Maraton Apuseni 6-8 iulie 2012

Maraton Apuseni 6-8 iulie 2012

Maraton Apuseni "Hoinari prin trecut" a trecut de fiorii primei editii anul trecut si acum ne dezvoltam din ce in ce mai mult! Mai multi concurenti, mai multi voluntari, mai multe probe, mai multi sponsori, traseu mai lung, mai multa munca, mai multe surprize, mai multe satisfactii, mai multe probleme, mai multe responsabilitati... detalii oficiale gasiti pe www.maratonapuseni.ro.
Eu ca si anul trecut am facut parte din echipa de organizare de data aceasta ca voluntar la Punctul de Alimentare 1 Bocsesti (http://www.maratonapuseni.ro/concurs/traseu) situat la 13.8 km de la plecare. Aici este un punct important pe traseu deoarece se separa traseele de maraton si semimaraton. Pana in ziua maratonului si dupa vom mai face tot ce este nevoie pentru ca totul sa decurga cum trebuie. Asadar...

Reusesc sa imi iau o zi libera vineri 6 iulie si joi seara plec cu trenul din Bucuresti (19.15) spre Cluj. E mare inghesuiala si aglomeratie si abia undeva dupa ora 2 reusesc sa atipesc intinzandu-ma pe doua scaune. Dorm iepureste si ma trezesc cu cateva minute inainte de alarma. Trebuia sa ajung la 3.59 in Cluj si avem intarziere de circa 30 de minute. Nu e nici o problema fiindca Dana Zaharia, draga colega sefa pe tronsonul 1 al Maratonului ajunge undeva dupa ora 6.00 la gara. Asa stabilisera intalnirea in Cj pentru a ajunge la Baisoara. Drum intins cu povesti din partea tuturor si dupa aproximativ doua ore suntem prima masina de voluntari la pensiunea Skiland. Ne odihnim un pic, vedem ce mai e de facut pe aici si pornim in echipa maricica (vreo 7 oameni) sa marcam primul tronson. Inainte de asta fac primele sute de metri de marcaje cu Vlad chiar la terminarea traseului (ultima panta din drumul de pe valea Vadului spre Skiland!). Urcam pana in saua "La plopis" si propun sa ne impartim: tronsonul are 13.8 km si il putem imparte in doua segmente: ocolul Buscatului cu triunghiul prin padure pana la Sesul Cald o echipa si de la Sesul Cald peste Pietrele Marunte a doua echipa. Eu cu Vlad Iobagiu formam cea de-a doua echipa si ajungem la baza partiei la Sesul Cald pe drumul militar. Mai incolo se va vedea ca a fost o decizie buna! De aici incepem noi marcajul (de la km 6.8 unde este primul Punct de Hidratare) spre vf Pietrele Marunte. Urcam aproape un kilometru pana la Coltul Rotund pe drum si marcaj CR si simtim primii stropi de ploaie. Ce bine-veniti sunt pentru noi! Facem stanga in sus spre varf pe langa o cabana construita (cel putin in exterior) din lemn in stil montan-nordic cu ferestre mari, vizibilitate foarte buna si peisaj feeric. Probabil va face parte din viitorul domeniu schiabil! Continuam pana la 1715 m (cel mai inalt punct de pe traseu) sub vf Pietrele Marunte si de aici urmeaza spre est o coborare lunga prin gol alpin, padure si cateva poieni (de remarcat Stauina Runcanilor) pana la Crucea Crencii (1187m). Tot vorbind cu Dana, aflam ca pe ei i-a prins ploaia si grindina si dupa ce au terminat ocolul Buscatului s-au intors la basecamp (BC). Asa vroia Dana sa vada scurtatura dintre Crucea Crencii si BC! La izvorul de deasupra Crucii Crencii alimentam si terminam marcajul chiar la coltul gardului unde vor sta cativa voluntari de la geografie maine! Restul tronsonului ramane in sarcina mea pentru marcat maine dimineata. Pe scurtatura (fostul marcaj CA pentru Scarita-Belioara), ajungem la locul unde anul trecut a fost PA 5 (il vom muta putin fiindca in respectivul loc sunt vreo 25 de stupi si nu vrem sa avem probleme cu albinele, dulciurile si concurentii!), coboram la cursul de apa si urcam pana in statiune intre pensiunea Andreea si cabana militara (20-25 de minute)! La BC ridicam si verificam poarta de intrare, aranjam pachetele pentru concurenti, aranjam alimentele pentru transportul la PA-uri si asteptam sa vina plicurile si butoaiele pentru energizant. Stabilim cu Tibi Jozsa si Catalina Zagrean sa ne intalnim la locatia PA 5 veche. Eu cu Tibi coboram pe varianta sa marcam traseul pana la Crucea Crencii cu benzi albastre (retragerea pentru voluntari). La drumul de pe valea Vadului ramane doar Tibi pentru ultima parte si eu cu Catalina mergem cu masina pana la Bocsesti sa lasam alimentele, masa si cortul. Eu raman aici sa le pazesc si Catalina merge pana la Valea Tisei la PA 4 unde vor ramane (Catalina cu Tibi) sa pazeasca alimentele pana vin "titularii" de post! De la BC sunt anuntat ca au venit toate colegele din PA 1 si au fost indrumate pe traseul marcat mai devreme cu Tibi. Asa ca urc pana in varful dealului sa le ies in intampinare (nu prea departe ca sa pot supraveghea si alimentele si sa le vad si pe fete!). Le vad langa gaterul de la Crucea Crencii, le fac semne si le explic cum sa urce spre mine (reusim sa vorbim prin telefon datorita semnalului de la Orange!). Pana sa vina fetele, manc cateva bucatele de slana si branza cu doi localnici care venisera cu un Aro pana acolo in varful dealului si il lasasera fix pe traseu. I-am rugat sa il scoata doi metri din traseu si au facut asta sambata dimineata. Multumiri pentru intelegere! Coboram toti 5 (Iuliana Bucurescu, Ioana Riza, Veronica Avram, Laura Giurgea, Cezar Partheniu) la PA, punem corturile, mancam de seara, acoperim alimentele si undeva in jurul orei 23.00 ne bagam in corturi. As fi vrut sa cobor pana la nea Sabin sa il salut si voi face asta maine dimineata!

