Five weeks in India 2013-2014 - The beginning

How come India? 

Each of us has his way in life and is following it conditionned by discovering your true scope, your true reason of your existence on Earth. Is there a beter place for this than mystical India? India is a country of permanent contrasts.It is a huge subcontinent and you need a whole life to feel herm understand her, breath her. 

I had in my mind the idea of going to India and, as in other plans of discovering and knowledge of our big planet Gaya, i didn't have any concrete plan. Last year, before and after the fast train travel through Europe (I hope that I have intensely and wisely lived evey moment of that trip), I found some books which enhanced me the wish to go to India. I don't know how I found about the launching of "Prin lume, spre mine. Un jurnal al devenirii" the book of Iunia Pașca and I read it following every step, every internal conflict, every release from the claws of the past. I heard about "Namaste" books of Sega, two spiritual adventures novels from India and Nepal, and they seemed very commercial. I hesitated to buy them and I don't regret the moment i bought them. In fact I don't regret any moment of my life, whether I like it or not. His adventures looked amazing, full of excitement and interior discoverings. I discovered a book between the books from my grandfather (who died in 1992 and left me a hidden treasure of books and personal writings). The book contained the most important indian epics: Ramayana, Mahabharata and Bhagavad Gita and I read them trying to understand their essential. We still have Vedas and Upanishads... Complicated philosophies which strenghtened the spiritual connection whith my grandfather! In the last months I read also the books of Nicolae (Puiu) Dimache "O privire dincolo de orizont. Jurnal de călătorie în jurul lumii" (Editura Vremea, 2009) and "Vulcani, fluvii sacre și zei de piatră. Călătorie în India și sud-estul asiatic" (Editura România Pitorească, 2013). From all the lectures asimilated page by page I imaginated myself as a traveller through fascinating India. I added to all these written words the mandalas started a few time ago, the mantras that follow me all the time ("Om mani padme hum"/"Om mani padme hung" is one of the strongest mantras), the interest and atraction to yoga, spirituality and wish of every traveller to explore life.

The decision come by itself in may-june: I have to go to India this year! She calls me! I search on internet informations about the best time for travelling, visa conditions, cheapest plane tickets, recommended vaccines and with all these informations, I make the first step: vacation request! It's very easy because we ussualy have a winter vacation at our company. In order to have enough time (there is no enough time!) for India, I take two weeks from my vacation days from 2014! So mychief agreed for 5 weeks of active vacation (14 of december-19of january). I buy the plane ticket with Turkish Airways (684 euro round ticket) four months before leaving Bucharest ( august 2013), I obtain the housing confirmation for all perion (I stay only 3 nights with him) from a friend K.V.Singh Gunwar for some money sent to his account (the money don't go to his account and we solve this hand to hand, i fill the online application formcompletez on the indian embassy site, I print it, make two passport photos and I go with the passport on 13 of november to the embassy in the working times (8.30-12.00). They refuse the application because I don't have a scanned photo. I solve this at an office close to the embassy and they accept my application on 14 of november. I pay the 147 lei visa tax and get a bill which I have to present on 22 of november to take my passport with visa (a multiple entry visa for 6 months). From now in two weeks! It is one of the best gift I made to myself!

I make an appointment to la Infectious diseases "Victor Babeș" Hospitat at the Diagnostic and Treatment Center for vaccines. When I left to Norway in 2010 with a volunteer plan to go to Africa, I did some vaccines and now I don't find the vaccines book. On the appointment I make vaccines for Hepatitis A (which I have to repeat in the next 6 months), thyphoid fever, polio, diphteria, tetanos and pertussis (DTP). The vaccines are not mandatory, they are only recommende. All the vaccines costed me about 100 euros.

Now, with all the vaccines, I only have to make the final planning. It's hardly a plan because, excepting the first three days when I know my palce of staying, the rest is life's will. A good friend nuys me a travel giude for India. It's one of the best travel guides when you plan everything from home. But once you  are there, all the plannan is messed and you discover that everything is 10 times more, bigger and interesting than written in the guide. I have a long list of places where I want to go: New Delhi, Amritsar (the spiritual center of sikh religion), Dharamsala, Mcleodganj (where I hope to meet Dalai Lama), Shimla, Varanasi, Agra, Jaipur, Jodhpur, Jaisalmer etc (cities from Rajahstan, the desert state)... I could write here a lot of places which I add everytime I read in the guide and I prefer to make them as surprises. They were also unpreddicted surprises for me (as the last week in Uttarakand on the way up close to the glacier origin of Ganga).

