Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 6

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 6

Ziua 7 - vineri 27.08.2010

Ziua aceasta a inceput cu ceva emotii fiindca nu stiam daca Fagarasii vor binevoi sa ne mai tina printre ei. Ca si ieri, in caz de vreme rea aveam o singura varianta: tot bagajul in spate si in jos spre masini. Dar uite ca n-a fost sa fie asa si dimineata la ora 6.10 cerul era de un albastru perfect pe care doar luna neapusa inca forma o pata de culoare. Multumim muntilor pentru vremea perfecta ce ne-a daruit-o!
Pana la ora plecarii (7.00 ca de obicei) cei doi astri ai cerului isi intind mainile si se incapataneaza sa mai stea un pic impreuna. Fix la 7.00 Dinu si Marlene coboara de la cortul lor spre corturile noastre imprastiate in jurul lacului Mioarelor si ne aduna pe rand in formatie completa. Pornim la vale spre lacul Geamanu de Sus pe alte pante decat cele pe care am urcat aseara. Pe malul lacului se face prima pauza de regrupare unde ajungem si eu cu Dana, ramasi putin mai in urma. Bordeiul parasit e singurul care mai aminteste ca aici a fost o stana.
De la lac pornim in panta ascendenta spre muchia Leaota terminata in varful omonim de pe creasta principala (2312m). Ajungem la 50 de metri de marcajul turistic si pastram formatia de monom (aproximativ) pentru a face Marlene o poza de grup.
Aici iesim aproape perpendicular din creasta marcata cu BR si facem dreapta pe muchia Leaota (muchie pe care am vazut-o ieri in dreapta in timp ce urcam pe Hartoapele Leaotei si pe care am zarit-o in fiecare dimineata de campare langa lacul Mioarelor). Nu mult dupa schimbarea directiei spre sud, zarim in stanga noastra adancita caldare in care se afla lacul Zarna. E prea jos sa coboram acum la el si ne gandim ca vom ajunge un pic mai incolo (nu vom mai ajunge la lac, fiind pe o treapta inferioara a vaii). O pauza de admirat a Fagarasilor estici nu strica si vedem in stanga vaii muchia ce coboara in Curmatura Zarnei, Fata Unsa dupa curmatura, muntele Langa si Izvoru si in ultimul plan fagarasan Berevoiescu pe al carui picior sudic zace fostul refugiu semicilindric. Ultimele umbre de la orizont arata releul de pe Costila din Bucegi. Pe vaile Zarnei si Leaotei admiram urmele ghetarilor de altadata si in scurt timp pornim mai departe pe muchie. E multa buna dispozitie in grup si fiecare merge pe unde vrea el pastrand linia muchiei. Cativa dintre noi mergem chiar pe linia matematica pe o crestulita unde sunt necesari cativa pasi de catarare. Ce bine e pe aici! Coboram la restul grupului si Dinu ne arata in dreapta un platou pe care niste pietre albe si plate sunt asezate intr-o dubla spirala (asemanatoare celor de la unele ace de par). O fi o constructie naturala sau facuta de niste vechi civilizatii? Cert e ca eu raman putin in urma sa fac un schimb energetic in acest loc (altul e de fapt motivul opririi si nu il mai detaliez fiindca il banuiti voi), prilej cu care cobor la acel platou si voi ramane mai in urma fata de grup. Stiam ca traseul urmeaza sa coboare la lacul Jgheburoasa din stanga muchiei (lac ce nu era initial in traseu si Marlene a avut grozava idee sa mareasca traseul pe aici).

