Postăvaru up and down 14-15.06.2014

Tura asta a fost una neplănuită și cu ceva neprevăzut. Neștiind sigur dacă plec, nu am anunțat pe nimeni de intențiile mele și m-am trezit singur pe poteci. Singur și cu tot ce e în natura din jurul meu!

Inițial ar fi trebuit să plec cu trenul de 6.23 așa cum se pleacă în mod normal spre munte. Trebuia să fie dimineață, dar nu am reușit să mă trezesc pentru trenul clasic. Cu întârzierea de rigoare ajung pe la 9.30 în gară. Îmi iau bilet la un interregio la ora 10.00 și intru în gară la peroane. Trenul e garat și până la el văd o expoziție de locomotive și trenuri la peroanele 12 și 13. Și chiar trenul "Călugăreni" se pregătea de plecare! Niște anunțuri pe stâlpii peronului anunță că nu mai sunt locuri la trenul "Călugăreni"! Parcă am fi cu niște zeci de ani în urmă! Poze ceva locomotive cu aburi, niște automotoare mai vechi sau mai noi, urc într-o garnitură de metrou (e același ecartament!), mai urc prin niște vagoane de epocă mai pozez câte un motor sau câte un interior elegant și fuga la trenul meu.

În două ore și ceva (adică după miezul zilei) ajung în Predeal. Nu zăbovesc în gară și pornesc pe BG spre Trei Brazi. Poteca merge mai mult paralel cu drumul asfaltat decât pe asfalt. Până la Cabana Vânătorilor merg pe străduțe cunoscute din primii ani când veneam la Predeal. Pe aici avea tata niște prieteni la care am stat în gazdă. Vremuri... când Cabana Vânătorilor era doar o cabană cu o terasă un pic mai largă. Acum e un ditamai hotelul de trei stele de care nu te mai apropii așa de ușor! După Cabana Vânătorilor las CA în stânga (peste Fetifoiu) și urmăresc marcajele care mă duc rapid la Trei Brazi. Aici las TA spre Pârâul Rece în stânga și merg spre Poiana Secuilor pe lângă parcul de distracții și ATV-uri. Mai las o altă veche potecă marcată cu TA în stânga spre valea Tocilița și valea Cheii și ajung la cabana Poiana Secuilor.

Mă bucură o aparentă atmosferă de munte pe melodiile celor de la CALEnDAR, traversez TR dintre văile  Cheii și Tociliței și Timișul de Sus. Pe drumuri forestiere trec peste dealul Cărbunarea și cobor în șaua de obârșie a văii Cheii (spre Cheile Râșnoavei) și a văii Calului (spre Timișul de Sus). Aproape de punctul cel mai de jos ies din drumul de exploatare la dreapta și urmez poteca marcată prin arbuști de 2-3 metri înălțime. E tăiat culoar fiindcă alftel orientarea ar fi mai dificilă. Urc puțin pe culmea dealului și la începutul Spinării Calului (cota 1020m) traversez TR dintre cabana Cheia și Timișul de Sus. 

Urc abrupt pe un vârf de 1210 metri și apoi cobor în șaua dinaintea Spinării Calului. De aici începe un urcuș susținut până în poiana "Trei Fetițe" plină de "Nu-mă-uita". Chiar de sunt eu obișnuit cu urcușurile, tot fac pauze destul de dese pe poteca uneori plină de pietre. La dtâlpul din partea de sus a poienii fac o scurtă pauză pentru un telefon (se cam duce semnalul) și când văd că Muntele nu prea mă lasă să trimit și acasă din bucurie de aici, pornesc mai departe. 