We finish our job on 13 of december and on 14 of december, 10.30 I will take off to Istanbul. I will be two hours earlier at the airport to check-in. 

You want to know what I packed... I took only 12 kilos! In the big backpack received as a gift from my sister (60 liters) I put my summer sleeping bag (used by my mother as a blanket), the internal sleeping bag, a small backpack, 4 T-shirts, 2 long sleeves shirts, two fleece jackets, a raincoat, flip-flops and boots, a camelbag, personal stuff, socks, a pair of gloves, two buffs (one with Maraton Apuseni), a cap, the guide of India, a notebook for journal and pens, the medical pack, the frontal lantern, toilet paper, the camera with an extra card, my phone, chargers, a plastic spoon, some romanian gifts from the airport headphones a a lot of will of knowledge. On my way back I will have a lot of souvenirs and the pack doubled as weight!

Until next time, listen to a heart mantra Ad gurey namah - Deva Premal in a meditation near Buddha!

Cinci săptămâni în India 2013-2014 - începutul

De unde și până unde India? 

Fiecare dintre noi are un drum în viață și caută să și-l urmeze. Cu condiția să îți descoperi adevărata menire, adevăratul scop pentru care ai apărut pe Pământ. Și ce loc e mai bun pentru asta decât mistica Indie! E o țară a contrastelor permanente. E o imensitate de subcontinent pentru care îți trebuie o viață să o simți, să o înțelegi, să o respiri. 

Aveam în minte să merg în India și, ca și alte planuri de descoperire și cunoaștere a marii noastre planete Gaya, nu aveam în minte ceva stabilit concret. Anul trecut înainte și după grăbita călătorie cu trenul prin Europa (am trăit și în Europa fiecare moment cu intensitate și înțelepciune - sper eu), am dat de câteva cărți care mi-au mărit dorința de a merge în India. Nu mai știu cum am aflat de lansarea cărții "Prin lume, spre mine. Un jurnal al devenirii" a Iuniei Pașca și am citit-o urmărind fiecare pas, fiecare conflict interior, fiecare eliberare și descătușare din ghearele trecutului. Auzisem și de cărțile lui Sega "Namaste", două romane de aventuri spirituale în India și Nepal, și îmi păruseră foarte comerciale. Am ezitat un timp să le cumpăr și când am făcut pasul ăsta, nu mi-a părut rău nici o clipă. De fapt cum nu regret nici un moment prin care trec, fie că îmi convine, fie că nu. Aventurile lui îmi păreau extraordinare și pline de suspans și descoperiri interioare. Am descoperit în cărțile rămase de la bunicul meu (care a dispărut în 1992 și mi-a lăsat o comoară ascunsă prin cărți și scrieri personale) o carte cu cele mai importante epopei ale culturii indiene, Ramayana, Mahabharata si Bhagavad Gita și le-am citit căutând să înțeleg esența lor. Mai sunt Vedele și Upanișadele... Filosofii complicate care mi-au întărit legătura spirituală cu bunicul meu! Am mai citit în ultimele luni și cărțile lui Nicolae (Puiu) Dimache "O privire dincolo de orizont. Jurnal de călătorie în jurul lumii" (Editura Vremea, 2009) și "Vulcani, fluvii sacre și zei de piatră. Călătorie în India și sud-estul asiatic" (Editura Romînia Pitorească, 2013). Din toate lecturile asimilate pagină cu pagină mă și imaginam călător prin fascinanta Indie. Cuvintelor scrise li s-au adăugat mandalele începute cu ceva timp în urmă, mantrele care mă însoțesc mai mereu ("Om mani padme hum"/"Om mani padme hung" este printre cele mai puternice mantre), interesul și atracția pentru yoga, spiritualitate și dorința fierbinte a fiecărui călător de a explora tot ce înseamnă viață.

