Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 2

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 2

Ziua 2 - duminica 22.08.2010

E prima dimineata in Fereastra Mare si sentimentul inaltimii ne strabate plamanii insetati de aer curat dupa agitatia si poluarea din oras. In seara anterioara domnul Dinu ne-a anuntat ca in mod normal plecarea in ture se face la 7.00, dar fiindca aveam toti o noapte cu putin somn, accepta ca in aceasta zi sa plecam la 7.30. Superb, asta inseamna inca o jumatate de ora in pus de somn dimineata!

Trezirea este stabilita de locuitorii fiecarui cort separat cu singurul scop ca la 7.30 sa pornim pe traseu. Soarele abia rasare si isi arunca razele peste varful Slanina si peste intreaga creasta. La 7.30 toti 25 suntem gata de plecare si ma mai uit o data spre Custura Urlei pe care vom ajunge peste cateva zile. Abia la intoarcere aflam ca Remus si Bristena nu au mai venit cu noi si s-au dus pana in Portita Vistei si inapoi.

Pornim cu elan pionieresc peste varful Slanina aflat intre cele doua ferestre ale Sambetei (BR). Niste magarusi ne primesc si pe noi pentru cateva minute in fereastra mica. In fereastra dl Dinu ne tine cateva lectii de mers cu betele.
"Daca nu ai un pic de febra la maini dupa o zi de mers cu betele, ai degeaba bete".
Ne explica si coborarea in stil telemark pe bocanci si piolet iarna. Dupa lectia primita pornim in jos pe Fereastra mica pe BA. Dl Dinu ne roaga (cum e normal pe munte) sa fim atenti sa nu declansam avalanse de pietre.
In capatul de jos al valcelului aflam de povestea unei muntomane fara experienta de iarna care a cazut de pe varful Galasescu Mic dintr-o greseala fatala. Comentam (dl Dinu si restul) despre nesimtirea jurnalistilor care au facut la momentul respectiv tot felul de presupuneri despre ceilalti membri ai turei (crima, nepasare, inconstienta etc). Cine stie ce o fi fost in sufletul lor atunci! In locul in care panta se mai domoleste, ne regrupam si ne gandim ce sa facem. Majoritatea vrea sa o luam prin jnepeni si sa taiem pe curba de nivel pana la PA pe care vom urca spre lacul Vistisoara. De altfel Serghei (care de multe ori se aseza pe post de fotomodel pe diverse stanci) o luase inainte si cauta trasee cat mai accesibile.
Patru dintre noi au ales sa coboare pe BA pana in adanca vale a Sambetei si apoi sa urce pe PA pana la reintalnirea cu grupul mare. Peste inca 2 zile le-am multumit in gand fiindca au "taiat" poteca prin ierburile prin care au urcat (pe aici vom scurta 8 oameni tura de pe muchiile Sambetei si Dragusului). Plini de buna dispozitie, incepem sa gasim curbe de nivel care sa ne duca deasupra unui canion ce ne desparte de marcajul PA. Pe pantele de 40-45 de grade inierbate ne croim drum pana la niste valcele pietroase. Astea sunt floare la ureche pana ce dam de o stanca ce ne forteaza la cativa pasi mai interesanti. De la ea vom iesi pe niste picioare cu jnepeni si apoi intr-un mare ocolis pe curba de nivel ajungem la marcaj. Toata balaureala asta ne ia foarte mult timp fiindca suntem fermecati de multele afine ce ne fac cu ochiul. Ca urmare vom face foarte multe pauze de afine pe drum si ne vom manji degetele si dintii cu dulceata-acreala afinelor. De altfel nici nu aveam de ce sa ne grabim fiindca trebuia sa ne asteptam colegii ce alesesera sa urmeze traseele marcate.
Punctul albastru ne urca pe Muchia Dracului printr-un hornulet lejer de cativa metri. Ajunsi in muchie, facem o pauza ceva mai lunga pentru a admira cele doua caldarii Racorele (in stanga noastra este Racorele de Sus in peretele careia se afla hornul Racorele (il vom urca peste doua zile) si in dreapta Racorele de Jos prin care ne va duce marcajul nostru astazi).