Sunt sus aproape la 1700 de metri și pe curbă de nivel merg spre cabana Postăvaru/Julius Romer cu o mică ieșire (tot BG) spre cabana Cristianul Mare. De fapt este o ieșire "dublă" fiindcă sunt două poteci. Urmez a doua potecă (în sensul meu de urcare) pentru trei serpentine și ajung la baza Salvamont și la noua cabană Cristianul Mare. De întors mă întorc pe cealaltă variantă de potecă (marcată și ea tot cu BG!) ce ajunge ceva mai jos de prima. Revin la prima potecă și pe curbă de nivel ajung la cabana Postăvaru/Julius Romer. Fac o pauză de 30 de minute (16.45-17.15) pentru un ceai mare dublu și doua felii de salam de biscuiți (se găsesc la cabană mai multe feluri de dulciuri făcute în casă nu în vreo fabrică de dulciuri!) și cobor în poiana Ruia la lac. Poate mai revin pe aici mai pe seară sau mâine! 

De la lac intru pe BA/BG/CA, las pe rând TG pe marginea Sulinarului în stânga, apoi CA spre valea Lamba în dreapta, PA spre Peștera de Lapte în stânga (mi se dezlipește jumatăte din talpa de la un bocanc și abia reușesc să o căptușesc cu leucoplast și fașă elastică pe banca de la intrarea în PA!) și BG spre poiana Drester tot în stânga. Cu o mică rătăcire pe marcaje vechi sub Crucurul Mare, urmez marcajele BA care coboară pe culmea Crucurul Mare-Crucurul Mic-Varna spre cartierul Dârste. Drumul coboară lejer și destul de monoton pe culmea amintită și pot să măresc pasul chiar și cu bocancul oblojit.

Între Varna și Crucurul Mic las în stânga BA ce vine dinspre Tâmpa (loc cunoscut de acum circa o lună; pe aici voi veni peste câteva săptămâni!). Sub Crucurul Mic las în stânga CG spre dealul Kermen și mai apoi TG pe Piscul Lung spre Noua. De aici începe noul! Și cobor, și cobor parcă fără sfârșit de la cei 1030 metri la care mă aflu! Bine că merg cu bețe că altfel nu știu ce ar fi zis genunchii de atâta coborâș!

Cam la 800 de metri altitudine traversez BR dintre grădina zoologică și valea Larga Mare și continui coborârea. De fapt este o parcurgere matematică a culmii formate din trei dealuri care parcă nu se mai termina. După al treilea deal ajung la un capăt de drum și o exploatare de nisip. Pe aici se va construi drumul auto dintre grădina zoologică și Larga Mare! Un paznic/muncitor de aici mă sfătuie să merg pe drum spre grădina zoologică. Îi spun că vreau să văd dacă continuă marcajele pe culme , și dacă dispar, mă întorc și îi urmez sfatul! Încerc pe înserat să găsesc marcaje pe ultimul deal fără succes, sparii un animal mic și mă întorc la paznicul celor doua excavatoare de la capătul drumului. Trebuie să îi urmez sfaturile fiindcă e noapte și chiar nu am chef de ceva întâlniri nocturne! Beau niște apă de la paznic, îi mulțumesc și pornesc pe drum. Cobor câteva sute de metri pe întuneric, la o curbă la 180 de grade întreb niște pădurari de marcaje, îmi indică un drum spre Dârste și pe el regăsesc marcajele mele ce coboară la DN la strada Cireșului. Prin telefon cu prietena, aflu niște telefoane de la pensiuni apropiate și aleg pensiunea cea mai apropiată Dârste (calea București, nr. 2A) unde și rămân peste noapte. Prețul e un pic cam mare față de ce plătesc eu de obicei pe munte (puțin sau mai nimic când merg cu cortul sau în refugii!) și accept o cameră dublă la preț de single. Seara cer doar câteva felii de pâine (primesc o jumătate de pită gratis!), mănânc ceva în cameră, fac un duș și mă bag la somn.

