultimele 11 descrieri si sa descoperiti si voi frumusetile vechi si noi ale Bucegilor! Mereu au cate ceva de aratat chiar si celor care i-au cutreierat o viata intreaga!