Așa că prin mai-iunie decizia a venit de la sine: anul ăsta trebuie să plec în India! Mă cheamă! Caut pe net informații despre perioada când e recomandat să călătorești, condițiile pentru acordarea vizei, bilete de avion cât mai ieftine, vaccine recomandate și când am toate informațiile astea, fac primul pas: cererea de concediu! La mine la serviciu e destul de ușor fiindcă înainte și  după sărbătorile de iarnă avem zile libere destule. Ca să am timp suficient (niciodată nu e timp suficient!) pentru India, îmi mai iau încă două săptămâni din concediul pe 2014. Așadar obțin acordul șefului meu pentru o vacanță activă de 5 săptămâni (14 decembrie-19 ianuarie). Îmi iau biletul de avion la Turkish Airways (684 euro dus-întors) cu  patru luni înainte de plecare (adică în august 2013), de la un prieten K.V.Singh Gunwar (unde voi sta primele trei zile la ferma lui) obțin confirmarea de cazare pentru toată perioada (chiar dacă la el stau doar 3 nopți) în schimbul unei sume trimise direct în cont (până la urmă banii nu ajung în contul lui și vom rezolva la fața locului), completez pe internet formularul de aplicație de pe site-ul ambasadei, îl printez, fac două poze de pașaport și cu pașaportul și mă prezint pe 13 noiembrie la ambasadă în timpul programului (8.30-12.00). Mi se refuză aplicația pe motiv că nu am scanată poza. Fac pasul ăsta la un birou vis-a-vi de ambasadă și a doua zi mi se acceptă dosarul. Plătesc 147 lei taxa de viză și primesc o chitanță cu care trebuie să vin pe 22 noiembrie 2013 să iau pașaportul cu viza. Peste două săptămâni îmi iau viza (viză pe 6 luni)! E unul din cele mai frumoase cadouri pe care mi le-am făcut!

Mă programez la Spitalul de boli infecțioase "Victor Babeș" la Centrul de Diagnostic și Tratament pentru vaccine. De când am plecat în 2010 în Norvegia cu plan de a merge în Africa cu un program de voluntariat, am făcut o serie de vaccine și acum nu mai găsesc carnetul de vaccine. Așa că mă programez pentru o dată următoare când fac vaccinele pentru hepatita A (pe care va trebui să îl repet pentru a-l definitiva în următoarele 6 luni),  febra tifoidă, polio, difterie, tetanos si pertussis (DTP). Vaccinele nu sunt obligatorii, sunt doar recomandate! Vaccinele cu tot cu carnet m-au costat aproape 100 de euro!

Cu vaccinele făcute îmi mai rămâne planificarea finală. E mult spus planificare fiindcă, exceptând primele zile în care voi știi unde merg, restul este la voia întâmplării. Un prieten bun îmi cumpără un ghid de călătorie pentru India. E unul din cele mai bune ghiduri de călătorie când planifici totul de acasă. Dar o dată ajuns acolo, totul e dat peste cap și descoperi că totul e de 10 ori mai mult, mai mare și mai interesant decât apare în ghid. Am doar o listă lungă de locuri unde aș vrea să ajung: New Delhi, Amritsar (centrul spiritual al religiei sikh), Dharamsala, Mcleodganj (unde sper să îl întâlnesc pe Dalai Lama), Shimla, Varanasi, Agra, Jaipur, Jodhpur, Jaisalmer etc (orașe din Rajahstan, statul deșertic)... Aș putea scrie aici multe locuri pe care le trec pe listă de fiecare dată când mă uit pe ghid, dar prefer să le las ca surprize. Și pentru mine au fost multe surprize necalculate (cum ar fi ultima săptămână în Uttarakand până aproape de izvorul Gangei din ghețar).

Terminăm treaba la serviciu pe 13 decembrie și pe 14 decembrie la ora 10.30 am avionul care decolează spre Istanbul. Voi fi mai devreme la aeroport pentru a face check-in-ul. 

Știu că vreți să știți cam ce mi-am luat în bagaj. În primul rând că nu am plecat cu cine știe ce greutate: 12 kg! În rucsacul mare (60l) (primit cadou de la sora mea) mi-am pus sacul de dormit de vară (un sac vechi folosit de maic-mea ca pătură), sacul-pijama, un rucsăcel mic, 4 tricouri, două bluze cu mânecă lungă, două polare, o geacă de ploaie, papuci (am plecat cu adidași), un camelbag, indispensabili și șosete suficiente, o pereche de mănuși, două buffuri (unul cu Maraton Apuseni), căciulă, ghidul Indiei, un caiet pentru jurnal și pixuri, mini-trusa medicală, frontala, hârtia igienică, aparatul foto cu card de rezervă, telefonul, încărcătoare, lanterna, o lingură de plastic (de la lapte praf), ceva suveniruri românești cumpărate din aeroport, căști și multă dorință de cunoaștere. La întoarcere se mai adună alte suveniruri și aproape mi se dublează greutatea bagajului!

Până data viitoare, ascultați o mantră dedicată sufletului Ad gurey namah - Deva Premal meditând alături de Buddha!