E ora 13.00 si ne hotaram sa mergem mai departe. Urmam marcajul PA care urca in trepte prin caldarea Racorele de Jos. Urcam in serpentine si in 10 minute suntem in curmatura Racorele. Aici pauza de regrupare se transforma intr-o scurta pauza de masa si putina leneveala.
Pauza de masa ramane pentru lacul Vistisoara de care ne mai despart 30 de minute. In fata admiram muchia Zanoaga ce desparte valea Vistisoara de valea Vistei si celelalte muchii vestice care ca suprapun peste aceasta. Lusu si Laurentiu isi iau "La revedere" de la intreaga gasca fiindca trebuiau sa plece spre corturi si apoi sa coboare spre cabana Sambata si mai departe la tren. Mai tarziu vom afla ca pana acasa au ajuns cu trei ocazii si trei trenuri. Incep sa coboare pe marcaj si apoi (desi coborasera cam mult) urca spre Hornul Rasucit (1B) pe care vom urca si noi in creasta putin mai incolo.
Pentru scurta pauza din curmatura, Laci si Reka au gasit un tapsan mult mai fain la vreo 20 de metri sub sa pe care s-au relaxat. La 13.45 pornim spre lacul care se ascunde in fundul vaii Vistisoara. Este un lac superb pe care nu cred ca il voi uita vreodata. Aici este locul unde dl Dinu s-a gandit sa ne inmaneze noilor membri ai clubului carnetele de CAR-isti. Asadar cu ceva emotii eu, Raluca Leuca si Vlad Sancraian acceptam dovada ca facem parte din Clubul Alpin Roman. E o onoare primita in inima ascunsa a muntilor si care va ramane mereu in inima noastra.
Pauza de masa se lungeste aproape spre o ora si peretii de deasupra noastra se acopera cu o ceata extrem de deasa. Creasta principala cu saua Vistisoara in punctul cel mai de jos pare imposibil de escaladat. La prima vedere totul este vertical si doar echipamentul special de alpinism te poate duce pana sus. La 14.30 hotaram plecarea spre Hornul Rasucit prin care stiam cu totii ca vom urca. "Laptele" din jur ascunde totul si ne si ajuta pentru cateva clipe sa gresim putin. O crestuta la dreapta ne va duce la baza Hornului Rasucit. Marlene a recunoscut saritoarea pe care trebuia sa o ocolim (nu neaparat) pe dreapta. Cativa dintre cei care erau in fata (in frunte cu Serghei care mereu a fost deschizator de drumuri) au escaladat saritoarea direct si au folosit cordelina doar pentru a trage cativa rucsaci ai fetelor. Saritoarea este extrem de interesanta si se ocoleste pe niste brane in peretele din dreapta. Se urca intai pe o brana oblica la dreapta si apoi alta la stanga. Lungul Serghei a coborat in capatul de sus al saritorii si a ajutat fetele sa treaca ("da mana"). Sa nu uitam de replica faina a lui Andrei "ping la tine?". Cativa pasi pe o treapta ingusta (3-4 centimetri) ne-au adus desaupra saritorii. De aici hornul plin de grohotis e lejer si chiar nu ridica absolut nici o problema.

In fereastra Racorele (16.35) meritam cu totii o pauza mai mare. mai avem doar o plimbare pana la corturi si e destul de devreme. Ne uitam in jos pe unde am venit si de aici pare aproape imposibil de coborat sau de urcat. In sud valea Galasescu se intinde larg cu lacul Galasescu in mijlocul ei. Pe aici vor veni toti in ziua urmatoare, mai putin eu si Dana care am ramas la corturi. Marlene gaseste ca acum sunt conditiile perfecte pentru a vedea spectrul din Brocken si intr-adevar acesta se arata celor ce stau langa ea. E un fenomen superb despre care dl Dinu povesteste cate ceva aici:
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/04-viata-muntelui/spectrul-din-brocken

