Traversand Bucegii iernatici 19-21.12.2011

Traversand Bucegii iernatici 19-21.12.2011

Colegi de tura: Radu Antonescu, Cezar Partheniu

In tonul de iarna dat de celebrul cantec de iarna "O, tannenbaum!" (http://www.youtube.com/watch?v=LieDB2SG5To&feature=related) am reusit traversarea Bucegilor pe mult dorite carari. In randurile ce urmeaza vom vedea pe unde ne-au purtat pasii in trei zile feerice. 

Eu as vrea sa plec cat mai mult si, cum in we am avut treburi casnice, a trebuit sa stau in Bucuresti. Radu a fost pe munte si inca mai vrea sa plece. Asa ca pica la tanc dorinta lui de a pleca in primele zile ale saptamanii. Vorbim de traseu, stabilim sa mergem trei zile si, asa cum am inceput sa fac in ultima vreme, in conditiile in care vremea se anunta a fi cu dus-intors, construiesc traseul aproximativ pe GPS. Aleg pe cat se poate traseul pe culmi montane fiindca riscul formarii avalanselor scoate din plan trasee pe vai sau pante prea inclinate. Cu lectia facuta si punctele de dormit stabilite, analizam variantele de transport si hotaram sa plecam cu InterRegio pentru a avea cat mai mult timp pentru traseu.

Ziua 1 - luni 19.12.2011

In mod neobisnuit plecam dimineata cu InterRegio la 7.10 din Bucuresti (in loc de personalul/Regio de la 6.27). Avem de platit mai mult, dar stim ca ajungem mai repede in patria Muntelui. Trenul ne duce rapid pana in primul oras din Romania normala (Brasov) in jurul orei 10.10 (20 de minute intarziere care imi aduc aminte ca totusi sunt in tariosara noastra si nu in ceea ce ne-a ramaas tuturor in minte din tarile vest-europene). Dupa o placuta si surprinzatoare intalnire in gara cu prietenul nostru George Porancea, mergem cu autobuzul la autogara 2 (Bartolomeu) si mai departe luam prima cursa locala care ne duce in Bran (daca imi aduc bine aminte, plecarea din Bartolomeu este la ora 11.00 si costa 3 lei de persoana). Soferul e binevoitor si la rugamintea noastra ne lasa direct la intrarea in Simon (el are cursa pana in Moeciu). Ne strangem rucsacii si la 12.00 pornim prin lungul Simon spre valea Gaura. Cam pe la mijlocul satului trecem de biserica si lasam in stanga marcajul CA (care merge spre Omu si Padina pe la schitul Bran si casa Balaban) si continuam printre casele din ce in ce mai rare. In jurul nostru vad plaiurile pe care s-ar putea face plimbari de o zi cu schiurile de tura si ceva clipe din istoria crestina. Radu nu intelege de ce sunt eu atras de cruci si biserici si fac poze peste tot. In fond fiecare piatra din acestea este o istorie in sine si daca ar putea vorbi, multe ne-ar spune! Pe o alta cruce am gasit un frumos text cu tenta religioasa: "Sfanta cruce tu ne-ajuta in necazuri si dureri, inima ne-o fa avuta cu dulci mangaieri!"

Aproape la iesirea din localitate gasim o harta pusa de asociatia "Friedrich Deubel" la locul unde se separa BR ce urca spre cabana padina plin Plaiul lui Lom de TG pe care noi urcam spre valea Gaura (13.10). Noi iesim printre ultimele cladiri si incepem sa urcam pe drumul forestier, deocamdata uscat complet. Cam intr-o jumatate de ora apar primele limbi de gheata si curand tot drumul va fi un mic patinoar. La ora 14.00 trecem de o bariera alb-verde si dam de un stalp de marcaj : BA spre Padina si TG in continuare spre Omu. Urmam al doilea marcaj conform planului de acasa.

Peste cateva minute vedem pe stanga drumului un monument ciudat. ne apropiem si deslusim desprecce e vorba: e un monument ridicat victimelor accidentului din iulie 2010 cand un elicopter s-a izbit intr-un exercitiu comun al Fortelor Aeriene Romane si Israeliene. 