Dimineață la 10.00 e micul dejun (inclus în preț și servit după grupurile cazate). Mănânc eficient și mă încadrez în prețul prestabilit. Peste o jumătate de oră mulțumesc gazdelor și pornesc pe jos spre stația de bus. În drum îmi încerc norocul la autostop și mă ia un prahovean câțiva kilometri până la Timișul de Jos. Știu că nu prea e de acord cu drumul gratis și scurt, dar i-am spus de la început unde cobor. Lângă gară schimb câteva vorbe cu un nene de 85 de ani (și el iubitor de munte și de mișcare în tinerețe și chiar și acum!) și pornesc pe CA pe Lamba Mare. Trec de biserică și cotesc la dreapta pe drumul forestier care merge pe vale. Merg pe serpentine largi ușor în urcare, trec la un moment dat printre niște frunze de brusture imense, las pe laterale mai apoi niște grămezi de lemne tăiate și după vreo oră de mers (de la barieră) se termină drumul (sunt puțin peste 1000 de metri altitudine).

Las pe partea stângă o fostă căbănuță a forestierilor și încep urcușul prin jungla prin urzici pana la mijloc. Poteca urcă continuu pe firul văii și pe la 1200 de metri las în stânga firul nemarcat al Lambei Mari. De aici voi urca în serpentine strânse până la 1300 și ceva de metri și mă întâlnesc cu doi brașoveni foarte simpatici). Îi las fiindcă ei urcă mai cătinel și după un mic urcuș prin pădure ajung la 1440 de metri în culmea Crucurului. 

Hai sa încerc altceva decât planul inițial (urcarea pe vârf și coborârea pe BA Drumul Șerpilor). Hai să parcurg poteca marcată cu PA pe la Peștera de Lapte până în poiana Drester și apoi să revin pe BG unde sunt acum și mai departe! Cobor așadar spre Peșteră și văd o intersecție de unde alt PA coboară în Sulinar. Trebuie să văd ce e și pe aici. Cobor până în poiana Drester și apoi pe BG până jos la prima stradă pe unde era un concurs de ciclism (mai văd intersecții și cu alte marcaje care vin din Tâmpa). 

De aici PA cică urcă pe deasupra peretelui de mai sus spre Peștera de Lapte. După ce încerc să mă lămuresc cum e cu potecile cu un jandarm montan, urc pe PA pe un vâlcel fix până în poiana Drester (deci PA urca din poiana de la strada Poiana lui Stechil până la Peștera de Lapte și apoi în circuit înapoi în Poiană pe marginea Sulinarului) și mai departe pe lângă Peșteră cobor pe varianta văzută mai devreme. Dau în Sulinar la cota 1400 (marcajul TG de ieri) lângă refugiul Salvamont Sulinar, cobor la dreapta până la CR de Postăvaru și renunț la planul meu de a mai urca pe vârf și pe Drumul Șerpilor. 

Probabil rămâne pe săptămâna viitoare! La o intersecție a potecii marcate cu CR cu pârtia de schi văzusem pe dreapta pârtiei niște săgeți cu ceva scris pe ele. Curiozitatea mă împinge să văd ce e acolo. Cum CR mă coborâse până la secția de poliție, revin pe pârtie și urc pe partea ei stângă (în sensul urcării, dreapta geografic) până la săgeți. Sunt doar săgeți indicatoare pe un drum nemarcat de promenadă care ajunge la izvorul și locul unde începea să urce PA de mai devreme spre Poiana lui Drester și apoi Peștera de Lapte. Pe drumul orizontal fac legătura cu PA de mai devreme. Așadar m-am lămurit ce e cu drumeagul ăsta lejer!

Pe drumul cu dale cobor pe strada amintită Poiana lui Stechil întâlnind CR și TA spre Tâmpa/Valea cu Apă. Jos în stațiune văd BR sau "drumul vechi". N-am mai fost pe aici! Hai să vedem unde coboară în Brașov! (o oră până în Brașov la stația de bus Pietrele lui Solomon). Gata, merg pe aici! Oricum altă dată nu mai ajung eu pe aici așa de curând! Drumul e superb amenajat pentru pietoni de tot felul: pietruit în serpentine, bănci și gard de protecție de lemn. Bravo, brașoveni! Cam pe la mijlocul drumului se desparte la stânga un marcaj BA care merge prin valea Sticlăriei spre Râșnov. Va trebui cumva să îl parcurg și pe acesta în săptămânile următoare! 