Soarele ne bate puternic in corturi si putin dupa ora 7.00 suntem toti treji si eu plec sa marchez cu tije traseul intre PA 1 si Crucea Crencii. Fetele raman la PA sa pregateasca fructele, bannerele, apa si energizantul. Imi facusem socoteala ca 30 de tije imi sunt suficiente si asa a si fost! M-am intors cu 2 tije inapoi la PA. In varful dealului vad corturile studentilor geografi voluntari indrumati de Cristian Bolog. Una din sarcinile mele este sa indrum volntarii de la geografie spre locurile unde vor sta. Mai exact sa urcam pana la Bocsesti si de aici sa le indic drumul spre Stiolne de unde vor fi indrumati de alti colegi! Cobor marcand pana la Crucea Crencii, sunt primit cu caldura de Cristina (nu ne cunosteam pana acum, dar se pare ca pe mine ma cunosc toti :D!), strange studentii din alte puncte (doar doi din cei de aici raman la Crucea Crencii!), lasa corturile aici si urcam cu totii pana la PA Bocsesti. Le arat breteaua de semi-maraton si punctele unde vor sta fiecare (cu aproximatie) si ii indrum spre Stiolne. Ma intorc la PA ca sa ajut fetele, primesc "comanda" sa duc voluntarilor de la Valea Tisei trei plicuri cu energizant si alerg pana la ei (erau ultimii din grupul ce plecase spre Stiolne). La intoarcere trec pe la nea Sabin, il gasesc un pic trist si bolnav si ma recunoaste cu drag ("Ai fost cu dentistii din Cluj acum vreo luna!") si ii promit ca voi veni pe seara sa mai stam de vorba. Tare rau imi pare ca trebuie sa plec acum si mai rau o sa imi para ca nu mai pot veni pe seara! Nu ma lasa sa plec pana nu imi da o sticla de lapte batut pentru fete! Alerg pana sus la PA si aici e deja agitatie multa. Montez cu Iuliana cu greu banner-ul pentru semi-maraton (stalpii din dotare nu intra in pamantul batatorit!), mai strangem cate ceva pe langa pe PA, facem cateva poze de grup (putine) si ii las aparatul Ioanei sa mai faca poze concurentilor. Nici ea nu va avea timp fiindca in curand concurentii vin gramada! LA PA avem placutul ajutor a doi salvamontisti care se vor dovedi de nepretuit la caratul apei si la fructe, la transmisiunea informatiilor prin  statiile lor si la grija pentru concurenti. Multumiri depline! Eu "parasesc" PA-ul si la 9.00 sunt cateva zeci de metri mai incolo in postul de "politist" in dirijarea concurentilor "Maraton inainte! Semi-maraton stanga!" Ghidez fiecare concurent pe drumul lui (usor de diferentiat maratonistii si semi-maratonistii dupa culoarea de fond a numarului de concurs) prin mana intinsa spre directia de mers is avertizare/tipete de atentionare. Chiar pe o concurenta a trebuit sa o iau de mana fiindca vroia sa mearga pe traseul de maraton in loc de cel de semi in urma avertizarilor mele! Salut si vorbesc cu concurentii cunoscuti sau necunoscuti si chiar treaba merge ca pe roate! Din cand in cand mai strang paharele si gunoaiele pe care le lasa concurentii in alergare (o alta sarcina a voluntarilor din PA)! Avem o colaborare foarte buna cu salvamontistii si chiar cu oamenii care venisera sa care lemn pe drumul de maraton si care au inteles la insistentele Iulianei, ale mele si ale Marlenei sa opreasca treaba pana trec toti concurentii! Concurentii vin la inceput la distante mai mari de timp si apoi din ce in ce mai des. Ma si mir cum s-au descurcat fetele cu puhoiul, dar eu trebuie sa raman la postul meu! Era sa spun ca a fost cea mai importanta sarcina, dar as minti! Fiecare din cei 130 si ceva de voluntari a avut sarcini la fel de importante care au facut ca lucrurile sa mearga bine! Avem indicatii precise ca la ora 12.00 sa declaram "inchisa" trecerea pe la Bocsesti. Dupa aceasta ora mai este un concurent atat de ambitios pe care nimic nu il poate opri. Nici macar proteza de la genunchi si faptul ca poate doar sa mearga, nici macar drumul din Turda si inapoi fara odihna, nimic! E atat de hotarat de ne lasa pe toti masca! Cipi Stoica vine cu nenea asta si astfel pe la 12.25 se incheie treaba noastra aici!