"Ei n-au fost despartiti cu vrednicie-n viata, in moarete laolalta, mai sprinteni se vadeau decat vulturii si mai purternici decat leii!" (Cartea a doua a Regilor, 1:23). Suntem pe de o parte emotionati de amintirea evenimentului si pe de alta parte intrigati de constructia in sine. Pai in parcuri nationale noi, "amaratii" ce cutreiera muntii in lung si-n lat nu avem voie sa calcam in afara drumurilor si potecilor marcate si aici au venit multe masini ca sa construiasca acest monument in interiorul parcului? Chiar gasisem mai devreme un panou cu "Acces interzis" cu mijloace motorizate in arii protejate in afara drumurilor publice. Ori aici Parcul Natural Bucegi e arie naturala protejata - sit NATURA 2000!

Continuam pe langa pojghita de gheata din ce in ce mai groasa, urmam drumul care uneori iese din firul vaii si zapada incepe sa creasca in grosime. La iesirea in poiana Gaura avem parte de prima zapada ce aduce in iarna!

E ora 15.45 si ne dam seama ca vom merge pe intuneric spre refugiul Strunga. Vremea se anunta a fi destul de aspra si se va confirma putin mai incolo. Deocamdata peisajul putin difuz e fantastic si totusi timpul ne indeamna sa mergem mai departe dupa cateva poze. 

Schimbam culoarea marcajului din galben in albastru si astfel pe TA spre poiana Gutanu (sectiune de traseu noua pentru amandoi). Am fi putut sa scurtam pe BR sau BA spre Padina, dar am tinut amandoi sa facem bucatica asta intre poienile Gaura su Gutanu! Prin alternante de padure si poieni pline de zapada ajungem la inserat (17.00) la intrarea in poiana Gutanu. 

Frigul, vantul si intunericul ma vor opri sa mai fac poze de acum incolo. Va trebui sa razbim spre saua Strunga. Tinem curbe de nivel (asa cum marcasem si pe GPS) pe intuneric si ne indreptam in directia in care ar trebui sa fie mai departe poteca. E intuneric si viscol si Radu are inspiratia la intrarea in padure sa coboram putin la ceea ce vazuse a fi poteca. Asa si este si de acum mergem pe BR spre saua Strunga. Asta inseamna ca am evistat pe sus intersectia din poiana Gutanu si astfel semnul nostru s-a schimbat din mers! Mai avem 1.5 km doar pana in sa (in linie dreapta) si viscolul de la iesirea din padure ne va tine pe loc de multe ori. Bine ca stim directia si rezistenta si hotararea ne duc in sa abia la ora 19.50 (aproape 3 ore!!!). Suntem fericiti si speram la vreme mai buna maine! Acum sunt -5 grade afara si viscol! Coboram la refugiu, Radu se schimba, mananca cateva smochine si se baga in sac sa se incalzeasca. Eu incalzesc un litru de apa si il pun in termos (asta dupa ce il golim de ceaiul fierbinte), topesc zapada pentru inca trei litri de apa si fac din ultimul litru o supa de "viermisori" (supe gen Vifon). mancam amandoi si pe la 22.15 ma bag si eu in sac impreuna cu aparatul foto, acumulatorii, sticla de doi litri de apa si bocancii. Pana pe la ora 5.00 motaim amandoi si abia atunci reusim (cel putin eu) sa adormim. Asta pana la ora 9.15! 

Ziua 2 - marti 20.12.2011

Lumina trece timid printre scandurile din dusumea si prin crapaturile peretilor si ne aduce in fata o noua zi. Ne trezim la -2 grade, mancam, strangem bagajele, facem poze matinale pe o vreme mult mai buna decat speram (soare intermitent) si putin dupa ora 11.00 suntem gata de drum. Graba nu e foarte mare fiindca stim ca vom avea putine ore de mers astazi pana la Bolboci. Doar ca drumul e nou si trebuie sa fim atenti la orientare!

Lla 11.15 luam rucsacii in spate, urcam in sa pentru ultimele poze spre vest si mai departe ne vom indrepta spre saua Strungulita. 