De jos de sub poiana de la Pietrele lui Solomon (întâlnire cu BG de mai devreme) merg puțin pe jos printre case și cu un taxi ajung la gară (17.40). Masă copioasă la autoservirea Pipiron și cu un regio de sezon ajung la 22.00 în București. În total cam 55 de kilometri merși pe jos!

Pe săptămâna viitoare ne vedem tot în Postăvaru. Cu alte trasee marcate!

Între Piatra Mare și Postăvaru 26-27.04.2014

Colegi de tură: Alex Pologea, Cezar Partheniu

Mă bucur mult când îmi răspunde Alex din Brașov, făgărășean de origine, înscris ca simpatizant pe lista CAR U Cluj, îmi spune că pot sta la el peste noapte și chiar mă va însoți într-o parte din turele propuse.

Sâmbătă ne întâlnim în Săcele la stația Baciu și din vorbă în vorbă (între noi și cu localnicii) identificam strada Canalului de pe valea Baciului. Pe strada asta urmăm marcajele BA până la capăt. la capătul drumului este o baracă de tăietori de lemne care ne lămuresc că marcajele nu merg pe acolo pe drum, ci fac dreapta pe lângă gardul de sus din poiană. Drumul ăsta mai merge circa 1.5 km și se termină! Ne întoarcem la poteca pe care ar trebui să fie marcajele, urcăm pe ea ușor până la gardul amintit și de aici poteca se vede că merge clar la dreapta prin pădurea de pini. Poteca cu multe pietre urcă constant și la niște poieni pare să își mai calmeze panta. Mergem pe curbă de nivel prin "tuneluri" de arbuști și ajungem într-o poiană aflată sub linia de telescaun. Telescaunul merge doar când este mai multă lume doritoare! Continuăm pe drumul fără marcaje destul de evident (nu ai pe unde să faci stânga sau dreapta prin arbuștii deși), ieșim în pârtia Bunloc și pe lângă o baracă Salvamont ajungem la ruinele cabane Bunloc. Îmi aduc aminte de prima experiență aici când vroiau să ne jefuiască niște ciobani (cabana era părăsită și ei pretindeau a fi cabanieri). Îi povestesc faza lui Alex și căutăm mai departe drumul spre Dâmbul Morii. Eu îmi aduc aminte direcția de unde am venit acum mult timp pe drum forestier dinspre Dâmbul Morii și sugerez că ar trebui să coborâm prin poiană spre sud. Se va confirma direcția imediat cu niște marcaje TA!