Zabovim aici pana pe la 17.20 dupa care hotaram sa urcam pe drumul de iarna adica fix pe varful Galasescu Mare. Asa ca urmam muchia crestei si la 17.40 suntem pe varful amintit la 2470m altitudine (asta evitand cat de mult se poate BR clasica). Aici stam la povesti asteptand sa vina si Dana. Ea a spus ca am lasat-o prea in urma si ca urmare nu a vazut pe unde am urcat (nu stiu cum poti pierde marginea abruptului). In consecinta, Dana nu a mai urcat pe varf. De aici coboram in fereastra Racorele si urcam pe Galasescu Mic. Dana a ramas mai in urma si ca urmare raman si eu cu Laura sa o incurajam. Nu am inteles de ce vroia sa o lasam in pace singura si sa mergem noi inainte. Mergem mai incet si ne intalnim cu Voichita sub Galasescu Mic. Aici il astepta pe Vlad in rucsacul careia avea o geaca mai groasa. Andrei si Serghei au plecat mai repede pentru a-i ajuta la rucsaci pe Florin si pe Adela care urcau dinspre valea Sambetei. Ca urmare chiar daca au plecat doi (Lusu si Laurentiu), au venit inca doi si de marti incolo vom ramane 23. Grup destul de numeros pentru o tabara in Fagarasi!

In Fereastra Mica ramanem in urma doar eu, Dana si Laura si coboram incet spre corturi. Se lasa seara si ceata deasa innegreste si mai mult peisajul. Cam in jurul orei 20.30 ajungem la corturi si dupa o masa extrem de rapida, ne retragem la somn.

Prolog: Ziua aceasta a fost foarte faina si va ramane mereu in amintirea mea datorita obtinerii carnetului de membru al Clubului Alpin Roman. Multumesc, dragi colegi si prieteni pentru onoarea de a fi impreuna in acest moment unic.
Ziua 3 - luni 23.08.2010
Ziua aceasta e destinata atingerii acoperisului Romaniei, trapezul Vistea-Moldoveanu. Plecarea a fost fixata la ora 7.00 cu posibilitatea de a pleca pana in ora 8.00 pentru ideea unei ture mai scurte. Dana fiind extrem de obosita, am hotarat sa raman cu ea la corturi pentru odihna si pentru paza corturilor. Ca urmare noi nu am facut nimic altceva decat sa avem o totala zi de relaxare. Restul grupului a plecat pe BR clasic pe sub varfurile Slanina, Galasescu Mic, Galasescu Mare, Galbenele si Hartopu Ursului pana in fereastra Vistei unde se gaseste solidul refugiu Vistea. Aici are loc o pauza inaintea urcusului sustinut pana pe Vistea Mare. Urcusul e solicitant fiindca pietrisul tinde sa fuga de sub picioare. Pe vf Vistea Mare (2527m) are loc o lectie de geografie si de aici marcajul se schimba in PR pana pe Moldoveanu. Aici se face poza de grup si traditia clubului (cercul uman de bucurie pentru atingerea varfului). De aici toti coboara spre Curmatura Moldoveanului si pe vf Rosu, lasa culmea ce coboara spre sud si fac stanga pe muchia ce ii coboara in firul Vaii Rele. Ciobanasul mioritic cu 300 de oi ii intampina pe aceasta culme. E prea cald si urcarea pana la Lacul Triunghiular, Iezerul Triunghiular sau Iezerul Moldoveanului e amanata pentru alta data. Doar meandrele ce coboara de la lac sunt admirate pentru frumusetea lor. O scurta coborare de 10 minute pentru a admira caderea de apa din Valea Rea (cascade superbe ce se arunca in adancul vaii) e urmata de urcarea in muchia urmatoare ce duce in caldarea Galasescului. Aici oglindirile lacului parca sunt ochii saprelui Ka si indeamana la amorteala. Totusi timpul trece si trebuie sa mergem mai departe. Tot grupul urca pana in BR unde imortalizeaza inca o data spectrul din Brocken. De aici pe traseul clasic BR revin pana la inserat la corturi. Bucuria se amesteca cu oboseala si determina o retragere destu lde rapida la corturi. urmatoarea zi se prevede a fi una extrem de lunga fara Remus si Bristena care vor cobori la vale.