Putin dupa ultimul concurent Tibi aranjase cu o caruta sa vina sa ia toate alimentele ramase, cortul, butoiul pentru energizant, masa, gunoaiele adunate intru-un sac, bannerele, stalpii de lemn pentru bannere etc ca sa nu ramana absolut nimic in urma (caruta din imaginea de mai sus). Strangem totul in caruta si cand sa ne pregatim de plecare, apar salvamontistii nostri (intre timp plecasera pe traseu) sa astepte doi concurenti "pierduti". Acestia declarasera ca nu a fost nimeni sa ii indrume sa mearga pe traseul de semimaraton in loc de cel de maraton. Explicatia incurcaturii e simpla: concurentii si-au schimbat proba din maraton in semimaraton si nu au schimbat si numerele! Si plus ca au alergat doar cu picioarele, nu si cu capul! In fine s-a rezolvat incidentul, eu cu Laura si Ioana coboram pana la nea Sabin si ii lasam o bere prin fiul sau Iulian (nea Sabin era plecat cu vacile), strangem corturile si pe la 13.45 pornim spre BC urmarind concurentii de la maraton care incep sa vina de pe Romaneasa. Strangem marcaje pana la Crucea Crencii, lasam marcajele noastre albastre pentru voluntari si ajungem cu totii la drumul forestier de pe Valea Vadului. Incepe sa ploua si Ioana, Veronica si Iuliana se echipeaza de ploaie. Stabilisem sa mergem pana la PA5 si eu cu Laura pornim incet mai in fata fara frica de cateva picaturi de apa. Probabil ca am mers totusi repede ca fetele nu ne-au mai ajuns din urma si au urcat pe traseul "nostru" pana la pensiunea Andreea. Laura si cu mine mergem la PA 5, salutam cu bucurie toti colegii de acolo, incurajam concurentii si aici si vazand ca fetele nu apar, ne intoarcem la stupi si urcam pe traseul pe care am venit. Neavand semnal, abia la iesirea dintre Andreea si cabana militara ma suna Iuliana ca au ajuns in BC. Perfect, venim si noi acum! In aplauzele colegilor intram si noi prin poarta de concurs, lasam rucsacii si trecem la treaba! Pe terasa din spatele pensiunii gratarul e in toi si noi avem de pregatit gulyas-ul indrumati de Vali Coman (www.savureaza.ro) sub "bagheta magica" a Evei Veress. E o intreaga complicatie aici si multa mancare de pregatit. Va dati seama ce inseamna sa faci de mancare pentru peste 500 de oameni!!! Si totul decurge bine fiindca suntem echipa bine sudata! Eva, Laura (si nu numai) la servit, baietii la ceaune, Iuliana la marcat numerele concurentilor pe tabel (fara asta ar fi mancat toti haotic si fara nici o regula!), unii din noi la curatat cartofi si taiat ardei iuti, golit castraveti murati din borcane (cred ca undeva pe la 50 de borcane!) si "pus pe masa", altii la taiat paine... Agitatie mare compensata cu multumirea de a vedea concurentii in primul rand fericiti, organizatorii in al doilea rand si personalul de la pensiune in al treilea rand (ordine aleatoare caci multumirea e unanima!). De mult nu am mai vazut coada la mancare!

