Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 3

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 3

Ziua 4 - marti 24.08.2010

In programul acestei editii a "Fagarasilor mai altfel" figureaza parcurgerea pe poteci nemarcate a doua muchii nordice interesante: Sambata si Dragusului. Incredibil, dar adevarat, vremea nu da semne sa se strice. Asta e un semn foarte bun! Din tot grupul nostru, Remus si Bristena coboara astazi la vale si vom ramane pana la sfarsitul taberei 23 de prieteni. Este prima zi in care schimbam directia de plecare. Acum pornim spre est cautand si alte culmi. Ca de obicei plecarea este la ora 7.00 nu pe poteca marcata cu BR (pe care vom porni cu bagaje mari cu 25 de ore mai tarziu), ci pe toate varfurile si varfuletele. Cautam sa prindem cat mai multe peisaje in filmul pe care il vom pastra in minte. Urcam direct pe cumpana de ape a vaii Sambata si iesim din marcaj spre coltul Balaceni. Aici facem prima pauza de geografie-istorie. Aflam de la Marlene si de la Dinu ca modelul crucii de langa noi este inspirat din miscarea legionara si e ridicata in amintirea celor care s-au retras in munti si au luptat pentru libertatea personala. Ne intoarcem un pic in istorie cand Corneliu Zelea Codreanu a inceput miscarea legionara cu idei corecte si nationale. Abia mai tarziu, "rautatea" legionara a inceput sa prinda aripi prin principiul "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". La plecare imi aduc aminte de bunicul meu al carui frate (acum foarte in varsta si bolnav) a facut inchisoare cativa ani pentru a-si scapa fratele (pe bunicul meu) de chinuri.
Plecam spre varful Cheia Bandii continuand povestirile. Aici va fi urmatoarea pauza la ora 8.15. Pe drum admiram prin micile sei (din care se arunca valcele in valea Sambetei) imensa si frumoasa muchie a Dragusului, caldarile Racorele, abrupturile coltului Balaceni (nume ce vine de la o veche proprietara a acestor munti numita Balaceanu) si intunericul ce se tine inca asupra cabanei Valea Sambetei.
La pauza de pe varf urmeaza o alta lectie de geografie in care Adi isi arata originea fagarasana recunoscand stiind toate muchiile si satele. In valea de sub noi se adancesc caldarile Mogosului si una dupa alta, muchiile nordice isi pierd din intensitatea culorilor spre est. Pe creasta principala varful Urlea isi inalta piramida pana la aproape 2500 de metri (2474 mai exact) si isi arunca lama custurii sale spre varful Fundu Bandii si spre ultimul urias dinspre est, masivul Dara-Hartopu-Musetescu (despre acestia vom vedea ceva detalii peste doua zile). In varful Cheia Bandii (2391m) identificam pe muchia principala a Sambetei varful Catzaveiu (2287m) inainte de care vom face stanga spre Piatra Caprei si varful Trasnita care e punctul final al muchiei secundare a Sambetei. Trasnita este un varful "mai altfel" cu forma piramidala vazut dinspre nord sub creasta principala. La orizont inca se vede trapezul Vistea-Moldoveanu unde au ajuns colegii de tura in ziua precedenta. Coboram in saua ce desparte vf Cheia Bandii de vf Rezistoarele (2332m) si aici dam de un marcaj PA. Unde o duce oare asta ca nu apare pe nici o harta? Pe sageata din spatele nostru descoperim drumul. De la aceasta sageata porneste PR in jos srpe valea Sambetei (traseul meu si al Danei din ultima zi de Fagaras amintit in prima parte) si spre noi merge PA care coboara pana la refugiul Trasnita pana in satul Lisa. E un marcaj nou facut de Salvamont Victoria, fapt pentru care dl Dinu spune ca va lua legatura cu fostii colegi de la Salvamont sa vada despre ce e vorba.
Coboram pe marcaj pana sub varful Catzaveiu (2287m) pana in saua larga ce uneste cele doua puncte mai inalte ale acestui varf (2287m respectiv 2277m). Aici dam de o turma de oi si de un cioban foarte simpatic. Dl Dinu intra in vorba cu el si afla ca este dintr-un sat aproapiat de satul sau de origine, Recea. Este un cioban sadea cu exceptia PET-ului in care are ceva de baut. Fetele sunt incantate de magarusul care statea calm in mijlocul turmei si, sub atentia ciobanului, il mangaie dragastos. Cainii turmei stau in toate directiile si ne supravegheaza. Chiar unii sunt asa simpatici doar cu o ureche ridicata!