Cand revin in traseu, o informez pe Raluca (singura pe care o mai vedeam) ca eu cobor direct la lac. Probabil ca a fost o lipsa de comunicare caci atunci cand a ajuns tot grupul la lac, Dana era foarte suparata pe mine ca nu am anuntat-o ca voi cobori direct si ca ea m-a asteptat degeaba prin ceata.
Ne reunim la lacul ce oglindeste in el culorile cerului si cativa dintre noi ne plimbam un pic prin apa ce pe margine abia ajunge pe la genunchi. Doar Serghei e mai curajos si isi propune sa faca turul lacului. Ramane doar in slipul sport si cu un bat de trekking porneste in aventura acvatica. Pe marginea apei mai sunt ceva pietre, dar la doi-trei metri de maluri (uneori abrupte) fundul lacului e acoperit de un nisip-pamant fin si care iti acopera un pic picioarele.
"Serghei. ai grija sa nu te tai", il auzim pe Dinu care il urmareste tot timpul. In pauza noastra coboara la adapat o turma de multe sute de oi cu ciobanasul care le dirijeaza pe partea cealalata a lacului. Prin dreptul oilor Serghei trece cu grija sa nu le sperie. Un grup de oi ramas mai in spate vine in alergare parca zguduind pamantul pana la apa.
Laci si Reka urca inapoi in culmea Leaota, coboara in valea omonima si vor urca spre corturi pe canionul pe care l-am admirat noi ieri.
La 10.30 pormin mai departe pe curba de nivel pe dupa piciorul ce ne desparte de valea Zarnei. Fiindca nu vazusem ca au trecut Raluca si Laura, eu raman mai in urma cautandu-le pe langa lac. Din acest motiv voi avea putin de recuperat pana sa ajung la grupul mare. Profit de ocazie si cobor pana la muchie pe ultima vale in care vad alte placi "retezate" (ca in muntii cu nume asemanator).
Cobor un pic pe valea asta (ultimul fir temporar de apa al Jgheburoasei) si apoi urc in stanga pe o brana care ajunge deasupra colegilor mei. La ora 11.00 ii vad ca nu mai fac stanga spre lacul Zarna si coboara pe un valcel inierbat cam pana pe la 1700m in caldarea Zarnei. In stanga spre lac nu e de mers fiindca sunt niste peretii aproape verticali si aparent imposibil de traversat. Valcelul e plin de afine si sub el facem cu totii stanga prin alte afinisuri. In spate ramanem eu, Dana, Adela si Florin si restul ne asteapta la umbra unui bolovan imens in tapsanul de pe linia cea mai adanca a vaii Leaota. Afinele ne dau cu greu pace si Dana are nevoie de ceva mancare. Ia niste eugenii pe care le va manca pe traseu pana la refugiul nou din curmatura Zarnei. Grupul compact se indreapta constant spre curmatura si trece pe langa un grup de magari. Un magar in calduri tocmai incepuse sa calareasca magaritele, motiv pentru care Dana il surprinde cu aparatul si impreuna cu Raluca se amuza teribil de situatie. Nu inteleg ce e asa de comic: sunt animale si instinctele sunt primordiale :)
La 11.50 ajungem la noul refugiu din Curmatura Zarnei montat aici acum 3 ani. Inca e curat si putin mai frumos ca alte refugii de la noi. A nu se compara cu refugiile din Alpi, Himalaya si chiar muntii Bulgariei unde ai conditii incomparabil superioare! Facem o pauza de 10 minute si, chiar daca Dana ma intreaba tot timpul unde stam sa mancam (deh, daca dimineata nu e obisnuita sa manance, acum are de tras), pornim pe PR spre valea Urlei unde va fi si pauza mare de masa.
Dinu se opreste la un moment dat si cauta intr-o gaura sub poteca o posibila soparla. Se pare ca doar se odihnise acolo si o zbughise instantaneu. Mai departe Dinu mai face inca o pauza in care ne arata arbustii asemanatori cu rhodo printre care si merisorul care de va alinta papilele gustative intr-o tura urmatoare in muntii Lotrului. Trecem pe langa o alta turma de oi (sau e aceeasi?) si la ora 13.00 suntem la paraul Urlei unde facem pauza atat de asteptata. Mai mult decat masa, cativa dintre noi au parte de o balaceala neprevazuta intr-o bulboana a raului.
Trebuie sa luam o pauza mai mare ca "inotatorii" nostri sa isi usuce hainele si la 14.20 pornim in sus spre Curmatura Mosului pe PR. Eu mi-am luat apa din parau si Dinu a zis ca ia apa dintr-un izvor aflat 50 m mai sus in drum. Ca urmare mai multi colegi l-au urmat intr-acolo (inclusiv Dana) in timp ce eu urcam constant pe langa izvor. Tot timpul am avut in fata custura Urlei care inchide larga vale glaciara in care ne aflam. Dinu este in fruntea grupului si Marlene ii spune din spate ca ar trebui sa mergem pe marcaj pana in curmatura.
"Facem Fagarasii mai altfel, pe marcaj doar daca nu se poate altfel".
In ritm propriu ajungem fiecare in Curmatura Mosului. Asta se numeste neoficial curmatura "o ora si jumatate" fiindca in toate directiile e acelasi timp de mers :D. Asteptam sa vina tot grupul si Dinu tine o noua lectie de geografie la care Adi, fagarasanul, se evidentiaza. Inainte sa plec din curmatura, citesc versurile de pe crucea de acolo ridicata in memoria lui Constantin Mihaescu - Titel disparut in 02.12.2006.

"Si teama sa n-aveti in suflete
Caci langa voi, voi fi mereu
Iar cand veti mai urca pe munte
Sa v-amintiti ca acela sunt si eu

Alaturi de voi hoinari-voi acum
Tainic tovaras de drum..."