 Westwand

 Cu ochii spre Craiasa...

... si spre batrana Leaota

 La drum!

Alternam norii albi si ceata cu soarele si mergem de multe ori dupa GPS si stalpi. Inainte de sa facem stanga, coboram pana sub varful Tataru intr-o mica sa de unde schimbam iarasi directia spre sud. Pe curba de nivel trecem pe sub Tataru (a se remarca marcajul PG inexistent pe harti) pe la obarsia unei frumoase vai in S.   

In saua de dupa varf se insenineaza un pic, prilej cu care mai aruncam cateva priviri in spate. Varful Tataru apare vag precum unul din gigantii lumii (cu referire la "Cucerirea gigangilor lumii" scrisa de Marcian Bleahu, Mircea Bogdan si Gheorghe Epuran) alaturi de lungul perete vestic ce merge din Strungulita pana in varful Doamnele. Salutand zona inalta a Bucegilor vestici, continuam putin pe marcajul PG si (in aparenta lui Radu care ar fi vrut sa vada unde duce acest marcaj) urcam direct spre culmea muntelui Deleanu. Asa facusem traseul pe GPS si vroiam sa mergem cat mai mult pe acesta.

De pe varful cel mai inalt al acestuia identific plaiul Mircea pe care ar trebui sa mearga memorialul "Nae Popescu" si confirm traseul cu GPS-ul. In sud vedem culmea muntelui Lucacila si cine stie ce o mai fi dupa el. Poate vreodata oi ajunge prin aceasta parte mai putin umblata din sudul Muntilor magici! 

Coboram pana intr-o sa unde regasim PG ce continua spre sud (alt motiv pentru viitoarea tura de care am pomenit in randurile de mai sus) dam de crucea dedicata lui Nae Popescu (moment de reculegere pentru cel ce a murit marcand traseul de legatura intre Sinaia si Moeciu). Ma inclin cu respect pentru acest OM si  pornim in continuare in linie dreapta descendenta pe plaiul Mircea/Mircii. 

"...hoinarind asa pe o carare

Cand o cruce-n cale-ai intalnit

Nu uita sa pui macar o floare

Pentru cel ce muntele-a iubit"

Eu avand pasul mai mare, prind ceva viteza si placere la coborare (pe schiuri cred ca ar fi potrivita o tura pe aici!) si caut sa tin urma cat mai dreapta pe muchia Mircii. 

La intrarea in padure avem placuta intalnire a marcajului TR (pe care l-am cautat pana acum) si urmam marcaj cu marcaj prin padure. De multe ori brazii cei frumos impodobiti cu globuri si beteala bogata data din Cer ne acapareaza intr-atat incat nu mia suntem atenti la pasi. Avem privirea plimbata de frumusetea ce ne inconjoara.

La un moment dat pierdem marcajul si coboram pe un fel de drum forestier direct pe piciorul Mircii prin padure spre lacul Bolboci. La ora 15.00 iesim la ultima curba a drumului ce vine de la Padina (drum auto marcat cu CA). 

Ne intoarcem circa un km pana la punctul de plecare al memorialului (data urmatoare voi urca pentru a vedea exact pe unde e traseul) si apoi inca un km pana la cabana Bolboci. 

Ne cazam cu ideea de a ne mai plimba dupa masa (40 lei/pers in camera cu 2-4 paturi si camera matrimoniala si 30 lei/pers in camera cu 10 paturi). Ce sa mai ne plimbam ca s-a lasat seara! Masa, caldura din camera si oboseala ne fac ca la ora 19.00 sa picam de oboseala. Vom dormi 12 ore pana cand suna telefonul de trezire. 

Ziua 3 - miercuri 21.12.2011

Inca e noapte si abia la 7.20 se lumineaza de ziua! In fond e cea mai lunga noapte din an (in Romania) si ne-a si lasat sa ne si odihnim pe indelete! Mancam cate ceva din bagaj, stragem totul si la 8.10 suntem in fata cabanei pentru ultima (si lunga) etapa a turei. Parcurgem barajul si pornim in stanga pe CG ce ar trebui sa ne duca pe langa vf Nucetu la cabana Varful cu Dor. 