Apucam cu totii sa mancam si premierea e asteptata cu nerabdare de concurenti. Pana sa venim noi avusesera loc proba Family si premierea acesteia. S-au inscris 13 echipe parinte + copil si s-au distrat de minune! Dinu, Marlene si Dia ne fac placuta surpriza de a aparea la premiere imbracati in costume mocanesti: fagarasanul Dinu in camasa autentica din Sagagea, Marlene in costum mocanesc si maramuresanca Dia in costum de "mocanca de Fata Pietrii". Emotii pentru toti concurentii! Dupa cateva discursuri (Dinu in numele organizatorilor, primarita comunei, un reprezentant al consiliului judetean) se acorda cateva premii speciale (cel mai tanar si cel mai varstnic alergator) si premii pentru fiecare categorie (masculin/feminin, maraton/semimaraton, 16-29, 30-39, 40+), un premiu special pentru "alergatorul fantastic" care a venit din Turda (cel despre care va povesteam mai sus!), un premiu pentru un maratonist excelent de-al nostru care a trebuit sa plece in alta locatie pentru a-si ridica alte premii de "cariera" si sampanie pentru doi colegii care au ales sa isi faca ziua de nastere aici ca voluntari la MA 2012! Felicitari tuturor concurentilor pentru rezultate, premii si bucuria de a face miscare impreuna! Sunt convins ca majoritatea au cautat aici comunitatea si mai putin performanta personala! Rezultatele concursului le gasiti aici. Felicitari, Lucian Clinciu si Geanina Tanase! Ma bucur mult ca va cunosc si ca iubim impreuna Muntele atat de mult! Urmeaza multumirile din partea echipei de organizare fata de sponsori, pensiunea care ne-a gazduit cu drag, partenerilor si voluntarilor care au facut ca aceasta editie sa fie reusita! Urmeaza cateva ore de relaxare, timp in care unii concurenti sau organizatori pleaca spre casa si spre inserat (undeva pe la ora 21.00) incepe petrecerea "de dupa". Si eu si Iuliana suntem franti si nu mai rezistam. Reusim sa gasim un loc cat de cat linistit si in jurul orei 22.00 dupa un dus binevenit intram (cel putin eu) in lumea visurilor.