Eu si Laura insa nu mai avem rabdare si pornim incet spre vf Urlea pe TA. Ruperile astea de ritm ma deranjeaza destul de tare si din acest motiv cu greu reusesc sa o astept pe Dana sa ma ajunga din urma. E ora 15.15 si Dana ma ajunge din urma. Cu un ton mai ridicat imi reproseaza ca nu o astept si ca nu imi pasa ca ei ii este rau, dar refuza ajutorul celorlalti. Raman cu ea in urma si abia pe varful Urlea ne vom intalni cu restul grupului.
Urcam peste varfurile Mosului (2262m) si Piscul Somnului (2395m) intr-un ritm extrem de incet. Profit de viteza mica si admir in stanga noastra custura Urlei, caldarea in care se gaseste ascuns lacul Urlea si intreaga vale ce trece pe sub noi si coboara impreuna cu paraul spre valea Pojortei si mai apoi a Brezei.
Pe piramida Urlei vad colegii care urca precum furnicile pe panta ce pare destul de inclinata. La un moment dat vad intr-o sa unul din colegi care ne urmarea pasii venind spre el. Ajung cu Dana in saua dinainte de urcusul final si incepem sa urmam semnele care ne urca din ce in ce mai abrupt. Imi aduc aminte de Custura Saratii si de toata "inima Fagarasilor" impietrita in jurul varfurilor Negoiu, Caltun si Lespezi. La ora 17.00 ajungem pe varful cocotat la 2474m unde ne asteapta colegii. Aflasera de acasa ca in ziua urmatoare vremea se strica pe la ora 15.00 si au stabilit cateva variante de retragere: prima este plecarea la ora 22.00 de la corturi pana in Fereastra Mare sau pana sub Coltul Balaceni cu campare acolo, a doua este plecarea la ora 4.00 dimineata si intalnirea cu ceilalti colegi acolo unde campeaza si a treia varianta este plecarea la ora 7-8 dimineata cu regrupare tot asa la corturile plecate mai devreme. Fiecare varianta este imbratisata de cate o parte din noi si astfel vom ajunge la masini la momente diferite. Intregul grup pleaca spre corturi direct pe piciorul ce coboara in custura Urlei. Ne asteptasera circa 40 de minute pe varf si cam inghetasera datorita vantului ce a inceput sa bata. Eu cobor cu Dana mai in urma negrabindu-ne prea tare (eu as fi vrut sa merg cu primul grup noaptea, dar oboseala Danei si orele ei fixe de somn m-au facut sa optez pentru varianta cu plecarea cea mai tarzie). Noi coboram mai incet si la 17.20 intram in poteca marcata cu BR pe care vom parcurge custura Urlei si apoi spre corturi. La 18.30 ajungem si noi la corturi si vedem ca unii se pregatesc de plecare sau de masa. Bucataria comuna (o stanca putin ferita de vant) a catorva corturi e plina si pana vine Dana, stau cu colegii de tura la povesti sau la masa. Acum orice e bun si piureul cu carnaciori al Voichitei este excelent. Chiar e bun si ne ridica moralul tuturor! Cand ajunge Dana la cort, merg si eu acolo sa facem de mancare. Seara se lasa rapid si stim ca vom fi mai putini dimineata.
Intr-adevar la ora 22.00 pleaca primul grup de "lunatici" (Marlene, Dinu, Cristina, Adi, Eugen si Cristi) si merg la lumina astrului noptii pret de doua ore pana in Fereastra Mare a Sambetei. Cum vantul bate prea tare, aprind frontalele si coboara pana sub cotul Balaceni unde gasesc un platou pentru 3-5 corturi. La 1.30 toti cei sase temerarii pun geana pe geana ca sa adune ultimele vise din Fagarasii mai altfel.