Doar ca pierdem intrarea in padure (stiu ca alta data am coborat pe aici si totul era cat se poate de clar) si continuam pe drum (pe stanga lacului in sens geografic) pana la capatul lacului. Simt nemultumirea lui Radu ca am ratat semnul, dar nu mai avem ce face! Urcam pe drum cel mai sus pana deasupra Cheilor Tatarului si tot cautam vreo varianta de a urca spre platou spre varful Nucetu (10.15). De aici vedem jos Padina si ne gandim cat de mult avem de coborat. Asta e, nu avem ce face fiindca nu e alta solutie!

Drumul ne coboara dupa Cheile Tatarului si turbaria Laptici si se uneste cu drumul clasic marcat cu CA ce vine de pe partea cealalata a lacului (pe aici voi veni la inceput de ianuarie cu schiurile).

Drumul de masina ne duce prin niste mici chei pana la drumul forestier Laptici inchis cu bariera. Stiind ca trebuie sa ajungem in saua/zona Laptici, caut sa aflu de la Romeo (prin telefon) unde urca acest drum. Si el banuieste ca se inchide si ma sfatuieste (de fapt imi intareste ideea "fixa") sa urcam pe BR pana in platou si apoi prin Valea Soarelui si Valea Dorului spre Sinaia. Inainte de acest pod este o noua cruce de marmura cu traducerea inscriptiei mistice "NIHIL SINE DEO".

Dupa cabana Diana facem dreapta pe forestierul ce ne duce spre baza Plaiului lui Pacala si mai departe pe BR in sus. Intr-o ora ajungem in saua Laptici (rememorand tura pe care am facut-o in decembrie 2009 in coborare pe acest traseu). E un peisaj fain si totusi neplacut! Alb peste tot si de pe la 1900 e alb deasupra noastra! Traversam platoul urmarind stalpii si ajungem la noua statie de gondola de la "Valea Soarelui" (baza vaii Dorului) (14.10). Radu porneste in fata pe marcaj BR/CG pe firul vaii si apoi vom urca amandoi in noua partie aproape de cabana "Valea Dorului".  In 30 de minute suntem langa cabana si urcam direct in saua Dorului pentru a evita Miorita (din lipsa de timp). In sa vantul incepe sa bata si temperatura coboara la -5 grade Celsius. Nu stam deloc desi setea si foamea cer asta si coboram pana la statia de jos a fostului telescun ce urca pe Varful cu Dor acum multi ani. La masa prindem chiar -6.2 grade Celsius. Ne adapostim de vant, mancam ceva ciocolata/curmale, bem putina apa si la vale! Tinem marcajul BR pe drumul de iarna pana la cota 1500 si apoi direct pana la 1400 (16.15). De aici ii dam bice pe partia noua pana la statia de jos de la gondola (nu e inca zapada buna de schi aici) (16.50). Nici o partie nu e era deschisa! Coboram pe noapte prin Sinaia pana la gara si cu trenul Regio clasic (17.57) ajungem in trei ore "acasa" in "draga" capitala.

Date strict tehnice: zapada nu a fost de coltari, 52 km parcursi, 14h 55 min mers, 6h 35 min pauze, temperatura minima -6.2 grade, basici la ambele calcaie si multa energie acumulata pana la urmatoarea iesire!

Inchei povestea cu un link catre "Frumusetea iernii"! http://www.youtube.com/watch?v=nJBeoeujsJw&feature=related