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 1

Fagarasii mai altfel 21-28.08.2010 - partea 1

Eternii munti ai Fagarasilor sunt mereu noi chiar si pentru cei de la poalele lui. Un astfel de impatimit al Fagarasilor si al Muntelui in general este Dinu Mititeanu, de origine din tara celor mai inalti munti ai Romaniei. Dupa multi ani petrecuti pe meleagurile minunate ale lantului muntos de peste 70 de kilometri, Dinu a vrut sa ne arate tuturor ce inseamna adevaratii Fagarasi si nu doar creasta BR. Ca urmare a organizat in cadrul CAR Cluj Universitar cateva editii ale "Fagarasilor mai altfel" (copyright pentru denumire Dinu Mititeanu). Acum ne aflam la a treia editie care s-a dovedit a fi superba. Vremea a tinut cu noi si in 8 zile de Fagarasi (in ultima parte o sa fie si o zi in Buila-Vanturarita) am avut doar o jumatate de zi cu ceata deasa. Muntii ne-au primit cu bratele deschise si s-au suparat putin pe noi cand i-am parasit. In seara ultimei zile (cand unii erau acasa si altii prin Buila), vremea s-a stricat parca dinadins pentru ca am plecat din cetatea celor mai mari varfuri de la noi.
Asadar povestea celei de-a treia editii a "Fagarasilor mai altfel" incepe in decembrie 2009 cand in calendarul clubului pe 2010 apare figurata in luna august o tura de 8 zile pe creste nordice si sudice in zona cabanei Sambata. In 11 iunie Dinu ne trimite pe grupul de discutii al clubului descrierea detaliata a fiecarei zi. Astfel am putut sa traim pentru prima data sentimentele de a fi pe drumurile pe care le vom strabate. Am facut cunostinta in minte si pe harta cu locuri vechi si noi, am cautat sa vedem cu ochii mintii fiecare traseu si asteptam cu nerabdare sa ne vedem in Fagarasi.

http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/01-articole-recente/o-relatare-mai-altfel

Nici prin gand nu ne trecea ca vom avea parte de o tura asa de faina cu o gramada de povesti si zone nemarcate, fructe de padure pe saturate, prieteni de nadejde, vreme de vis si nenumarate peisaje care iti taie rasuflarea. Ne-am adunat aici oameni din toate colturile tarii pe care un vis comun ii mana sa fie impreuna: MUNTELE! Lui i-am multumit si ii voi multumi mereu pentru nesecatul izvor de sanatate, buna dispozitie, caldura sufleteasca pe care ni le da tuturor.
Un jurnal altfel al turei apare pe blogul clubului http://carclujuniv.blogspot.com/ de unde mai apar anumite fragmente de mai jos (deci nu tot ce veti citi mai jos e original ;) ).

Asadar o sa o luam incetisor pe zile asa cum v-am obisnuit.