Coboram pe sub varful Catzaveiu pana ce zarim Piatra Caprei, intruziunea calcaroasa din inima muchiei sistoase Sambata. Ne oprim putin sa regrupam si sa cautam solutia de coborare. In mod normal undeva la vale este TA care coboara pe la mijlocul curbei de nivel spre cabana Sambata pe la Piatra Caprei. GPS-ul si hartile din minte ii spun domnului Dinu ca nu putem cobori pe valea Caprei care are ceva saritori si ca trebuie sa mai mergem stanga si apoi in jos. Serghei era deja spre firul vaii sa caute traseul si il vom pierde pana la cabana. Nu ne-am facut o clipa probleme ca nu se descurca. Doar ca am fi vrut sa fie aproape de grupul cel mare! Noi coboram putin spre nord pe muchie pentru a gasi un drum printre jnepeni. Incepem sa dam de placerea noastra de acum doua zile: afinele. Tinem grupul destul de unit si Marlene si cu mine suntem la un moment dat mai in fata in doua directii diferite. Cautam stalpii de la poteca marcata cu TA. Vedem poteca mult mai jos sub noi si cabana spre care se indreapta o muchie mai micuta. Asteptam pentru o alta regrupare si pornim in jos spre semn.
La primele pietre facem o pauza de regrupare si de gasire a traseului in continuare (de amintit ca inca nu am dat de PA!). Din tot grupul eu si Andrei avem o tendita de a o lua pe valcelul inierbat din stanga. Cum Marlene era mai inainte in dreapta si ceilalti au mers dupa ea, facem si noi dreapta prin jnepeni destul de mari si prin ispititoarele tufe de afine. Dinu este in fruntea grupului si cauta traseul marcat. Acesta e foarte vechi si necirculat si cu greu ni se va arata. In schimb placerea balaurelii este amplificata de afinele tot mai mari si de tufele de zmeura ce ne fac sa lungim pauzele. Un fel de pauze in miscare fiindca stim ca mai avem drum lung de facut azi! Csaba e atent cu toate fetele si le da cate o crengura cu zmeura (eu sincer nu as fi rupt crengutele asa). In fine ne mai furisam printre jnepenii ce cauta sa ne inghita de cateva ori picioarele si ajungem intr-un zmeuris unde dl Dinu ne asteapta pe toti. Ne spune ca in fata lui tocmai isi luase un ursulet micul dejun (e ora 11.20). Ne mai infruptam putin din zmeuris si zarim Piatra Caprei in fata.
Si de aici suntem pe traseul marcat! Continuam pe poteca abia vizibila pana ce dam de un mic parau. In loc sa coboram si sa avem mereu parte de peisajele fagarasene, aici incepem sa urcam ("Parca noi coboram, nu urcam") si sa vedem doar calcare in fata noastra ("Suntem in Faga sau in Craiasa?"). E interesanta trecerea (doar cu mintea!) in Perla Carpatilor, Piatra Craiului.

