După atâta alb pe sus simt nevoia de ceva verde și fac o plimbare prin IOR. Încă nu au înfrunzit copacii, dar iarba îmi dă culoarea dorită...
Mulțumit de culoare și de primele flori ies din parc și îmi croiesc drum spre zona Muncii. Aș vrea să văd biserica cu coloane ”Sfânta Cruce”. Până acolo străzile mă duc la biserica de lemn ”Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” aflată pe strada Gheorghe Petrașcu, la marginea parcului cu același nume. Poate sunt influențat de acoperământul de lemn și de multele îndemnuri de suflet găsite în interior, dar simt din plin căldura simplă, umană, dumnezeiască care mă înconjoară.
Preiau parte din textul oficial de pe www.crestinortodox.ro:
”În cel mai mare cartier din București, ridicat după 1960, Balta-Albă - Titan, cu o populație numeroasă datorită aglomerării de blocuri, dar și a caselor, și-a făcut apariția un nou lăcaș de închinăciune cu hramurile Sfântul Ioan Iacob Hozevitul și Sfântul Ierarh Alexandru care se prăznuiesc la 5 august, respectiv 30 august.
S-a simțit nevoia construirii acestui lăcaș având în vedere numărul mic al bisericilor din zonă, cele mai apropiate fiind: Balta Albă (1939), Pogorârea Sfântului Duh - Titan (1994), Sfântul Calinic - Cățelu (1955), Dudești-Cioplea II (1952), Izvorul Nou (1823), Mihai Bravu (1948), Parcul Călărașilor (1942-1949).
Un lucru inedit la această nouă biserică îl reprezintă faptul că a fost ridicată prin contribuția unui credincios care a copilărit în această zonă, locuitor al unuia dintre blocurile învecinate, profesorul de fizica Octavian Radu. [...]
La 21 octombrie 1998 a fost eliberată autorizația de construcție, iar slujba de sfințire a locului viitoarei biserici s-a oficiat în data de 13 noiembrie 1998. [...]
Biserica este construită în totalitate din lemn – de meșteri din comuna bucovineană Vicovul de Sus din județul Suceava – sub formă de navă de dimensiuni medii (23 metri x 8,5 metri), cu absida Sfântului Altar de formă semicirculară atât la exterior cât și la interior. Lumina naturală pătrunde în sfântul lăcaș prin intermediul celor 15 ferestre, din care 12 sunt dispuse în două registre. În interior biserica este îmbogățită cu o catapeteasmă din lemn de tei cu sculptură măiastră. [...]
Slujba de târnosire a bisericii a fost oficiată în data de 9 iunie 2002 de către Înalt Prea Sfințitul Teodosie Arhiepiscopul Tomisului și Prea Sfințitul Ambrozie Sinaitul, vicar patriarhal, înconjurați de preoți, diaconi și o mulțime de credincioși ai cartierului, bucuroși de biserica nouă. [...]
Biserica este în permanență deschisă, la dispoziția credincioșilor, iar aceștia nu o ocolesc având în vedere că zilnic este prezent unul dintre preoții slujitori - preot paroh Ilie Filip sau preot Emilian Babaruși - pentru a asigura asistența religioasă. Un fapt deloc de neglijat este acela că zilnic copii care vin sau pleacă de la școala de lângă biserica trec pragul casei Domnului pentru rugăciune. Așa cum spunea și unul dintre ctitorii bisericii, prin dispunerea bisericii lângă școală s-a realizat o situație inversă celei din secolele XVIII- XIX, când școala se afla în incinta bisericii, fiind deservită de fețe bisericești.”
Cu inima încărcată de liniște și pace merg mai departe pe strada Gheorghe Petrașcu până în bulevardul Mihai Bravu unde este biserica catolică pe care voiam să o văd inițial. Din păcate este închisă (hm!) și doar fac cîteva poze prin geamuri înainte de a merge la metrou și apoi spre casă.