Ziua 1 - sambata 21.08.2010

E ziua de sosire in taramul de vis al Fagarasilor. In Cluj se stabilise ora 6.00 pentru plecare. In parcarea stabilita apar in jurul acestei ore Laura Giurgea, Dinu, Marlene, Laci, Reka, Csaba, Cristi, Cristina Jurcovan si se inhama la drum. Fiecare abia asteapta sa ajunga la destinatie la pensiunea "Floarea Reginei" de la pastravaria Sambata. In Turda apare si Serghei care venise de la Targu Mures cu autobuzul care a intarziat conform principiilor lui Murphy (altul decat actorul Eddy Murphy :D). Pana la ora 12.00 clujenii au ajuns la pensiunea de la poalele Fagarasilor. Aparusera aici si Adi Pop din Fagaras adus de parintii lui (la lectiile de geografie se va dovedi un adevarat localnic) si Remus din Suceava cu fiica lui Bristena. Eugen din Bucuresti a ajuns singur cam pe la ora 13.00. Trebuia sa vina cu noi (Cezar si Dana) cu masina, dar a venit singur fiindca a mai avut ceva treaba pe drum.
Noi din Bucuresti se pare ca am fost cei mai lenesi fiindca am ajuns abia pe la 13.30. Am pornit pe la 8.00 din Bucuresti si ne-am decis sa ocolim Brasovul din pricina unei posibile aglomeratii. Pe Laura Hurdubaea si Raluca Leuca trebuia initial sa le luam din Brasov. Datorita ocolisului nostru, am reusit sa ne intalnim abia in orasul Fagaras pana unde fetele au venit cu microbuzul. Noi evitam Bv prin Rasnov si Zarnesti. Aici ne incurcam un pic si pana sa pornim noi spre Sinca Veche si Sercaia, facem un ocol al orasului Zarnesti (in care voi ajunge la o saptamana dupa intoarcerea din Fagarasi-Buila). Reusim sa intram pe drumul corect (vroiam sa zic "drumul bun", dar e plin de gropi si doar peisajul mirific prin padure a infrumusetat asfaltul parca mancat de cai). Drumul imi aduce aminte de un drum extrem de fain din Odorheiu Secuiesc in Praid si Sovata pe care l-am facut acum mai mult de un an pe o ploaie cumplita intr-o delegatie. Tot in zona aia e si un drum foarte fain intre Odorheiu Secuiesc si Gheorgheni prin satele Zetea, Sub Cetate, Sicasau si Suseni pe care intr-o delegatie de iarna (mai) am mers mai mult de jumatate de drum dupa masina de deszapezit. Fetele au ajuns destul de repede in Fagaras si ne telefonau cu nerabdare. Undeva pe la ora 12.00 intram in Sercaia si in cateva zeci de minute le gasim la singurul si marele sens giratoriu din centrul orasului Fagaras. Nu le cunosteam decat prin cateva mailuri si telefoane schimbate, dar le-am identificat imediat fiindca aveau rucsacii mari in spate. Indesam toti rucsacii in portbagaj si pornim prin Sambata de Jos spre Sambata de Sus si Complexul turistic Sambata. Mai sus urcam la pastravarie unde ne asteptau prietenii. Pana sa incepem sa urcam, duc masina intr-un loc mai sigur si apar si Andrei cu Ibi, Vlad si Voichita. Deci in total suntem 21 de oameni care vor patrunde in altfel de Fagarasi la aceasta ora. Spun la aceasta ora fiindca Mihai (Mihaila, pata de culoare :) ) si Cosmin Munteanu plecasera mai de dimineata spre cabana. La cabana va fi regrupare pentru intreaga gasca de 23 de oameni veniti sa descopere "Fagarasii mai altfel". Fiecare porneste si va merge in ritmul lui. Marlene ramane cu ultimii "mohicani" si incercam sa ii prindem Danei rucsacelul de tura de rucsacul mare si sa echilibram putin rucsacul. Recunosc ca i-am facut rucsacul in graba si nu am respectat niste reguli pe care abia in aceasta tura le-am invatat si eu. Sunt cateva reguli elementare despre cum sa faci rucsacul ca sa para mai usor (distributia greutatii), despre pozitia pe spate (centura de mijloc deasupra soldurilor) etc. Pornim incetisor pe TR spre cabana Sambata. Apa involburata a Sambetei (nu degeaba exista expresia "pe apa Sambetei") ne ascunde vocile si ne putem intelege doar de la mica distanta. La inceput urcam pe fostul drum forestier vreo 2 km pe langa firul apei si admir salbaticia cu care natura a distrus posibilitatea de urca mai mult cu masina (ce bine ca natura isi aplica drepturile stravechi).