Sub ultimul perete ne asteapta un colt de stanca pe care Raluca se urca un pic pentru o poza si apoi coboram prin padure pe poteca evidenta pana in marcajul TR sub cabana Valea Sambetei. Coborasul asta pare asa de lung si fara farmec fata de tot spectacolul pe care l-am avut pana acum. La 13.45 suntem cu totii in marcajul de urcat/coborat la si de la cabana Valea Sambetei si luam o binevenita pauza de masa. Dl Dinu il gaseste pe Serghei la cabana cu rufele ude si puse la uscat. Avem toti o multumire in suflet cand il vedem iarasi intre noi. Pauza continua cu masa bogata si de aici fiecare are de ales intre trei optiuni. Circa o treime din noi a mers pe fiecare varianta propusa. Cel mai scurt traseu pentru cei mai obositi este urcusul pe TR cunoscut pana la corturi. A doua optiune este pe valea Sambetei pana la PA, urcat pe marcaj pana in caldarea Racorele de Sus si apoi pe hornul Racorele pana in creasta (varianta la care voi cupla si eu). A treia varianta este pe la casa de vanatoare "Muchia Dragusului" si apoi pe PR pana PA si hornul Racorele. Aceasta varianta e abordata de Dinu, Marlene, Eugen, Laci, Reka, Serghei, Csaba, Raluca si Cristi. Pana la casa de vanatoare fac circa 1h30' si apoi pe acelasi marcaj PR ajung pe curba de nivel la intersectia cu PA. Aici urca nemarcat pana in caldarea Racorele de Sus unde ne vor zari pe noi care ne pregateam sa urcam hornul. Noi (Dana, Cezar, Andrei, Ibi, Voichita, Vlad, Cosmin, Mihai) trecem pe la cabana unde tragem o portie de ras si de mamaliguta cu branza si smantana. Il salut inca o data pe ajutorul lui Adi (dupa cum stiam de sambata, Adi era in oras sa mai aduca alimente) si pornim pe TR in sus vreo juma de ora pana ce dam de marcajul PA care urca spre lacul Vistisoara (marcaj cunoscut de acum doua zile). De aici incepem sa urcam pe poteca "taiata" de colegii noi. Iarba e atat de mare incat prin multe locuri e greu de dibuit. Pe drum dam de placa comemorativa a lui Aristide Stavros, vanator grec ce trebuia mereu sa ii confirme prada lui Nicolae Ceausescu. Se spune ca nu doar o data, a vanat el si a cedat vanatul ilustrului condicator al poporului. Tot urcam prin lastaris si peste cateva zone stancoase si parca nu imi vine sa ma opresc. Caut sa merg cat mai incet ca sa ma ajunga din urma Dana, Andrei si Ibi. E greu de mers extrem de incet cu 4x4 si fac pauze nenumarate de afine.
Urcam pe muchia Fierastraului pana la limita dintre cele doua caldari Racorele. Ochii imi sunt furati la un moment dat de o frumoasa tufa de rhododendron. Ce minunatii de flori pot sa fie acestea in verdele continuu! Gasca din fata ne asteapta in fundul caldarii unde facem o pauza de smochine. Caldarea e superba si se termina brusc in partea finala a muchiei Dragusului.
Tocmai ce ne gandeam unde or fi colegii nostri si iata-i ca apar pe un tanc in muchia Fierastraului. Nu au cum sa treaca spre noi si ocolesc un pic mai pe jos. Vroiam sa ii asteptam, dar ne cam ia frigul si pornim din loc. Dinu ne spune de la distanta sa urcam hornul (e cel din dreapta dintre cele doua pe care le avem in fata) astfel incat ultimul din grupul nostru sa iasa din horn in momentul in care ei intra in horn. Au facut si ei pauza de masa si noi am inceput sa urcam direct spre horn. Un grup de 7 capre negre au trecut in fuga pe la baza hornului.
"Serghei, pe care sa o prind pentru gratar?" se aude Andrei cu privirea in spate.
"P-aia din mijloc", ii vine imediat raspunsul.
In zadar incercam noi sa ajungem la capre caci fripturile patrupede au disparut imediat in stanga prin stancarii.
Asa ca urcam fara probleme pe hornul cu pietris. Mi se pare chiar un horn finut si fara absolut nici o problema. Plecam in grupuri de cate patru, in fiecare grup pastrand distanta mica pentru a nu declansa avalanse de pietre.
In capatul hornului se formeaza doua mici vai si noi urcam prin cea din stanga printre ceva povestiri despre Himalaya (Cosmin va pleca in circa 3 saptamani in zona Everest). La 18.40 suntem cu totii (adica noi 8) in marcajul de creasta si fiindca soarele incepe sa fie somnoros si sa se retraga dupa creste, urmam si noi poteca spre est spre corturi. De aici oboseala ne face sa mergem pe poteca in loc sa mai urcam pe Galasescu Mic. Mai privim o data spre acoperisul Romaniei si intre timp grupul lui Dinu urcase hornul si veneau incet spre noi. Fiecare merge de voie pana la corturi si eu o astept pe Dana pe varful Slanina. Oboseala o facuse sa ramana mult in urma. Pana sa vina Dinu si Marlene (care incheiau plutonul) mai surprind ultimele poze faine spre caldarea imensa a Bandei pe unde vom ajunge in ziua urmatoare. Voichita e tare bucuroasa cand isi ia in primire geaca. Incepuse sa se lase destul de frig si mai era ceva pana la corturi. Sub varful Fundu Bandii surprind umbra a ceea ce eu banui sa fie trapezul Vistea-Moldoveanu. In fine seara incepe sa se lase si impreuna cu Dana cobor incet spre corturi. Luna incepe sa puna stapanire pe cer si in curand somnul ne ia in bratele lui.
Pentru majoritatea tura s-a incheiat dupa 13 ore de mers. Nu si pentru Laci si Csaba care in jurul orei 22.00 aud la usa cortului doi turisti obositi dupa o tura pe Moldoveanu care cer cazare in corturi (de cand si pana cand s-a facut hotel in Fereastra Mare?) sau ceva haine ca sa doarma afara. No way! Aveau si dureri de spate si de picioare chiar daca nu erau accidentati. Asa ca datorita constiintei de montagnard, Laci si Csaba coboara cu ei in trei ore pana la cabana si apoi urca intr-o ora inapoi la corturi. Asadar la ora 2.00 in noapte au resit si ei sa se puna la aghioase. Gest de admirat pentru copegii mei de club! Bravo!