Ziua 8 - sambata 28.08.2010

Al doilea grup pleaca la ora 4.00 asa cum stabilisera cu o seara inainte. Sapte romantici au plecat tot la lumina lunii si la ora 7.00 au ajuns sub coltul Balaceni la colegii ceva mai nocturni. Din aceasta a doua echipa fac parte Csaba, Laura Giurgea, Serghei, Laura Hurdubaea, Cosmin si Mihai. Inainte de coborarea cu ei a altor 4 colegi (Adi, Cristina, Eugen, Cristi), Marlene si Dinu propun si reinvie traditia veche a clubului a unui moment comun de amintire a tuturor momentelor frumoase din tura. De aici grupul mare coboara pana la 10.30 la masini si fiecare merge pe drumul lui (unii la Brasov si altii la Cluj). Pana la Cluj fac o pauza de pranz la Boita (acolo unde Andrei tot indemnase la ultima masa copioasa din tura). Dinu si Marlene ne asteapta pe noi, ultimul grup care a plecat la ora 8.00 din frumoasa caldare a Leaotei.
Asadar la ora 8.00 in caldare suntem gata de plecare zece colegi de club. Trezirea a fost la ora 7.00 cand soarele abia incepea sa incalzeasca treptele glaciare pe care sunt laculetele noastre. Ne strangem casutele temporare si pornim pe marcajul BR spre Fereastra Mare a Sambetei. Dana este in continuare obosita si ca urmare o sa raman cu ea mai in urma din dreptul varfului Urlea (9.15). O ultima privire inapoi spre custura Urlei in asteptarea Danei imi aduce inca o data masivul Dara in raza ochilor.
Colegii prind avans si la ora 10.00 vor fi in Fereastra Mare pentru a cobori pe urmele celorlalti. Pana la aceasta ora noi (eu si Dana) ajungem pana la stalpul de sub varful Cheia Bandii. Pentru variatia traseului si pentru a urma cumva planul initial, facem dreapta pe PR care coboara la cabana Valea Sambetei. Urmam poteca ce coboara intai pe curba de nivel cateva sute de metri si apoi face stanga (dupa 15 minute) spre adancurile vaii Sambetei. Intr-un ultim moment de vizibilitate, surprind peretii finali ai vaii separati de piciorul coltului Balaceni cu trapezul Vistea-Moldoveanu in spate.
De aici coboram in serpentine repetate pe grohotis pana deasupra crucii ciobanului din marcajul TR de pe vale. In fata vedem tot timpul muchia Dragusului cu cele doua caldari Racorele impunatoare. Fac o pauza de vreo 10 minute la stalpul ce marcheaza inceputul marcajului TA spre Piatra Caprei, marcaj ce l-am cautat in balaureala de acum cateva zile. Pe acest marcaj vad o cascada in trepte care mi-a placut destul de mult si care nu prea se vede din alte puncte.
Facem stanga si in 10 minute ajungem in TR pe care coboram pana la cabana. Eu am mers mai tot timpul inainte si abia in firul vaii, am reusit sa scad viteza la zero si sa o astept pe Dana (12.20). La cabana magarusii ne-au intampinat cu o mare pofta de mancare, pofta ce ne-au transmis-o telepatic pentru cate o mamaliguta cu branza si smantana. Pana sa se faca mamaliga, eu am stat de vorba cu un cioban care tocmai se pregatea sa coboare cu oile si mi-a spus ca a recunoscut accentul de galateanca al Laurei Giurgea. Eu sincer sa fiu, nu mi-am dat seama de vreun accent poate din cauza faptului ca am ceva prieteni de prin Galati. Cand sa ies cu mancarea afara, pe cine vad venind dinspre fereastra: e Andreea Corodeanu care venea dupa doua saptamani solo prin Retezat si Fagaras! Stiam ca e in Fagaras, dar nu banuiam ca ne vom intalni. Hotarase sa se retraga pe aici din cauza vremii ce se anunta spre rau si a rucsacului de circa 20 de kg. Am pornit toti trei la vale si am cazut de acord sa mai stam o zi in munti si apoi duminica sa mergem acasa. Am vorbit despre diferite variante pentru duminica (eu venisem cu propunerea vaii Doamnei de langa Balea, Andreea cu Buila). Buna e ultima propunere si acolo vom pleca! La 13.30 pornim in jos pe poteca arhicunoscuta si aproape nu ne dam seama cand ajungem la bancuta de la mijlocul drumului si apoi la "Floarea reginei" (15.50) unde ii mai prindem pentru 10 minute pe colegii de tura care terminau masa (Dinu, Marlene, Laci, Reka, Adela si Florin).
Ne-am luat ramas bun in caldura amintirilor acestor frumoase zile si in speranta ca vom reveni cat de curand in spectacolul salbaticiei fagarasene.
Noi (Dana, Andreea, Cezar) am mai ramas la masa la un pastrav de-al casei si in timpul mesei am studiat harta rutiera pentru a cobori spre Valcea si Buila. Vremea s-a stricat intr-adevar :(. Pe la 15.00 au inceput sa se adune norii urati pe creasta si pe la 16.00 dupa plecarea colegilor de tura a si inceput sa ploua sus si mai apoi si pe jos. Asadar noi am coborat pana la Sambata de Jos unde am facut stanga spre Sibiu. Mereu ne uitam la norii negri de pe creasta fagarasana. Pana in Vestem am prins putina aglomeratie si la giratoriu am facut stanga spre Valea Oltului si Valcea. In ultimul oras amintit am ajuns dupa lasarea intunericului si gasim drumul spre Baile Olanesti. Inainte cu 7 km de statiune, facem stanga spre Buila si schiturile Iezer si Pahomie. Intram pe drumul cunoscut si asfaltat prin Cheia si apoi forestier pe lunga vale a Cheii. Trecem pe langa schitul Iezer (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-iezer-valcea-68019.html) si continuam pana in dreptul drumului ce urca la Pahomie. Este ora 22.00 si aici intram in "necunoscut". Urmam drumul forestier tot inainte si incepem sa urcam pe niste serpentine stranse pana in curmatura Stogsoare in care un tunel de vreo suta de metri ne trece in valea imensa in care se afla cabana Cheia. Suntem putin iritati fiindca nu banuiam ca este atat de mult de mers cu masina pana la cabana. In fine tinem drumul si intram intr-o padure inalta care transforma masina intr-o reala masina de teren. Avem de trecut o apa si ne trezim in parcarea cabanei putin dupa ora 00.00. Cabana era ocupata si incepuse sa si ploua destul de urat. Dana era foarte obosita si a vrut sa doarma in masina si nu in frigul de afara (frig amplificat de umzeala si de oboseala). Am ajutat-o pe Andreea sa intinda cortul si la 1.30 m-am dus in masina langa Dana. In cateva minute m-am aranjat i nsacul de dormit si am adormit bustean :D.