RT Bucegi westwand 7-8.08.2010

RT Bucegi westwand 7-8.08.2010

Colegi de tura: Dana, Cezar

Ziua 1 sambata 7.08.2010

Dorul de refugii exprimat de Dana ma face sa ma gandesc vineri seara la o plimbare prin vestul Bucegilor. Ca loc de innoptat alegem refugiul de sub saua Strunga. Lenevim un pic sambata dimineata si pe la ora 12.30 pornim iesim spre Targoviste si Campulung. Pana la Targoviste drumul e bun (un fel de mini-autostrada cu destule localitati) si ajungem destul de repede la giratoriul de la intrarea in capitala Tarii Romanesti din alte timpuri. Aici facem stanga pe centura si iesim curand spre Campulung. Inainte de Voinesti drumul incepe sa strice si avem destule valuri (masinuta noastra parca era barca la cate valuri de asfalt sunt pe acolo). Pe langa fabrica de ciment Holcim inainte de Campulung facem dreapta si urcam curand pe langa mausoleul de la Mateias. De aici cateva curbe ne coboara prin Rucar, Fundata si Fundatica pana in Moeciu de Jos. Stiam ca se face un drum care pleaca spre Moeciu de Sus si acesta apare deodata intr-o curba stransa la dreapta. De aici drumul se ingusteaza si noi continuam sa mergem printre pensiunile de la Cheile Gradistei. Iesim din sat si drumul este din ce in ce mai putin asfaltat. Curand ramane doar drumul forestier care urca pe valea Grohotisu. Vedem in stanga marcajul TR pe care vom cobori in ziua urmatoare si CR pe care urcam pana la ref Strunga. Mergem cu masina cat putem de mult si gasim mai multe masini parcate inaintea unui loc unde drumul de masina e taiat de un paraias. Oprim aici si in timp ce ne echipam, dau cateva indicatii unei familii de chinezi care vroiau sa urce cu masina la Padina. Cred ca li s-au parut explicatiile prea complicate ca au multumit, s-au suit in masina si au luat-o inapoi la vale ;). Trecem paraul si incepem sa urcam pe urma de drum forestier urmarind cu atentie semnele CR ce ne vor conduce toata dupa amiaza.
Urcam la inceput pe langa firul apei si trecem pe dreapta apei prin padure. Am fost acum multi ani pe aici si nu mai stiam exact cum e poteca si ca urmare imi parea un pic ciudat ca urca printr-o poiana larga cu o cabanuta pe dreapta si un foisor pe stanga. Trecem apa iarasi pe stanga si ajungem la ultima sursa de apa cunoscuta. Alimentam tot ce avem la noi si pornim in sus spre peretele vestic al potcoavei bucegene (17.30). Poteca urca in serpentine scurte prin padure si la un moment dat zaresc peretele calcaros inaltat in fata noastra. Privelistea e deschisa de un valcel inierbat pe care urcam prin padurea din dreapta.
La iesirea din padure mi se pare ca zaresc ceva din Creasta Cocosului din Gutai. E doar o impresie data de stancile ce strajuiesc la vest cetatea Bucegilor. Urcam pe marcajul refacut cu mare grija de Salvamont Bran. Refacerea semnelor in toata zona de vest este un lucru bun si baietii de la Salvamont trebuie felicitati pentru idee, dar modul de montare a stalpilor lasa putin de dorit. Stalpii sunt destul de desi (poate la 20 m distanta) si sunt bagati in NISIP! Sunt tare curios daca un vant mai tare sau Doamne fereste o avalansa ii va mai tine in picioare!
In fine urcam pana la BR care duce spre Padina si facem dreapta in sus spre saua Strunga (19.00). Norii incep sa se ingramadeasca si sa se intunece. Pe langa asta incepem sa auzim si un zgomot destul de deranjant dinspre sa. Parea ceva gen drujba! Cand colo, vedem in fata o "turma" de motciclisti care coborau printre frumoasele stanci albe. M-am oprit stupefiat de prostia la care a putut sa ajunga moftul roman. Cand au trecut pe langa noi, am fost si mai iritati de dara de fum si miros lasata in urma. Si lor nici ca le pasa! Am numarat toate motoarele care au coborat pe langa noi si am vazut ca sunt 12 curajosi :(. La 19.40 ajungem in sa si in cateva minute coboram la refugiu.



Ne facem comozi in refugiu, punem ceva haine uscate pe noi, ne aranjam locurile de culcare, mancam ceva cascaval si sunca si dupa un ceai ce cimbrisor (cules de pe langa refugiu), ne retragem cam pe la 20.45-21.00 la somn.