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 2

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 2

Ziua 2 - duminica 22.08.2010

E prima dimineata in Fereastra Mare si sentimentul inaltimii ne strabate plamanii insetati de aer curat dupa agitatia si poluarea din oras. In seara anterioara domnul Dinu ne-a anuntat ca in mod normal plecarea in ture se face la 7.00, dar fiindca aveam toti o noapte cu putin somn, accepta ca in aceasta zi sa plecam la 7.30. Superb, asta inseamna inca o jumatate de ora in pus de somn dimineata!

Trezirea este stabilita de locuitorii fiecarui cort separat cu singurul scop ca la 7.30 sa pornim pe traseu. Soarele abia rasare si isi arunca razele peste varful Slanina si peste intreaga creasta. La 7.30 toti 25 suntem gata de plecare si ma mai uit o data spre Custura Urlei pe care vom ajunge peste cateva zile. Abia la intoarcere aflam ca Remus si Bristena nu au mai venit cu noi si s-au dus pana in Portita Vistei si inapoi.

Pornim cu elan pionieresc peste varful Slanina aflat intre cele doua ferestre ale Sambetei (BR). Niste magarusi ne primesc si pe noi pentru cateva minute in fereastra mica. In fereastra dl Dinu ne tine cateva lectii de mers cu betele.
"Daca nu ai un pic de febra la maini dupa o zi de mers cu betele, ai degeaba bete".
Ne explica si coborarea in stil telemark pe bocanci si piolet iarna. Dupa lectia primita pornim in jos pe Fereastra mica pe BA. Dl Dinu ne roaga (cum e normal pe munte) sa fim atenti sa nu declansam avalanse de pietre.
In capatul de jos al valcelului aflam de povestea unei muntomane fara experienta de iarna care a cazut de pe varful Galasescu Mic dintr-o greseala fatala. Comentam (dl Dinu si restul) despre nesimtirea jurnalistilor care au facut la momentul respectiv tot felul de presupuneri despre ceilalti membri ai turei (crima, nepasare, inconstienta etc). Cine stie ce o fi fost in sufletul lor atunci! In locul in care panta se mai domoleste, ne regrupam si ne gandim ce sa facem. Majoritatea vrea sa o luam prin jnepeni si sa taiem pe curba de nivel pana la PA pe care vom urca spre lacul Vistisoara. De altfel Serghei (care de multe ori se aseza pe post de fotomodel pe diverse stanci) o luase inainte si cauta trasee cat mai accesibile.
Patru dintre noi au ales sa coboare pe BA pana in adanca vale a Sambetei si apoi sa urce pe PA pana la reintalnirea cu grupul mare. Peste inca 2 zile le-am multumit in gand fiindca au "taiat" poteca prin ierburile prin care au urcat (pe aici vom scurta 8 oameni tura de pe muchiile Sambetei si Dragusului). Plini de buna dispozitie, incepem sa gasim curbe de nivel care sa ne duca deasupra unui canion ce ne desparte de marcajul PA. Pe pantele de 40-45 de grade inierbate ne croim drum pana la niste valcele pietroase. Astea sunt floare la ureche pana ce dam de o stanca ce ne forteaza la cativa pasi mai interesanti. De la ea vom iesi pe niste picioare cu jnepeni si apoi intr-un mare ocolis pe curba de nivel ajungem la marcaj. Toata balaureala asta ne ia foarte mult timp fiindca suntem fermecati de multele afine ce ne fac cu ochiul. Ca urmare vom face foarte multe pauze de afine pe drum si ne vom manji degetele si dintii cu dulceata-acreala afinelor. De altfel nici nu aveam de ce sa ne grabim fiindca trebuia sa ne asteptam colegii ce alesesera sa urmeze traseele marcate.
Punctul albastru ne urca pe Muchia Dracului printr-un hornulet lejer de cativa metri. Ajunsi in muchie, facem o pauza ceva mai lunga pentru a admira cele doua caldarii Racorele (in stanga noastra este Racorele de Sus in peretele careia se afla hornul Racorele (il vom urca peste doua zile) si in dreapta Racorele de Jos prin care ne va duce marcajul nostru astazi).