Continuăm pe TA pe drumul de exploatare în câteva serpentine (drum pitoresc) și ieșim după 2.5 ore de la plecare la hotelul Topaz de la Dâmbul Morii si mai departe coborâm la șosea (DN1). Drumul  aduce cumva aminte de zona Gropii de Aur din Postăvaru (ca și o altă zonă de mâine!)! Așa de repede am terminat planul pentru toată ziua? Clar mai am timp să mai parcurg ceva trasee. Să nu înțelegeți că alerg pe trasee doar pentru a le bifa. În mersul rapid gust și locurile, simt mirosul ierbii și al florilor, curbele sinuoase ale dealurilor (aș face comparație cu unduirile corpului unei femei frumoase - fetelor, înțelegeți doar forma și sugestia, nu mergeți cu imaginația mai departe!). Înțeleg și simt mersul pe munte în sensul turismului despre care vorbește profesorul Nicolae Ioan (cel în memoria căruia e construită fântâna de pe Valea Berii din Ciucaș!) în articolul lui despre turism din primul număr al revistei "România Pitorească" din iunie 1933 (de curând a ieșit pe piață cartea "România Pitorească 1933" de la editura România Pitorească, Colecția Verde și acolo se găsesc numerele revistei apărute în acest an în a sa primă serie)! Pe munte sunt diferite scopuri pentru care mergi. Poți să mergi doar pentru performanță sportivă (e cazul multelor concursuri) fără a avea timp de a vedea cu sufletul pe Măria Sa Muntele, poți să mergi cu scopul de a parcurge anumite trasee pe care nu ai mai fost deloc sau demult (în acest caz e musai să mergi și cu mintea, și cu ochii, și cu sufletul atât de alintat de orice poiană, floare, tril, culoare, stâncă, ramură de copac, animal sălbatic ieșit în drum), poți să mergi doar pentru plăcerea de a merge fără a avea o țintă fixă, poți doar să mergi într-o poiană și să dormi în liniștea naturii... Cât timp încălzești mintea, trupul și sufletul în egală măsură, poți spune că aduni ceva din acea ieșire în Natură!

Alex merge acasă să se întâlnească cu niște prieteni ce fuseseră la Maratonul Brașovului (merge cu 17B mai multe stații) și eu iau un autobuz de Săcele până în stația Turcheș (14.00). Urc pe TG pe strada Morii prin cartierul Turcheș, la sfârșitul ei rătăcesc un pic marcajele pe drumul forestier "7 izvoare" având impresia că marcajele merg pe drum. De fapt drumul face la stânga spre șaua de obârșie a văii Cernatului între Brădet și Highiș. Trec de ultima casă, urc o serpentină și văd că drumul face în continuare la stânga mult față de șaua dintre Brădet și Cărbunarea unde trebuie să ajung eu. Așa că pe o potecă de exploatare ies la dreapta din drum, găsesc poteci nu prea acoperite de bălării și urc deasupra potecii corecte. Ca să ajung la poteca mea, am de coborât o pantă cu vegetație bogată care nu îmi creează probleme (deși panta are circa 45 de grade!). Cobor printre arbuști și pete de iarbă și ajung la drumul corect.

Continui până în șa (1000 m) și cobor pe drum mai departe spre vechea fermă de struți (marcajele dispar). Ca urmare merg pe ceea ce pare un drum de exploatare mai evident. Ajuns lângă ferma de struți (așa a fost odată, acum țin vacile și oile în fermă!) cobor pe sub fermă, fac dreapta pe lângă gardul ei și ajung la marcaje. Așadar marcajele mergeau pe partea cealaltă "pe lângă pâlcul ăla de brazi". Cobor printre bălți noroioase până la valea Gârcinului la intersecția marcajelor (de unde se separă BA și TG pe care am mers până acum) și mă întorc pe un alt drum paralel până deasupra fermei de struți. Pe drumul ăsta tot parțial găsesc marcaje turistice (rare și deseori pe copacii tăiați!). Ajung lângă observatorul de vânătoare (unde pierdusem mai devreme marcajele) și urc tot spre șa de mai devreme. La întoarcere marcajele și drumul se văd mult mai bine. Poteca coboară în linie dreaptă și ajunge exact la intrarea în drumul forestier "7 izvoare" unde îl pierdusem. De aici îmi e cunoscut drumul pe strada Morii până la DN1A. Trei ore și cincisprezece minute dus-întors cu tot cu rătăceală!  

Merg la Alex acasă, îi povestesc așa pe scurt pe unde am mers și seara mergem la o bere la Someșul. Aproape de miezul nopții oboseala se arată în trupul meu și adorm buștean.