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 4

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 4

Ziua 5 - miercuri 25.08.2010

BC 1 is over. Am stat cateva nopti in Fereastra mare a Sambetei cu pasii indreptati mai mereu spre vest (cu o mica exceptie la urcarea pana in muchia Sambetei). A venit momentul sa ne strangem corturile si tot calabalacul si sa plecam cu casa in spinare spre est pentru urmatoarele zile. Pentru ca avem o zi mai scurta, plecarea se stabileste la ora 9.30. Avem mai mult timp sa mancam, sa ne strangem rucsacii mari si inca grei si sa ne asiguram ca nimic nu ramane in urma noastra cu exceptia unor pete de iarba culcate la pamant de corturile noastre. Asa ca ridicam ancora la ora amintita si pornim spre est pe BR. De data asta suntem "cuminti" si urmarim poteca marcata a crestei Fagarasilor si a Carpatilor meridionali. Mergem incolonati pe sub coltul Balaceni, Cheia Bandii si apoi varful lui Mogos. Rucsacul mare nu ma impiedica sa imi aduc aminte de caldarile imense de la nordul Mogosului. Eu cu Dana ramanem mai in urma fiindca rucsacul si spatele ii fac destule probleme. Tot grupul va merge inainte si prima pauza este in saua Urlei de unde majoritatea colegilor urca pana pe varful Urlea. Stim bine cu totii ca acest varf este in planul unei zile ulterioare (ziua a saptea), dar vremea e prea buna si cum "ce-i in mana nu-i minciuna", urcarea e binevenita acum. Pe varf are loc o alta lectie de geografie la care eu nu asist fiindca am hotarat sa ramanem in sa unde mai erau Eugen, Laci, Reka, Andrei si Ibi. Fiindca ne-am autoacordat o pauza pana la intoarcerea colegilor, am profitat de ocazie ca sa ne indopam cu niste alune, smochine si nuci.
Dupa ce s-au intors toti colegii de pe varf, mai stam cateva minute in care admiram custura Urlei care ne asteapta, ne punem rucsacii in spate si pornim la drum (12.00). Varful Fundu Bandii se ridica piramidal in fata noastra si incearca zadarnic sa ascunda varful Dara. Intregul masiv Dara isi intinde braul spre vest inchizand din a treia parte valea Bandii.
Inainte de a urca pe piramida Bandii ne lasam rucsacii mari jos si facem o coborare de masa pana la lacul Urlea, oglinda de apa pe care doar am vazut-o pana acum din creasta. Coborarea o facem pe PA pe o branita ce coboara peste doua trepte glaciare. Dana se hotaraste sa mai ramana pe un picior de munte inainte de lac si eu cobor langa cailalti colegi de club. Ce loc binevenit pentru plaja si motait in caldura soarelui! Si mai ales ce bine e sa stai cu picioarele goale in iarba si sa admiri adierea vantului in cele cateva valuri ce strica linistea apei cocotata la 2200m. Laura imi ofera un fel de shaorma foarte faina si o accept cu placere. E asa buna (fara carne) incat aluneca imediat pe gat. Vine si Dana si ne intindem cu totii la plaja si somn in acest loc minunat si linistit. Parca nu ne mai vine sa plecam stiind ca avem punctul final al zilei atat de aproape! Marlene si Serghei nu au rabdare sa stea pe loc si pornesc intr-un tur al lacului (Marlene pentru poze si Serghei pentru a fi pata de culoare ;) ).
La 14.30 se anunta plecarea si cu greu reusim sa ne revenim din vise si sa pornim inapoi spre rucsaci. Nu inainte de a afla istoria lui Toma Viorel, tanarul de doar 17 ani care a murit la acest lac pe 29 iunie 1976 in timp ce incercase sa joace fotbal pe gheata cu prietenii!!! In ritm incet si constant urcam inapoi in sa unde rucsacii ne asteptau cuminti (25 de minute).
Ne inhamam iarasi la greutate si pornim, fiecare in ritmul lui spre varful Iezerului. Poteca ocoleste un pic pe la vest varful de 2429m. Dupa acesta urmeaza o sa destul de mica si urca in cateva serpentine pana pe varful Fundu Bandii putin mai inalt (2454m). Ce frumos se vad furnicutele din fata noastra pe varf!
De aici mai tragem cateva priviri spre vest spre gigantii fagaraseni (ma refer la Vistea Mare si Moldoveanu caci Dara si Hartopu inca sunt langa noi) si spre norii pufosi care vin dinspre Iezer-Papusa.
Urmam spre est BR inca vreo 50-60 de metri si apoi facem dreapta in jos spre caldarea de la obarsia vaii Leaota. Aici ne vom fixa BC 2 pentru urmatoarele zile. Coboram pe curbe de nivel pana la o limba mare de grohotis. Aici trecerea trebuie facuta mai cu grija pentru a nu declansa mici avalanse de pietre si pentru a nu aluneca. Danei i se pare imposibil sa treaca avand in spate rucsacul mare. Il iau eu si trec dupa ea cu ambii rucsaci (al meu si al ei). Pana la lacuri mai facem vreo 10 minute si avem libertate completa in a ne hotari unde punem corturile. Asa ca fiecare isi cauta un loc cat mai potrivit pentru cort si ne ridicam casutele una cate alta sub peretii masivi ai Darei. Cele mai multe corturi sunt in jurul lacului Mioarelor care se afla la cea mai mare altitudine din Romania (2282m). E abia ora 16.30 si ar mai fi ceva de mers azi. Lenea din noi ne invinge si ramane pe langa corturi pana seara. Aceasta solutie comoda nu e valabila pentru Dinu si Marlene care pleaca la ora 17.00 spre Dara cu ideea de inspecta zona pentru ziua urmatoare. Furca Darei le da prilej de studiu pentru ziua urmatoare. Ei vor ocoli pe cumpana de ape caldarea pe la varfurile Dara (2501m), Hartopu (2506m) si Musetescu (2495m) care domina prin momai caldarea in care ne aflam noi. Din Musetescu coboara pe muchia ce separa caldarea in care se afla lacul Rosu de cea in care se afla corturile noastre si apoi revin pe langa corturile noastre pana la cortul lor aflat pe un tapsan un pic mai sus. Ancorele de la cortul meu reflecta lumina frontalei Marlenei si pentru asta vor fi remarcate. Semnele de vreme rea ne cam intristeaza si hotaram plecarea pentru a doua zi la ora 7.00. In functie de vreme vom hotari ce facem fiindca toate siteurile meteo si norii imprastiati nu anunta ceva bun.

