Călător, călător, călător sunt pe Pământ/ Și-am un dor, și-am un dor, și-am un dor ce mi-este sfânt!!!
luni, 13 octombrie 2025
Bucegi 8-14.08.2024, Prin căldările nordice
Pentru week-end-ul 8-11.08.2024 este programată o tură în programul CAR, Filiala Cluj cu campare la Mălăiești. În mod normal nu este permis oficial, dar acum, fiind festivalul Floare de Colț, este permisă camparea. Este coincidență că s-au suprapus tura și festivalul, tura fiind programată cu un an înainte. Împreună cu o colegă de club Rebeca vom mai prelungi tura încă trei zile :)! Voi prelua textul de pe blogul oficial al clubului plus ceva completări, unde este cazul.
”În calendarul CAR era prevăzută următoarea tură:
”Ture în circuit cu cazare/cort în zona cabanei Mălăiești. Urcăm de joi după-amiaza la cabană din valea Râșnoavei. Vineri și sâmbătă două ture în circuit, cu bagaj ușor: 1, Padina Cheii, căldarea Țigănești, ref. Țigănești, Scara, șaua Hornurilor, coborâre pe Hornul Mare prin căldările glaciare așe văii Mălăiești la cabană; 2. Urcare în căldarea glaciară nr.2 a văii Mălăiești, Brâna Caprelor, Bucșoiu, Omu, întoarcere pe Bucșoiu Mare la Prepeleac și revenire la cabană. Duminică: coborâre la mașini și drum spre casă.”
Participanți: Anca Ghiran, Geta Oltean, Giulia Vișan, Rebeca Faur, Mihai Brândușan, Vlad Boerescu, Cosmin Crăciun, Cezar Partheniu”
Ziua 1 - 08.08.2024
”În cursul zilei de joi ajungem pe rând, cu mașini personale la bariera din Valea Râșnoavei, Rebeca, Giulia cu Cezar, Cosmin și mai târziu Geta cu Vlad și târziu în noapte Anca și Mihai. Vom urca în două echipe (6 în prima echipă, doar Anca și Vlad în a doua echipă) la Mălăiești. Se nimerește ca în același weekend să fie festivalul folk ”Floare de colț” la Mălăiești. Va fi multă lume ca pentru un festival de muzică folk și ca o completare faină pentru serile de după tură.
Dacă inițial spuneam că dormim doar în cort fiindcă nu sunt locuri la cabană, joi seara vom dormi în cabană (75 lei/loc). Anca și Mihai pun corturile pe terasa cabanei cam pe la ora 1.00 a.m. când ajung chiar dacă îi anunțasem pe grupul de whatsapp în ce cameră suntem.”
No pictures!
Ziua 2 - 09.08.2024
”Vineri dimineață punem corturile (sau doar le transferă Anca și Mihai!) pe o platformă faină peste cursul sec al văii, vis-a-vis de cabană. Seara vor fi multe corturi (și mai multe sâmbătă seara), noi beneficiind de cele mai bune locuri :). Întâlniri și acum și pe seară cu faini oameni de munte ce străbat des potecile Bucegilor și ale multor alți munți din România.
La 8.40 pornim la deal pe traseul stabilit (bandă galbenă BG) spre Padina Crucii, lacul Țigănești și refugiul Țigănești (bagaje mici). Poză de grup la cruce, admirat valea Țigănești și început de ploaie înainte de lac. Giulia și Cosmin nu au echipament de ploaie plus echipament uscat la ei și se vor întoarce de la lac înapoi la cabană. Noi urcăm la refugiu unde stăm la adăpost vreo oră fiind indeciși din cauza vremii dacă vom continua traseul sau nu. Motivul este zona expusă din zona vârfului Scara unde există risc de fulgere.