Ziua a treia incepe un pic cam confuz pentru mine si pentru Iuliana: venind mai de departe, nu vrem sa pierdem ziua degeaba! Mancam de dimineata, mai schimbam o vorba cu unul, cu altul si cautam sa vedem cine are chef de tura. Dia avea niste idei faine pentru doua ture de cateva ore, dar ar fi fost musai sa plecam de aseara! Vali Coman se ofera sa ne ia cu masina si sa ne duca intr-o plimbare prin Cheile Turzii sau prin Turda. E cea mai buna idee! Ne mai invartim un pic pana gasim cheia de la camera sa ne luam rucsacii si aproape de ora 12.00 pornim la drum, nu inainte de a saluta colegii de club care mai erau prin zona!. Mihaela Puiu ma rugase sa aranjez pentru tatal ei sa mearga cu vreo masina pana in Buru. Ii aranjasem cu Adela, dar pana la urma vine cu noi! Mihaela a plecat cu alta masina si urmau sa se intalneasca acolo. Coboram pana in Baisoara si pe valea Ariesului pe langa care trece vechea linie de mocanita, scoasa din functiune la putin timp dupa lovitura de stat din '89 si in Buru ne intalnim (chiar si fara semnal) cu cei care o adusesera pe Mihaela. Era la vreo 2 km in spatele nostru. Asa ca ne intoarcem, il lasam si pe tatal ei, le uram vacanta placuta si mai departe la drum! Analizam noi toate posibilitatile de plimbare (tinand cont ca Iuliana are bilet la autocar din Turda pana in Sibiu) si decidem sa mergem la salina din Turda pe care nu o vazusem nici unul din noi. Intrebam prin Turda de accesul la salina si Vali ne duce pana la intrarea Durgau. Ii multumim mult pentru ajutor si promitem sa ne revedem candva, lasam rucsacii la casa, cumparam bilete (15 lei/persoana) si intram in salina. Avem vreo doua ore si ceva la dispozitie pana la 16.00 cand avem masina inapoi spre oras (linia 17). Informatii despre salina se pot gasi la www.salinaturda.eu. Iuliana isi ia un polar pentru cele 12-13 grade din salina si coboram pe scari pana in galeria de transport Franz Josef.