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 3

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 3

Ziua 4 - marti 24.08.2010

In programul acestei editii a "Fagarasilor mai altfel" figureaza parcurgerea pe poteci nemarcate a doua muchii nordice interesante: Sambata si Dragusului. Incredibil, dar adevarat, vremea nu da semne sa se strice. Asta e un semn foarte bun! Din tot grupul nostru, Remus si Bristena coboara astazi la vale si vom ramane pana la sfarsitul taberei 23 de prieteni. Este prima zi in care schimbam directia de plecare. Acum pornim spre est cautand si alte culmi. Ca de obicei plecarea este la ora 7.00 nu pe poteca marcata cu BR (pe care vom porni cu bagaje mari cu 25 de ore mai tarziu), ci pe toate varfurile si varfuletele. Cautam sa prindem cat mai multe peisaje in filmul pe care il vom pastra in minte. Urcam direct pe cumpana de ape a vaii Sambata si iesim din marcaj spre coltul Balaceni. Aici facem prima pauza de geografie-istorie. Aflam de la Marlene si de la Dinu ca modelul crucii de langa noi este inspirat din miscarea legionara si e ridicata in amintirea celor care s-au retras in munti si au luptat pentru libertatea personala. Ne intoarcem un pic in istorie cand Corneliu Zelea Codreanu a inceput miscarea legionara cu idei corecte si nationale. Abia mai tarziu, "rautatea" legionara a inceput sa prinda aripi prin principiul "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". La plecare imi aduc aminte de bunicul meu al carui frate (acum foarte in varsta si bolnav) a facut inchisoare cativa ani pentru a-si scapa fratele (pe bunicul meu) de chinuri.
Plecam spre varful Cheia Bandii continuand povestirile. Aici va fi urmatoarea pauza la ora 8.15. Pe drum admiram prin micile sei (din care se arunca valcele in valea Sambetei) imensa si frumoasa muchie a Dragusului, caldarile Racorele, abrupturile coltului Balaceni (nume ce vine de la o veche proprietara a acestor munti numita Balaceanu) si intunericul ce se tine inca asupra cabanei Valea Sambetei.
La pauza de pe varf urmeaza o alta lectie de geografie in care Adi isi arata originea fagarasana recunoscand stiind toate muchiile si satele. In valea de sub noi se adancesc caldarile Mogosului si una dupa alta, muchiile nordice isi pierd din intensitatea culorilor spre est. Pe creasta principala varful Urlea isi inalta piramida pana la aproape 2500 de metri (2474 mai exact) si isi arunca lama custurii sale spre varful Fundu Bandii si spre ultimul urias dinspre est, masivul Dara-Hartopu-Musetescu (despre acestia vom vedea ceva detalii peste doua zile). In varful Cheia Bandii (2391m) identificam pe muchia principala a Sambetei varful Catzaveiu (2287m) inainte de care vom face stanga spre Piatra Caprei si varful Trasnita care e punctul final al muchiei secundare a Sambetei. Trasnita este un varful "mai altfel" cu forma piramidala vazut dinspre nord sub creasta principala. La orizont inca se vede trapezul Vistea-Moldoveanu unde au ajuns colegii de tura in ziua precedenta. Coboram in saua ce desparte vf Cheia Bandii de vf Rezistoarele (2332m) si aici dam de un marcaj PA. Unde o duce oare asta ca nu apare pe nici o harta? Pe sageata din spatele nostru descoperim drumul. De la aceasta sageata porneste PR in jos srpe valea Sambetei (traseul meu si al Danei din ultima zi de Fagaras amintit in prima parte) si spre noi merge PA care coboara pana la refugiul Trasnita pana in satul Lisa. E un marcaj nou facut de Salvamont Victoria, fapt pentru care dl Dinu spune ca va lua legatura cu fostii colegi de la Salvamont sa vada despre ce e vorba.
Coboram pe marcaj pana sub varful Catzaveiu (2287m) pana in saua larga ce uneste cele doua puncte mai inalte ale acestui varf (2287m respectiv 2277m). Aici dam de o turma de oi si de un cioban foarte simpatic. Dl Dinu intra in vorba cu el si afla ca este dintr-un sat aproapiat de satul sau de origine, Recea. Este un cioban sadea cu exceptia PET-ului in care are ceva de baut. Fetele sunt incantate de magarusul care statea calm in mijlocul turmei si, sub atentia ciobanului, il mangaie dragastos. Cainii turmei stau in toate directiile si ne supravegheaza. Chiar unii sunt asa simpatici doar cu o ureche ridicata!