Ziua 2 duminica 8.08.2010

Ne trezim destul de lejer (cam pe la ora 8.45) si fiindca mancarea luata nu a fost atat de multa pe cat speram, am hotarat de seara sa coboram sa mancam de dimineata la Padina si apoi sa pornim mai departe spre Valea Doamnele. Eu mananc doua batoane de cereale cu miere (sunt obisnuit sa mananc dimineata inainte sa plec) si pornim la cateva minute dupa ora 9.00 in jos pe CR/BR spre Padina. Coboram direct pe semn ocolind cireada de vaci pazita de doi ciobani tineri. Cativa cai stateau la umbra stanei pentru a se proteja de caldura care incepea sa ii apese.
Trecem prin stana Strunga unde cativa caini isi apara cu strasnicie locul stapanului. Ii ocolim si coboram mai departe pe drumul forestier in serpentine. Mai taiem ultimele curbe ale drumului si iesim in ultima linie dreapta dinainte de cabana. La Padina am neplacuta surpriza sa vad o groaza de masini si de corturi intinse pe toata poiana din fata cabanei pana la apa Ialomitei. Este un peisaj jalnic pentru ochii unui om de munte si aproape imi vine sa ma bucur la gandul ca ursul mai face pe aici ordine cateodata.
Mergem la cabana si ne luam cate o omleta si ceai cald plus multe felii de paine care ne lipseau. Dana nu prea poate sa manance si ca urmare va avea o oarecare lipsa de energie in prima parte a traseului de azi. Compensez eu si adun cat de multa energie se poate si la ora 11.00 iesim din cabana cu directia vaii Doamnelor. Inainte sa trecem podul din fata curtii cabanei ma intreb retoric cati din pantofarii de aici vor mai veni si la iarna prin nametii de peste un metru. Pornim pe CA pe langa intrarea din Horoabe (cand oi face si eu valea asta?) si ajungem la drumeagul ce urca la intrarea pesterii Ialomitei. Aici ii propun Danei sa mergem la grota Pustnicului. Asa ca facem stanga in sus prin padure si, dupa o mica incurcatura (ca deh, am fost o singura data acolo), ajungem la intrarea in pestera.
Aici Dana refuza sa intra in pestera prin locul unde se merge pe burta (adica dupa vreo 30m de la intrare). Parca ea vroia sa mearga prin pestera asta! Motivul refuzului a fost ca isi murdareste geaca abia spalata!
Iesim din pestera si urcam pe sub intrarea pesterii Ialomitei pana la schitul Pestera. Eu ramanand mai in urma, profit de ocazie si intru putin prin cheile Ursilor. Daca eram amandoi binedispusi, probabil ca ne aventuram mai mult pe acolo. Surprind cimitirul strabunilor si crucea sapata in piatra si revin la Dana care ma astepta langa schit.
Pana la hotelul Pestera zarim un ciobanas care statea cu turma de mioare la umbra unor brazi falnici. Mai fac o pauza inainte sa iesim in golul montan ca sa ma asigur ca Dana nu e prea lesinata de nemancat. Pornim incet pe BA in sus pe valea Obarsiei. Asa imi place zona asta daca nu ar fi atatea masini, ATV-uri, gratare si telecabina care face ture nonstop. O indrum pe Dana pe marcaj si eu mai fac cateva poze in jur. Ajungem la separarea de marcaje si facem stanga pe TR care urca pe valea Doamnele (12.30).

De aici zarim cascada Obarsiei care izvoraste putin mai jos de Mecetul Turcesc si cascada Doamnelor pe langa care vom urca noi. Lasam in dreapta BA ce urca pe valea Obarsiei si facem stanga pe TR prin padurea care acopera malul stang al apelor ridicate ale Ialomitei. La trecerea apei eu sar din piatra in piatra si Dana gaseste ca singura solutie trecerea desculta prin apa. Dureros pentru cine nu e obisnuit cu apa rece de munte!
Urmam semnele care trec pe stanga vaii (dreapta geografica) si urcam printre jnepenii uneori de 4-5 metri. La un moment dat traversam un drum ciobanesc ce ocoleste valea pe cei doi versanti. Urcam in continuare pe poteca pietroasa pana deasupra cascadei mari. Aici vedem ca de fapt mai sunt cateva cascadute inlantuite care fac urcusul placut.