Știam amândoi că mâine este Parada Junilor în oraș și ar fi fost o idee să mergem pe acolo. Dar cum mă trezesc abia pe la 10.30, renunț la Juni și îmi încep traseele din Postăvaru cu niște trasee necunoscute pentru mine și la doi pași de casa lui Alex. Nici el nu are altă treabă și se oferă să mă ducă pe un traseu care urcă spre Crucuru Mare. Pe la 12.00 pornesc cu Alex spre Postăvaru. Mergem prin cartierul Metrom până la strada Panselelor, de aici urcăm pe drumuri de exploatare și ajungem în poteca marcată cu CG de pe dealul Kermen. Fiindcă suntem un pic mai sus de capătul traseului, coborâm până la intrarea în oraș și apoi tot în sus până la intersecția cu BA,TG (circa 1090 m altitudine). Chiar dacă altitudinea e mică, diferența de nivel face ca urcușul să fie solicitant! Dacă tot sunt în zonă, aș fi vrut să parcurg traseele marcate de pe aici! 

Urcăm spre Amvon (un fel de Bisericuța Păgânilor de la Râșnov!) și vârful Varna și înainte de Crucuru Mic identificăm BA ce vine de pe Tâmpa. Ne oprim după Crucuru Mic la intersecția de trasee și facem cale-ntoarsă. Altă dată voi veni pe poteca asta dinspre Tâmpa!

Între Crucuru Mic și Varna auzim o alergătură la deal. Ne oprim și în fața noastră vedem cum urcă pe pantă (de parcă ar fi pe plat) doi ursuleți frați. Probabil că mama lor e undeva în față sau în spate și dăm câteva chiote sperând că nu ne interpunem între ea și pui. Trec ei imediat de creastă, trecem și noi și răsuflăm ușurați. Am scăpat de zona cu urși, dar știm acum că poți avea surpriza să îi întâlnești pe Crucuri!

Coborâm pe TG/BA până la separarea celor două trasee (circa 1035 m altitudine) și cădem de acord să coborâm pe TG până în Noua. Coborâșul e susținut și mie la un moment dat îmi venise ideea să urcăm la loc pe BA dus-întors. S-o crezi tu, Cezare, că mai ai timp azi de atâtea giumbușlucuri pe hartă! 

Jos între case identificăm pe strada Brazilor intrarea în BR după grădina zoologică. Doar peste gardul cu sârma electrică vedem urșii bruni și mistreții triști și urcăm pe lângă izvor pentru 10 minute până la întâlnirea cu BA. Aici e un loc de popas cu bănci de lemn. Renunț acum la ideea de urcat până la intersecția de mai devreme și la partea din BA care coboară spre Dârste. Bine am făcut fiindcă aveam mult de mers și clar rămâneam cu niște poteci marcate nebătute cu piciorul. 

Schimbăm câteva vorbe cu niște brașoveni și mâncăm câte ceva (ciocolată și biscuiți) și pornim pe BR spre valea Larga Mare. Poteca coboară la început pe firul văii pe un drum de exploatare care dă într-o mare groapă plină de noroi și bălți datorată construcției drumului auto dintre Larga Mare și cartierul Noua. Prin pădure ocolim groapa pe dreapta, coborâm la marginea ei și trecem spre stânga spre partea mai amenajată din drum. Avem vreo 15 metri de urcat de la firul apei la drumul pietruit și în noroi găsim niște mici urme de urși. În fond ei aici sunt acasă, noi suntem intrușii prin drumurile pe care le facem prin păduri!

Mergem printre casele de muncitori și la ora 18.00 suntem în DN1 aproape de Dâmbul Morii. BR de aici face legătura cu Piatra Mare pe Drumul Familiar! Mergem la stânga spre nord până la prima stație din Săcele (17B nu mai circulă să-l fi luat direct spre steaguri!) și ajungem cu autobuzul de Săcele la Steaguri. De aici Alex merge acasă și eu la gară cu autobuzul 8! Cu IR 1530 fost IC 532 (pleacă din Brașov la 21.30 în loc de 20.45!) ajung la miez de noapte în București.

Zile lungi și frumoase pe "dealurile" Brașovului!