Coboram pe sub varful Catzaveiu pana ce zarim Piatra Caprei, intruziunea calcaroasa din inima muchiei sistoase Sambata. Ne oprim putin sa regrupam si sa cautam solutia de coborare. In mod normal undeva la vale este TA care coboara pe la mijlocul curbei de nivel spre cabana Sambata pe la Piatra Caprei. GPS-ul si hartile din minte ii spun domnului Dinu ca nu putem cobori pe valea Caprei care are ceva saritori si ca trebuie sa mai mergem stanga si apoi in jos. Serghei era deja spre firul vaii sa caute traseul si il vom pierde pana la cabana. Nu ne-am facut o clipa probleme ca nu se descurca. Doar ca am fi vrut sa fie aproape de grupul cel mare! Noi coboram putin spre nord pe muchie pentru a gasi un drum printre jnepeni. Incepem sa dam de placerea noastra de acum doua zile: afinele. Tinem grupul destul de unit si Marlene si cu mine suntem la un moment dat mai in fata in doua directii diferite. Cautam stalpii de la poteca marcata cu TA. Vedem poteca mult mai jos sub noi si cabana spre care se indreapta o muchie mai micuta. Asteptam pentru o alta regrupare si pornim in jos spre semn.
La primele pietre facem o pauza de regrupare si de gasire a traseului in continuare (de amintit ca inca nu am dat de PA!). Din tot grupul eu si Andrei avem o tendita de a o lua pe valcelul inierbat din stanga. Cum Marlene era mai inainte in dreapta si ceilalti au mers dupa ea, facem si noi dreapta prin jnepeni destul de mari si prin ispititoarele tufe de afine. Dinu este in fruntea grupului si cauta traseul marcat. Acesta e foarte vechi si necirculat si cu greu ni se va arata. In schimb placerea balaurelii este amplificata de afinele tot mai mari si de tufele de zmeura ce ne fac sa lungim pauzele. Un fel de pauze in miscare fiindca stim ca mai avem drum lung de facut azi! Csaba e atent cu toate fetele si le da cate o crengura cu zmeura (eu sincer nu as fi rupt crengutele asa). In fine ne mai furisam printre jnepenii ce cauta sa ne inghita de cateva ori picioarele si ajungem intr-un zmeuris unde dl Dinu ne asteapta pe toti. Ne spune ca in fata lui tocmai isi luase un ursulet micul dejun (e ora 11.20). Ne mai infruptam putin din zmeuris si zarim Piatra Caprei in fata.
Si de aici suntem pe traseul marcat! Continuam pe poteca abia vizibila pana ce dam de un mic parau. In loc sa coboram si sa avem mereu parte de peisajele fagarasene, aici incepem sa urcam ("Parca noi coboram, nu urcam") si sa vedem doar calcare in fata noastra ("Suntem in Faga sau in Craiasa?"). E interesanta trecerea (doar cu mintea!) in Perla Carpatilor, Piatra Craiului.