E ora 13.00 si ne hotaram sa mergem mai departe. Urmam marcajul PA care urca in trepte prin caldarea Racorele de Jos. Urcam in serpentine si in 10 minute suntem in curmatura Racorele. Aici pauza de regrupare se transforma intr-o scurta pauza de masa si putina leneveala.
Pauza de masa ramane pentru lacul Vistisoara de care ne mai despart 30 de minute. In fata admiram muchia Zanoaga ce desparte valea Vistisoara de valea Vistei si celelalte muchii vestice care ca suprapun peste aceasta. Lusu si Laurentiu isi iau "La revedere" de la intreaga gasca fiindca trebuiau sa plece spre corturi si apoi sa coboare spre cabana Sambata si mai departe la tren. Mai tarziu vom afla ca pana acasa au ajuns cu trei ocazii si trei trenuri. Incep sa coboare pe marcaj si apoi (desi coborasera cam mult) urca spre Hornul Rasucit (1B) pe care vom urca si noi in creasta putin mai incolo.
Pentru scurta pauza din curmatura, Laci si Reka au gasit un tapsan mult mai fain la vreo 20 de metri sub sa pe care s-au relaxat. La 13.45 pornim spre lacul care se ascunde in fundul vaii Vistisoara. Este un lac superb pe care nu cred ca il voi uita vreodata. Aici este locul unde dl Dinu s-a gandit sa ne inmaneze noilor membri ai clubului carnetele de CAR-isti. Asadar cu ceva emotii eu, Raluca Leuca si Vlad Sancraian acceptam dovada ca facem parte din Clubul Alpin Roman. E o onoare primita in inima ascunsa a muntilor si care va ramane mereu in inima noastra.
Pauza de masa se lungeste aproape spre o ora si peretii de deasupra noastra se acopera cu o ceata extrem de deasa. Creasta principala cu saua Vistisoara in punctul cel mai de jos pare imposibil de escaladat. La prima vedere totul este vertical si doar echipamentul special de alpinism te poate duce pana sus. La 14.30 hotaram plecarea spre Hornul Rasucit prin care stiam cu totii ca vom urca. "Laptele" din jur ascunde totul si ne si ajuta pentru cateva clipe sa gresim putin. O crestuta la dreapta ne va duce la baza Hornului Rasucit. Marlene a recunoscut saritoarea pe care trebuia sa o ocolim (nu neaparat) pe dreapta. Cativa dintre cei care erau in fata (in frunte cu Serghei care mereu a fost deschizator de drumuri) au escaladat saritoarea direct si au folosit cordelina doar pentru a trage cativa rucsaci ai fetelor. Saritoarea este extrem de interesanta si se ocoleste pe niste brane in peretele din dreapta. Se urca intai pe o brana oblica la dreapta si apoi alta la stanga. Lungul Serghei a coborat in capatul de sus al saritorii si a ajutat fetele sa treaca ("da mana"). Sa nu uitam de replica faina a lui Andrei "ping la tine?". Cativa pasi pe o treapta ingusta (3-4 centimetri) ne-au adus desaupra saritorii. De aici hornul plin de grohotis e lejer si chiar nu ridica absolut nici o problema.