Se liniștește vremea și pornim la deal, cu încurajări de la Geta ”n-am făcut atâta drum să dăm înapoi” :). Așa că pe la Turnurile Țigănești avem peisaj mistic cu ceață, continuăm pe lanțurile ce ne duc sub platoul vârfului Scara și regrupăm puțin după intersecția cu marcajul ce coboară pe valea Ciubotea. Propuneri pentru tura de anul viitor (superbele văi Ciubotea și Gaura). Chiar pe vârful Scara (2422m) ne dă o scurtă răpăială. Facem o scurtă ieșire din traseu la fereastra Țigănești și apoi în Șaua Hornurilor luăm decizia să lungim un pic traseul cu un dus-întors pentru un ceai și o ciorbiță la cabana Omu. Peisaje mistice cu ceață până sus și înapoi până la intrarea în traseul de vară.
Schimbăm traseul la sugestia Rebecăi ”să avem panoramă spre partea cealaltă a văii” (drumul de vară în loc de Hornul Mare). Într-adevăr peisaje de vis pe drumul de vară plus ceață foarte faină de la căldarea 2 (de sub Biserică) până la cabană. Seara povești la corturi și cântat/ascultat muzică folk și de munte.”
Ziua 3 - 10.08.2024
”A doua zi pornim la 9.30 la drum, mai târziu decât ieri. Pornim pe planul inițial, cu gând de a lungi tura dacă permite vremea. Într-o jumătate de oră suntem în căldarea 2 la schimbarea marcajului în TA. Și unde e brâna? Tocmai acolo, sus? Urcăm ușor prin căldare și apoi, trecând de hornul cu lanț, ne angajăm în serpentinele destul de strânse care ne duc la începutul brânei. Energia ne cheamă în sus ”pe brânele Bucșoiului”.”
”Regrupăm și merg înainte, mereu cu grijă să am vizibilitate spre toți membri grupului. Avem noroc cu vremea. Brâna e exact sub marea de nori care ne alintă ba cu vederi în față sau în jos spre vale, ba cu valuri de nori. La ieșirea din Brână în BR intrăm definitiv în nori. Asta face să pierdem puțin marcajele pe o potecă ce pare mai lină și revenim pe trepte înierbate la marcaj. Pauză de energizare, fiecare unde găsește ceva protecție la vânt și continuăm până pe vf. Bucșoiu Mare, cu o pauză de regrupare chiar înainte de vârf. Poză de vârf și coborâm în Șaua Bucșoiului unde e o turmă mare cu cioban și câini liniștiți. Începem ultima urcare prin alte serpentine și ne întâlnim cu alergătorii care ne depășiseră la pauză. La ora 13.00 suntem la Omu și e mult mai aglomerație decât ieri. Nah, e sâmbătă și vreme acceptabilă pe platou, doar mai sus de Cerdac apăruseră norii. Întâlniri faine cu colegi și prieteni de munte printre care neobositul Dan Vasilescu într-o tură omagială! Abia găsim loc de un ceai și ceva masă frugală pe banca din fața cabanei.”
”Giulia și Cosmin iau decizia de a coborî pe Drumul de Vară după un dus-întors pe Bucura Dumbravă. Pentru Giulia coborârea ce urmează este prea mult pentru genunchi și admir decizia ei foarte corectă. Noi trecem de Capul Morarului și încercăm o coborâre în Valea Morarului. Dar fiind alb total și vânt, renunțăm la idee și ne întoarcem la traseul inițial. În Șaua Bucșoiului ne răzgândim fiindcă se vede, sub marea de nori, imensa căldare superioară a Văii Morarului.