Sub ultimul perete ne asteapta un colt de stanca pe care Raluca se urca un pic pentru o poza si apoi coboram prin padure pe poteca evidenta pana in marcajul TR sub cabana Valea Sambetei. Coborasul asta pare asa de lung si fara farmec fata de tot spectacolul pe care l-am avut pana acum. La 13.45 suntem cu totii in marcajul de urcat/coborat la si de la cabana Valea Sambetei si luam o binevenita pauza de masa. Dl Dinu il gaseste pe Serghei la cabana cu rufele ude si puse la uscat. Avem toti o multumire in suflet cand il vedem iarasi intre noi. Pauza continua cu masa bogata si de aici fiecare are de ales intre trei optiuni. Circa o treime din noi a mers pe fiecare varianta propusa. Cel mai scurt traseu pentru cei mai obositi este urcusul pe TR cunoscut pana la corturi. A doua optiune este pe valea Sambetei pana la PA, urcat pe marcaj pana in caldarea Racorele de Sus si apoi pe hornul Racorele pana in creasta (varianta la care voi cupla si eu). A treia varianta este pe la casa de vanatoare "Muchia Dragusului" si apoi pe PR pana PA si hornul Racorele. Aceasta varianta e abordata de Dinu, Marlene, Eugen, Laci, Reka, Serghei, Csaba, Raluca si Cristi. Pana la casa de vanatoare fac circa 1h30' si apoi pe acelasi marcaj PR ajung pe curba de nivel la intersectia cu PA. Aici urca nemarcat pana in caldarea Racorele de Sus unde ne vor zari pe noi care ne pregateam sa urcam hornul. Noi (Dana, Cezar, Andrei, Ibi, Voichita, Vlad, Cosmin, Mihai) trecem pe la cabana unde tragem o portie de ras si de mamaliguta cu branza si smantana. Il salut inca o data pe ajutorul lui Adi (dupa cum stiam de sambata, Adi era in oras sa mai aduca alimente) si pornim pe TR in sus vreo juma de ora pana ce dam de marcajul PA care urca spre lacul Vistisoara (marcaj cunoscut de acum doua zile). De aici incepem sa urcam pe poteca "taiata" de colegii noi. Iarba e atat de mare incat prin multe locuri e greu de dibuit. Pe drum dam de placa comemorativa a lui Aristide Stavros, vanator grec ce trebuia mereu sa ii confirme prada lui Nicolae Ceausescu. Se spune ca nu doar o data, a vanat el si a cedat vanatul ilustrului condicator al poporului. Tot urcam prin lastaris si peste cateva zone stancoase si parca nu imi vine sa ma opresc. Caut sa merg cat mai incet ca sa ma ajunga din urma Dana, Andrei si Ibi. E greu de mers extrem de incet cu 4x4 si fac pauze nenumarate de afine.
Urcam pe muchia Fierastraului pana la limita dintre cele doua caldari Racorele. Ochii imi sunt furati la un moment dat de o frumoasa tufa de rhododendron. Ce minunatii de flori pot sa fie acestea in verdele continuu! Gasca din fata ne asteapta in fundul caldarii unde facem o pauza de smochine. Caldarea e superba si se termina brusc in partea finala a muchiei Dragusului.
Tocmai ce ne gandeam unde or fi colegii nostri si iata-i ca apar pe un tanc in muchia Fierastraului. Nu au cum sa treaca spre noi si ocolesc un pic mai pe jos. Vroiam sa ii asteptam, dar ne cam ia frigul si pornim din loc. Dinu ne spune de la distanta sa urcam hornul (e cel din dreapta dintre cele doua pe care le avem in fata) astfel incat ultimul din grupul nostru sa iasa din horn in momentul in care ei intra in horn. Au facut si ei pauza de masa si noi am inceput sa urcam direct spre horn. Un grup de 7 capre negre au trecut in fuga pe la baza hornului.
"Serghei, pe care sa o prind pentru gratar?" se aude Andrei cu privirea in spate.
"P-aia din mijloc", ii vine imediat raspunsul.
In zadar incercam noi sa ajungem la capre caci fripturile patrupede au disparut imediat in stanga prin stancarii.
Asa ca urcam fara probleme pe hornul cu pietris. Mi se pare chiar un horn finut si fara absolut nici o problema. Plecam in grupuri de cate patru, in fiecare grup pastrand distanta mica pentru a nu declansa avalanse de pietre.
In capatul hornului se formeaza doua mici vai si noi urcam prin cea din stanga printre ceva povestiri despre Himalaya (Cosmin va pleca in circa 3 saptamani in zona Everest). La 18.40 suntem cu totii (adica noi 8) in marcajul de creasta si fiindca soarele incepe sa fie somnoros si sa se retraga dupa creste, urmam si noi poteca spre est spre corturi. De aici oboseala ne face sa mergem pe poteca in loc sa mai urcam pe Galasescu Mic. Mai privim o data spre acoperisul Romaniei si intre timp grupul lui Dinu urcase hornul si veneau incet spre noi. Fiecare merge de voie pana la corturi si eu o astept pe Dana pe varful Slanina. Oboseala o facuse sa ramana mult in urma. Pana sa vina Dinu si Marlene (care incheiau plutonul) mai surprind ultimele poze faine spre caldarea imensa a Bandei pe unde vom ajunge in ziua urmatoare. Voichita e tare bucuroasa cand isi ia in primire geaca. Incepuse sa se lase destul de frig si mai era ceva pana la corturi. Sub varful Fundu Bandii surprind umbra a ceea ce eu banui sa fie trapezul Vistea-Moldoveanu. In fine seara incepe sa se lase si impreuna cu Dana cobor incet spre corturi. Luna incepe sa puna stapanire pe cer si in curand somnul ne ia in bratele lui.
Pentru majoritatea tura s-a incheiat dupa 13 ore de mers. Nu si pentru Laci si Csaba care in jurul orei 22.00 aud la usa cortului doi turisti obositi dupa o tura pe Moldoveanu care cer cazare in corturi (de cand si pana cand s-a facut hotel in Fereastra Mare?) sau ceva haine ca sa doarma afara. No way! Aveau si dureri de spate si de picioare chiar daca nu erau accidentati. Asa ca datorita constiintei de montagnard, Laci si Csaba coboara cu ei in trei ore pana la cabana si apoi urca intr-o ora inapoi la corturi. Asadar la ora 2.00 in noapte au resit si ei sa se puna la aghioase. Gest de admirat pentru copegii mei de club! Bravo!