La ora 15.00 terminam si ultima bucata de drum forestier si ne strecuram pe poteca. La inceput urcam destul de lin prin padure si raman mai in urma cu Dana fiindca rucsacii trag de spate destul de mult. Trecem pe dreapta raului (stanga in sensul de urcat) pe un pod refacut si acoperit pe jumatate cu un covor albastru (peste o saptamana voi ironiza culoarea care trebuia sa fie rosie ;) ). Mai urcam 10 minute si suntem la masuta care marcheaza mijlocul drumului (1h30' pana la cabana in sus si tot 1h30' pana la complexul Sambata in jos). Aici grupul ne asteptase fara sa faca pauza italiana (aflu de la Dinu ce inseamna asta: primul pleaca in momentul in care a sosit ultimul). Mai strangem ceva la rucsacul Danei si pornim in sus, fiecare in ritmul lui. Trecem pe partea cealalta a raului dupa ce admir cascada prelunga ce cu greu poate fi surprinsa pe aparatele foto si urcam incet la deal cu casa-n spate. La 16.35 iesim la primul luminis de unde incepe sa se zareasca in departare Fereastra mare a Sambetei. Aici imi aduc aminte ca intr-o iarna limba imensa de zapada era despartita in doua si se alungea pe firul principal al unui valcel si pe o ridicatura alungita de pietre.
Pentru putin timp vedem fereastra caci in cateva secunde se acopera de nori si asa va ramane pana a doua zi dimineata. In 10 minute (16.45) lasam in dreapta PR pe care vor urca cativa colegi de club trei zile mai incolo (drumul spre casa de vanatoare din "Muchia Dragusului"). Cu rucsacii mari urcam incet pana la ora 17.00 cand ajungem la cabana Valea Sambetei. Aici toata echipa ne astepta sa venim. Erau relaxati si chiar cativa isi luasera cate o mamaliguta. In aceeasi zi de care am pomenit putin mai sus, o parte din noi vom repeta faza cu mamaliguta la cabana. Acum Danei ii era foame si am intrat la Adi la bucatarie (Adrian Jurcovan pe care il cunosc de cativa ani si mi-e tare simpatic) pentru doua ciorbite. Am ras un pic cu Adi de bandajul de la mana si de beleaua care l-a provocat. Ce linistit poate sa fie Adi aici in inima muntelui! A ramas sa cobor luni sa-i spun sa mai ia cate ceva de jos marti cand coboara in oras (evident doar daca e nevoie). Am mai palavragit un pic de trasee si la 18.00 i-am salutat (pe Adi si pe ajutorul lui) si am pornit in sus dupa colegii nostri. Pareau sa urce destul de tare in ochii Danei care resimtea din plin greutatea rucsacului. Urcam cu pasi mici pe prima parte a drumului pana la PA care urca prin desisuri spre caldarile Racorele.
Pe acelasi TR ne oprim putin inainte de Crucea Ciobanului fiindca am dat de un mare covor de afin. Asta e de fapt primul pe care il vom avea in lungile zile pe creste si vine ca o usurare pentru Dana care pare sa nu se mai sature. Abia reusesc sa o iau din loc si trecem cam pe la ora 20.00 de intersectia de drumuri cu PR care urca in varful Cheia Bandii (acesta va fi ultimul coboras din Fagaras peste o saptamana). De aici stiu ca mai avem doar o aruncatura de bat pana in Fereastra Mare. Si asa de mult pare cand ai dulapul in spate!
E ora 21.00 si inca e lumina. La baza marii caldari finale a Ferestrei Mari, zarest langa stalpul din fereastra o silueta care se misca in toate directiile. Imediat imi imaginez ca e dl Dinu care era un pic ingrijorat de intarzierea noastra si il simt mult mai relaxat cand ne vede ca doua pete de culoare in fundul caldarii. Il aud vorbind la telefon.
"Suntem 25 de oameni in 12 corturi. Vremea e buna si toti suntem in regula!" O anunta pe Dia Somogyi despre starea grupului pentru ca mai departe cei ce nu au venit cu noi sa poata afla stirea pe grupul de discutii al clubului. Cam la ora 21.45 noi ajungem la corturi. De ce 25? Fiindca la pauza de regrupare facuta sub coltul Balaceni vin din creasta Lusu si Laurentiu (Vezentan) care credeau ca ramanem pe un tapsan in aceasta zona. Laurentiu isi lasa rucsacul in sa si coboara sa o ajute pe Laura Giurgea al carui motoras cedase. Fain gest intre camarazii de munte!
Montam corturile care pe unde gaseste un loc mai plat, mancam ceva si "Leka nosht detza" sau "Noapte buna, copii" (vorba Laurei).