La baza scarilor facem stanga lasand in dreapta galeria care merge spre mina Anton. De aici incepe galeria cvasi-liniara. Pe stanga facem un mic ocol pe la intrarea in baza de tratament si continuam pe galeria principala.  La urmatoarea intrare in stanga dam de scara bogatilor care ne coboara la nivelul superior al minei Rudolf. Aici se "desfasoara" cea mai mare parte a minei vizitabile. Mina Rudolf este cea mai mare sala, are circa 80 de metri lungime, 30 de metri latime si vreo 40 de metri inaltime (estimari personale). Intr-un capat al ei este un lift panoramic cu capacitate de 7 persoane. Noi alegem sa mergem pe balconul suspendat din lemn pana in capatul celalalt al salii si sa coboram pe scarile de acolo. Iuliana are ceva emotii/rau de inaltime vazand golul ce se lasa sub noi pana la baza salii. Vedem la un moment dat si cateva franturi din sala Terezia unde vom cobori ulterior. La fiecare cativa metri parcursi unghiurile si peisajul pare sa se schimbe. La fel ca pe Munte! Deasupra noastra atarna stalactite sarate intr-o padure cu capul in jos. In capatul salii coboram pe scarile inguste ce echivaleaza cu un bloc de 13 etaje, oprindu-ne din cand in cand sa admiram imensitatea salii. De jos parca nu mai pare nimic atat de periculos. Suntem dezamagiti de balcanismul/romanismul de aici! E un mare parc de distractii/kitch unde trebuie sa platesti pentru fiecare teren sau masa amenajata (roata mare 5 lei/tura/persoana, teren minigolf 10 lei/10 minute, pista bowling 10 lei/20 minutemasa biliard 0.2 lei/minut, masa tenis 5 lei/30 minute, teren sport 100 lei/ora, amfiteatru 200 lei/ora, vizitare in afara programului 300 lei/ora). Urat! Trecem prin el, admiram putin de sus lacul sarat din mina Terezia si alegem sa coboram tot pe alte scari inguste pana la nivelul acesteia. Aici puteti gasi descrieri mai detaliate ale minelor. Peste tot gasim nesimtirea tipic romaneasca: unii urca, unii coboara, nu se asteapta unii pe altii, se imbrancesc... Imediat gandul ma duce la copia turnului Eiffel din Praga unde sunt scari spiralate diferite pentru urcat si coborat! Cu sensuri indicate pe care le RESPECTA toti! Reusim sa coboram in mina-clopot Terezia si sa vedem amenajarile din lemn care faciliteaza accesul la insula din mijlocul lacului. O placuta indicatoare avertizeaza obligativitatea utilizarii castilor de protectie in cadrul minei. Cred ca in afara de noi am mai vazut maxim cinci casti purtate in acest scop :(! Desi e scris peste tot sa nu mazgalesti amenajarile, numele ... apare pe toate lemnele stricand frumusetea acestora (amenda 200-400 lei afisata!). Se poate merge cu barca pe lac, dar tariful de 10 lei ne-a facut instant sa renuntam! Iesim din mina Terezia si lasam castile in locul special amenajat, urcam tot pe scari lasand sa coboare pe cei care vroiau acest lucru si la nivelul minei Rudolf ne mai invartim un pic si asteptam urcarea cu liftul panoramic. Coada tipic romaneasca, copii care se baga in fata sfatuiti de parinti :(! Urcam pe alte scari pana la sala de extractie si apoi in stanga la sala crivacului. Crivacul (masina de extractie) este confectionat din lemn de brad rezistent la mediul salin in anul 1881. "Fiecare brat al masinii era actionat de 1 sau 2 cai in schimburi; un otgon din canepa era rasucit de doua ori in jurul tamburului din partea superioara a instalatiei, un capat se infasura, iar celalalt se desfasura; capetele otgonului treceau prin doua canale pana in sala alaturata, la putul de extractie unde erau trecute peste doi scripeti din fier (molete); in timp ce u ncapat al otgonului cobora, celalalt urca; sarea (circa 500 kg), era ridicata din mina in saci confectionati din piele de bivol; operatiunile de incarcare-descarcare erau derualte simultan; dupa fiecare manevra de extractie era inversat sensul de rotatie al crivacului." Intram putin si in mina Iosif (sala ecourilor) si continuam prin galeria principala pentru 240 de metri pana la iesirea veche din strada Salinelor din Turda Noua. Afara avem un soc termic: de la 12-13 grade iesim direct la 32-33 de grade! Simtim aceeasi "lovitura" a temperaturii ca atunci cand venim de pe Munte in caldura orasului! Ne intoarcem frumos prin galeria Franz Iozef si revenim la iesirea din Durgau unde rucsacii nostri ne asteptau cuminti.

 Galeria Franz Jozef

 Mina Rudolf

 Mina Terezia

 Liftul panoramic

Luam bilete pentru autobuz de la intrarea in salina (2 lei/calatorie) si cu autobuzul 17 coboram pana in centru la autogara. Iuliana ramane aici pentru autocar si eu continui pana la statia MICRO III si de aici cu un localnic mergem cu un taxi (la oferta acelasi tarif 3 lei ca la autobuzul 20!) pana la gara Campia Turzii (localitate diferita de Turda). Iau bilet la tren IR1742 spre Bucuresti la 22.36 (65.10 lei cu reducere de 20.60 lei cu Card Tren Plus). Revin in Turda si primul gand este sa urc la castrul roman Potaissa. Identific pe o harta strada Theodor Aman pe care trebuie sa urc spre castru. Nimeresc straduta ingusta ce ma duce pe platoul cel mai inalt al Turzii, Dealul Cetatii, loc unde se afla ruinele castrului Potaissa al Legiunii a V-a Macedonica. Este cel mai mare castru de legiune cu functioanre indelungata in Dacia. Are laturile lungi de 573 de metri si cele scurte de 408 metri. Castrul construit in anul 168 este monument istoric de categoria A pe lista monumenteleor istorice din judetul Cluj (cod CJ-I-s-A-07208). Din castru se pastreaza urmele a doua mari cladiri: cladirea comandamentului si cea a bailor romane. Lucrarile de reastaurare se desfasoara de mai multi ani sub egida muzeului de istorie din Turda. Anul acesta lipsa finantarilor nu a permis munca de restaurare :(.