In fereastra Racorele (16.35) meritam cu totii o pauza mai mare. mai avem doar o plimbare pana la corturi si e destul de devreme. Ne uitam in jos pe unde am venit si de aici pare aproape imposibil de coborat sau de urcat. In sud valea Galasescu se intinde larg cu lacul Galasescu in mijlocul ei. Pe aici vor veni toti in ziua urmatoare, mai putin eu si Dana care am ramas la corturi. Marlene gaseste ca acum sunt conditiile perfecte pentru a vedea spectrul din Brocken si intr-adevar acesta se arata celor ce stau langa ea. E un fenomen superb despre care dl Dinu povesteste cate ceva aici:
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/04-viata-muntelui/spectrul-din-brocken

Zabovim aici pana pe la 17.20 dupa care hotaram sa urcam pe drumul de iarna adica fix pe varful Galasescu Mare. Asa ca urmam muchia crestei si la 17.40 suntem pe varful amintit la 2470m altitudine (asta evitand cat de mult se poate BR clasica). Aici stam la povesti asteptand sa vina si Dana. Ea a spus ca am lasat-o prea in urma si ca urmare nu a vazut pe unde am urcat (nu stiu cum poti pierde marginea abruptului). In consecinta, Dana nu a mai urcat pe varf. De aici coboram in fereastra Racorele si urcam pe Galasescu Mic. Dana a ramas mai in urma si ca urmare raman si eu cu Laura sa o incurajam. Nu am inteles de ce vroia sa o lasam in pace singura si sa mergem noi inainte. Mergem mai incet si ne intalnim cu Voichita sub Galasescu Mic. Aici il astepta pe Vlad in rucsacul careia avea o geaca mai groasa. Andrei si Serghei au plecat mai repede pentru a-i ajuta la rucsaci pe Florin si pe Adela care urcau dinspre valea Sambetei. Ca urmare chiar daca au plecat doi (Lusu si Laurentiu), au venit inca doi si de marti incolo vom ramane 23. Grup destul de numeros pentru o tabara in Fagarasi!

In Fereastra Mica ramanem in urma doar eu, Dana si Laura si coboram incet spre corturi. Se lasa seara si ceata deasa innegreste si mai mult peisajul. Cam in jurul orei 20.30 ajungem la corturi si dupa o masa extrem de rapida, ne retragem la somn.

Prolog: Ziua aceasta a fost foarte faina si va ramane mereu in amintirea mea datorita obtinerii carnetului de membru al Clubului Alpin Roman. Multumesc, dragi colegi si prieteni pentru onoarea de a fi impreuna in acest moment unic.
Ziua 3 - luni 23.08.2010
Ziua aceasta e destinata atingerii acoperisului Romaniei, trapezul Vistea-Moldoveanu. Plecarea a fost fixata la ora 7.00 cu posibilitatea de a pleca pana in ora 8.00 pentru ideea unei ture mai scurte. Dana fiind extrem de obosita, am hotarat sa raman cu ea la corturi pentru odihna si pentru paza corturilor. Ca urmare noi nu am facut nimic altceva decat sa avem o totala zi de relaxare. Restul grupului a plecat pe BR clasic pe sub varfurile Slanina, Galasescu Mic, Galasescu Mare, Galbenele si Hartopu Ursului pana in fereastra Vistei unde se gaseste solidul refugiu Vistea. Aici are loc o pauza inaintea urcusului sustinut pana pe Vistea Mare. Urcusul e solicitant fiindca pietrisul tinde sa fuga de sub picioare. Pe vf Vistea Mare (2527m) are loc o lectie de geografie si de aici marcajul se schimba in PR pana pe Moldoveanu. Aici se face poza de grup si traditia clubului (cercul uman de bucurie pentru atingerea varfului). De aici toti coboara spre Curmatura Moldoveanului si pe vf Rosu, lasa culmea ce coboara spre sud si fac stanga pe muchia ce ii coboara in firul Vaii Rele. Ciobanasul mioritic cu 300 de oi ii intampina pe aceasta culme. E prea cald si urcarea pana la Lacul Triunghiular, Iezerul Triunghiular sau Iezerul Moldoveanului e amanata pentru alta data. Doar meandrele ce coboara de la lac sunt admirate pentru frumusetea lor. O scurta coborare de 10 minute pentru a admira caderea de apa din Valea Rea (cascade superbe ce se arunca in adancul vaii) e urmata de urcarea in muchia urmatoare ce duce in caldarea Galasescului. Aici oglindirile lacului parca sunt ochii saprelui Ka si indeamana la amorteala. Totusi timpul trece si trebuie sa mergem mai departe. Tot grupul urca pana in BR unde imortalizeaza inca o data spectrul din Brocken. De aici pe traseul clasic BR revin pana la inserat la corturi. Bucuria se amesteca cu oboseala si determina o retragere destu lde rapida la corturi. urmatoarea zi se prevede a fi una extrem de lunga fara Remus si Bristena care vor cobori la vale.