E un plus fain față de planul inițial. Parcă ar fi nevoie și de ceva nemarcat :D! Coborâm în căldare și regrupăm înainte de pragul de sub căldare unde știam că este un lanț. Se dovedește a fi o coborâre ușoară și apoi până la al doilea prag urmăm o potecă cu momâi, alta decât ce știam eu din alte ture. Avem și o surpriză: un buchet de flori de colț chiar lângă potecă! Coborâm în a doua căldare pe care o parcurgem minunați de frumusețea locurilor. Urmează coborârea în canion unde avem surpriza a alte două lanțuri și apoi coborârea pe versantul drept prin rugi de mure și tufe de zmeură. Mi se cere o pauză și spun că o fac după zona cu zmeură. Totuși ne vom opri tot între tufe de zmeură pentru domolirea poftei. Se ușurează panta, trecem de intrarea/ieșirea sălbatică din Bucșoiu Mic și ieșim la marcajul TR. De aici ne vor însoți patru câini cuminți până la Pichetul Roșu și vor pleca cu alt grup spre Poiana Izvoarelor.”
”Noi facem stânga pe poteca numită Tache Ionescu, într-o jumătate de oră suntem la banca din firul văii Bucșoiului, apoi continuăm în urcare până la zona de belvedere, trecem de poteca marcată cu BR care vine de pe Bucșoiu (planul inițial), apoi de podețul recent reamenajat și urcăm susținut pe vâlcelul ce se termină la masa de unde se văd cabanele Diham și Mălăiești. Începe să se audă muzica de la festival. Coborâm un pic mai repede și la 19.20 suntem la Mălăiești la o ciorbiță caldă și câteva ceaiuri. Teoretic la 19.30 se închide bucătăria! Tura se termină cu a doua seară de festival, cu prietenii de la Calendar cu cel mai lung ”recital” și alții prieteni urcați pe scenă după dorința inimii.”
Ziua 4 - 11.08.2024
”Ultima zi este, așa cum am promis, destinată strângerii bagajelor, micului dejun, salutării prietenilor, coborârii la mașini și apoi drumui spre casă.”
Coborâm la mașini, fiecare în ritmul lui. Ne mulțumim reciproc pentru tură și fiecare pleacă spre casă. Cum eu și Rebeca am venit separat cu mașinile, hotărâm să lăsăm mașina mea aici și să mergem doar cu a ei câteva zile. Are consum mai mic și e mai spațioasă. Așa că mergem în parcarea castelului Râșnov și parcăm pe partea cealaltă a drumului, cum urci spre Poiana Brașov. După ce ne liniștim foamea pornim la drum în plimbare până la Peștera Râșnoavei. Drumul marcat cu CA ne plimbă mult timp prin pădure și apoi începe să urce spre Peșteră și Bisericuța Păgânilor. Noi vom rămâne doar la peșteră pentru vizită și apoi ne întoarcem lejer, pe același drum spre mașină, tot povestind una-alta...
Pentru dormit alegem să mergem tot înainte de bariera de pe valea Râșnoavei de unde se urcă spre Mălăiești. Ne-a plăcut mult locul aseară.
Ziua 5 - 12.08.2024
În seara asta Perseidele au punct de maxim. Așa că propun și se acceptă să mergem la refugiul Bătrâna. Pentru asta mergem în Moeciu de Sus și lăsăm mașina, tot așa, înainte de barieră. Cu tot bagajul necesar, mergem câteva sute de metri pe drum și apoi facem stânga pe podul de lemn, pe marcajul TR. Ah, luăm ceva apă înainte de a urca. Știu că este izvor în Poiana Guțanului, dar nu e 100% sigur că putem lua de acolo. Urcușul e susținut, dar nu este prea lung până la piciorul Guțanului pe care este și fosta cabană cu același nume. Pauză de poze și de admirat vestul Bucegilor!