 Comandamentul

 Baile romane

Intreb niste localnici pe unde as putea cobori prin alta parte spre Piata Romana si pana la urma pe stradute nimeresc tot pe Theodor Aman. Mai departe pe strazile Ion Ratiu si apoi George Cosbuc ma indrept printre case monument istoric spre muzeul de istorie si spre biserica reformata. Pe strada G. Cosbuc la nr.13 este o casa construita la inceputul secolului XX in stil secesion (monument istoric de categoria B). In piata Republicii nr 54 gasesc biserica romano-catolica construita in 1498-1504 in stil gotic tarziu pe locul bisericii medievale a orasului unde se tineau dietele transilvanene din sec. XI. In aceasta biserica s-a proclamat libertatea religioasa cu ocazia dietei din 1568.

Prin piata Republicii (centrul orasului) ma indrept spre turnul bisericii reformate pe care o gasesc inchisa. La fel este si muzeul de istorie din strada B.P.Hasdeu nr. 2 construit la sfarsitul sec. XV in stil gotic. In epoca Bathory a fost palat voievodal si s-a extins catre nord (1588). La renovarea din 1818 i s-a largit planul spre vest si in 1886-1887 a fost consolidat cu contraforti indepartati ulterior.

Langa muzeul de istorie se afla liceul Josika Miklos, fosta Scoala Elementara construita in 1868. Printre alte cateva case declarate monumente istorice (construite in jurul anului 1900) din piata Republicii ajung la catedrala ortodoxa "Sfintii Mihail si Gavril" construita intre 1926 si 1935 in amintirea crestinismului care a dainuit aici din primele secole ale erei noastre.

Putin dupa catedrala gasesc un monument dedicat martirilor de la Turda ucisi miseleste de horthystii maghiari in 24 septembrie 1944. Atunci o familie de 18 romani au fost ucisi fara mila. Nu s-a tinut cont de varsta, copilul cel mai mic Ioan Forgaci avand 7 saptamani si femeia "cea mai mare" Carolina Salagean doar 33 de ani! "Sa iertam, dar sa nu uitam!" este indemnul inscris pe monument.

Trec pe langa primarie si pe langa casa de cultura plina de oameni ai strazii (dupa cum imi va spune micul meu ghid intalnit cateva minute mai tarziu), in piata Romana astept autobuzul si un copil pistruiat foarte simpatic se ofera sa imi povesteasca putin despre locurile pe unde am fost. Sta in Campia Turzii, s-a nascut in Spania cand parintii lui munceau acolo, au venit cu totii in Romania si si-au ridicat casa si acum abia se descurca. E asa de bucuros cand il las sa vada pozele facute, recunoste fiecare loc si imi povesteste detalii. Ma duce pana aproape de gara si mai tarziu vine sa imi tina un pic de urat pana sa vina trenul. Si asta din proprie initiativa si fara nici o obligatie! Astept in gara trenul care vine cu ceva intarziere (20 de minute intarziere). Ne mai luam de vorba unul cu altul in compartiment, doi soti vin la Bucuresti pentru a obtine o recalculare a pensiei pe caz medical pentru sot, alt mediesean merge sa isi ia copiii in vacanta de la sotia care a plecat de acasa cu ei si acum nu ii mai grijeste cum face un parinte obisnuit, o tanara vine in Bucuresti la mama ei care e bolnava... Doar probleme aduc oamenii la Bucuresti :( ! Ma ofer sa ii ghidez cat de cat prin Bucuresti sa ajunga fiecare unde trebuie si dimineata ne despartim dupa ce ma sasigur ca fiecare s-a urcat in mijlocul de transport potrivit!

In drum spre casa rememorez aceste zile foarte faine, multumesc bravilor concurenti si colegi de club pentru imensa munca depusa in ultimele luni pentru ca maratonul sa iasa atat de bine, oamenilr pe care i-am intalnit si voua pentru rabdarea de a citi tot ce e mai sus! Sa ne vedem cu bine si la MA 2013!