Dupa cascade pierdem si ultimii jnepeni su suntem la golul alpin ce urca prin doua vai in stanga spre saua Doamnele si in dreapta spre saua Batrana. Marcajul urca pe stanga si Dana solicita mereu opriri de masa. Ii spun ca pauza se face in sa cand dam de BR si continui sa urc. Trecem de stana si de inca 5 stalpi de marcaj vechi si ajung la marcajul de "creasta". Aici opresc si fac ceva poze la "strunga Doamnei" (zona ascutita din saua Doamnele). Vine si Dana si mancam cateva caise si prune. E total dezorientata si eu vad pe harta ca TR continua cateva zeci de metri pana in saua Batrana si apoi spre vest. Urcam pe varful Batrana si in saua de dupa el dam de un refugiu nou construit de acelasi Salvamont Bran. Apreciez efortul lor si totusi mi se pare putin in plus refugiul asta pe drumul de cateva ore dintre saua Obarsiei si saua Strunga. E foarte bun refugiul pentru vreme rea!
Se lasa ceata si urmand indicatorul instalat langa refugiu, pornim in jos pe linia stalpilor. Se vad bine stalpii prin ceata laptoasa si totusi mi se pare ca sunt prea desi. Dana vrea sa imi demonstreze ca poate sa mearga si mai repede ca sa nu ma tina pe loc. Asa ca porneste singura in ceata in jos. Parca acum ar fi momentul potrivit pentru astfel de demonstratii! Dovada ca daca nu o strigam din spate sa ii spun sa faca stanga, se ducea tot inainte ca asa ii parea ei poteca! In fine coboram la distanta prin ceata si prin toata stancaria vestica.

Cand ajung sub stanci, dau de un grup care urca prin ceata. Ii indrum de la distanta pe drumul mai usor si imi confirma ca Dana este in fata si e ok. Dana a coborat si s-a oprit abia in partea de sus a poienii Gutanu.
O ajung si ceata ne alearga din urma. Ceata se transforma in niste nori negri ce nu par sa ne dea pace. Dam de stalpul ce uneste TA spre stana Gaura, BR si PR spre saua Strunga cu TR al nostru. Coboram repede prin padure la casa de vanatoare din partea de jos a poienii Gutanu.
La 17.50 ajungem la stalpul unde se separa BR si TR. Mai coboram 5 minute si incepe sa ploua extrem de puternic si in curand sa dea cu gheata. Ne bagam sub niste brazi sa ne punem gecile si pelerinele. Nu sunt de mare folos pe gheata in bilute care au intre 5 si 10 milimetri diametru si care in 10 minute acopera totul pe jos cu un alb neobisnuit. Poteca sub forma de canal de apa e umplut imediat si apa curge in siroaie pe sub noi. Cand s-a mai oprit putin, o luam la vale prin ploaie pana la drumul forestier. In circa 30 de minute din poiana Gutanu ajungem la drumul forestier inainte de care apa este marita si infuriata. Gasim un pod peste apa si incepem sa urcam pe forestier prin ploaia care toarna fara incetare. Tunetele si fulgerele se aud si vad pe langa noi si o sfatuiesc pe Dana sa mearga cat mai aproape de copacii de pe marginea drumului. Avem vreo 2 km de urcat pe drum si eu merg mai repede intr-un mars pe 4 picioare (2 picioare si 2 bete). Cand ajung la masina ii strig Danei ca am ajuns ca sa se linisteasca si cam pe la ora 19.00 cand suntem amandoi schimbat icu haine si gata de drum, se opreste definitiv ploaia. Mi-e pofta de o ciorbita calda si mergem in Bran la un restaurant in stil frantuzesc, sec XVIII aflat chiar vis-a-vis de intrarea la castel. Pe la 21.00 pornim spre casa prin Predeal si apoi DN1. Au fost cateva blocaje si am ajuns cam pe la ora 1.00 in Bucuresti si la somn.

Ce tura interesanta cu tot felul de lectii date de natura!