Mergem până la intersecția de unde BR face dreapta spre Strunga (un plan ar fi ca mâine să ne întoarcem pe aici!) și noi facem stânga și ușor în urcare până în poiana Guțanu. Nu ajungem la stână, ci facem dreapta în urcare. Nici nu îmi dau seama când trecem de izvor și oprim un pic mai sus. Se oferă Rebeca să coboare până la izvor să umple sticlele. O aștept și când să dau să cobor să văd ce face fiindcă mi s-a părut că a stat prea mult, vine rapid, în urcare. Abia găsise o poziție să umple sticlele! Câteva minute pauză ca să își revină cu respirația și tot la deal. Ajungem sub pereții vestici, facem poze peste poze (chiar Rebeca îim face o serie de poze - ședință foto ad-hoc ;) ) și îi dăm tot în sus printre stânci. Poteca e foarte bine marcată. Trecem de zona stâncoasă și o brână ne urcă printre tufe de rhodo. Bucuria ochilor și a nasului fiindcă sunt culoare și aromă specifică! Încă puțin și cotim la dreapta pentru ultima linie pe curbă de nivel în urcare. Începe să se simtă rece și oboseală și știu că mai avem câteva mintue și suntem la refugiu. Aici mai găsim o pereche și nu ne încurcăm unii pe alții.
Înainte de înserare urcăm până pe vârful Bătrâna pentru ceva poze la apus. O scurtă masă de seară și după ce se întunecă ieșim cu izoprenele și sacii de dormit și stăm sprijiniți de refugiu pentru perseide. Ne luăm la întrecere care vede mai multe și le pierdem numărul. Până ne cam ia somnul! Înăuntru în refugiu și somn de voie!
Ziua 6 - 13.08.2024
Abia pe la ora 10.00 suntem pe vârf pentru ceva poze și nu avem nici o grabă. Chiar nu ne aleargă nimeni. Așa că avem un mic dejun tihnit cu doi căței simpatici, strângem bagajele și abia pe la ora 14.00 pornim la drum. Mai întâi pe TR și BR și curând lăsăm TR pe valea Doamnei și noi facem dreapta pe muchia cu alternanțe de șei și vârfuri (nu le înșirui aici și acum!), gol și jnepeni, sus-jos-uri sau poteci orizontale până la refugiul Strunga. Lejer ajungem într-o oră și jumătate la Strunga unde urcau și trei montagnarzi cu rucsaci mari. Noi vom face pauza pe partea cealaltă a Strungii și îi ghidăm pe potecă pentru apă.
Ca să variem traseul gândisem să coborâm pe Bângăleasa, Asta înseamnă că după câteva sute de metri facem stânga în coborâre destul de rapidă (marcaj CR). Intrăm în pădure și în vreo 25-30 de minute suntem la izvoarele Bângălesei. Mereu îmi aduc aminte aici cum am luat apă iarna, undeva pe după amiază și am auzit un trosnit de crăci. Nici acum nu știu sigur ce a fost! Doar e o bănuială ;)!
De aici facem dreapta pe plaiul Bângălesei care ne scoate curând la drumul de piatră și mai departe spre izvorul și bariera de unde plecasem ieri (circa 17.30-17.35).
Pentru seara asta Rebeca propune să mergem la Amfiteatrul Transilvaniei. Pentru asta coborâm prin Moeciu de Sus și la un moment dat facem dreapta pe un drum de piatră cu serpentine (gidați de aplicație GPS). Mă roagă pe mine să conduc și ajungem cu bine la parcarea complexului. Este perfectă, aici vom rămâne peste noapte! O scurtă explorare a locului până se întunecă și apoi ne retragem la masă și somn. Nu am mai băut de mult o bere și acum mi se oferă (ocazia) :). Dar și așa nu intră mai mult de o bere!
Este ultima zi fiindcă trebuie să îmi recuperez mașinuța și mâine să urc iarăși la muncă. Dar voi avea parte și de o noapte în București... Așa că mergem la Amfiteatru și ne bem ”cafeluța cu peisaj” (cam de fițe, dar ne răsfățăm și noi o dată-n viață!) înainte de a face o plimbare pe la Stâncă (stânca cu peisaj) și pe o pajiște de unde se văd foarte fain și Craiul și Westwand-ul Bucegilor. Trebuie să îl sun și pe Emil să se bucure de bucuria mea :D! Doar auzise de loc, nu fusese pe aici!