De la Jaisalmer spre est spre Bikaner 9.01.2014 from Jaisalmer to east to Bikaner

Trezire matinală fiindcă avem destul de mers azi (peste 300 de kilometri)! Abia ce s-a ridicat soarele deasupra orizontului și eu sunt deja la Deep Mahal pentru micul dejun. E dimineață și Fatan, Little John și simpaticul lor "angajat" nepalez dormiseră în bucătărie pe saltele. Când ajung acolo, Fatan aproape că sare de sub pătură. "Dezmeticește-te și vorbim după aia!" Little John face focul într-un cazan, eu mă cuibăresc în pături (e rece dimineața!) și băiatul nepalez îmi cere telefonul. Știu că e doar curiozitatea pentru muzică și jocuri. Mă întreabă de bluetooth și nu am așa ceva la telefon. Fatan îmi face un terci cu o banană și până îl mănânc, se duce de îmi ia condimentele de care vorbisem. Credeam că uitase! Rezolvăm cu banii (parcă în astfel de locuri totul se rezolvă de la sine) și ne salutăm frățește. Le promit că dacă voi mai ajunge în Jaisalmer, la ei voi veni cu siguranță! Cobor până în piața mare din fort unde salut încă o dată clădirile înainte să ies din fort, pe cele două porți mari de fier ies spre oraș, înainte de poarta exterioară mă opresc câteva secunde la un templu pe stânga și mă îndrept mai jos de parcare la magazinul unde stabilisem întâlnirea cu Yasin.

Early wake up because we have a long road today (more than 300 kilometers). The sun has just rose up and I am at Deep Mahal for breakfast. It's morning and Fatan, Little John and their nice Nepali "employee" were sleeping in the kitchen on mattresses. When I go there Fatan is almost jumping on! "Wake up and we speak after!" Little John is making the fire in a boiler, I snuggle under the blankets (it's a cold morning!) and the young Nepali boy asks for my phone. I know it's only the curiosity for music and games. He asks me about bluetooth and I don't have that. Fatan makes me a banana porridge and, before I eat it, he goes out to take the spices for me. I thought he forgot about that! We solve with money (in such places like here everything is flowing) and salute each other with brotherhood. I promise them that if I'll ever come to Jaisalmer, I'll stay here for sure! I go down to the big market inside the fort saluting once again the buildings before going out, in two big iron gates I reach the last market, visit a small temple on the left and go down after the parking place where me and Yasin set the date yesterday. 

Îi povestesc puțin despre Deep Mahal și despre fort și pornim la drum. Ieșim pe unde am intrat în oraș pe lângă unitățile militare (să nu uităm că suntem aproape de granița cu Pakistanul!), mergem pe NH 15 110 kilometri până în Pokhran pe o șosea bună prin zone deșertice (nisip și uscat în stânga și-n dreapta, ceva copaci de nisip) și mai departe intrăm pe autostradă spre Bikaner. Pentru mine drumul este monoton și ca urmare voi dormi câteva ore. Mă bazez pe calitățile lui Yasin de șofer indian foarte bun! Drumul e plictisitor pentru mine și Yasin caută să meargă cât mai bine ca să scape de zona asta. Nici el nu pare să agreeze partea asta de circuit! 

I tell him about Deep Mahal and the fort and we start our way. We go out of the city on the same way that we entered, pass the military units  (we must not forget that we are close to the Pakistani border!), follow NH 15 for 110 km to Pokhran on a good desert road (sand and dryness all over, some sand trees) and we enter the highway to Bikaner. the road is too constant for me and I will sleep for a few hours. I base on Yasin's very good Indian driver! The road is boring and Yasin tries to go fast to get ou of this zone. he doesn't seem to agree this part of the circuit!

Pe la 14.00 ajungem în Bikaner, repetăm mișcarea cu hotelul mai ieftin la Harasar Haveli cunoscut de Yasin. Prețuri mari ca de obicei pentru străini! El ca șofer plătește doar câteva zeci de rupii, mănâncă extrem de ieftin și doarme în camera șoferilor! Nu accept prețul cerut și Yasin parcă nu are nici el prea mare chef de târguială. Cu mine nu îi merge, trebuie să negocieze pentru fiecare 50 de rupii! La hotelul vecin Desert Wind găsim o cameră care îmi convine, las bagajul mare în cameră și mergem cu mașina spre ferma de cămile de la marginea orașului. Teoretic spectacolul cel mai fain e la apus când se întorc cămilele din deșert! Localnicii par să nu știe cum se ajunge la fermă și sunt revoltat. Păi ăsta e obiectivul turistic major pentru orașul ăsta! În fine cu multe întrebări, Yasin află cum ajungem, mergem acolo și sunt mulți  turiști cu autocare, fapt care îmi displace. Eu vreau mereu libertate și cât mai puțini turiști! Și când ajung la intrare, văd că taxa de intrare este prea mult pentru mine. Nu am bani să dau în stânga și-n dreapta ca turiștii obișnuiți. Nu intru și vreau să îmi iau doar niște lapte de cămilă. Cer două pungi (de 200 ml) de lapte aromat și una de lapte gol (25 de rupii). Nu are să îmi dea 5 rupii rest. "Mai luați o pungă!" Mă enervez pe chestia asta. Eu atâta vreau, să-mi dea restul la ceea ce cer. Până la urmă mai iau o pungă de lapte simplu cu ceva iritare. Îi fac capul calendar lui Yasin și altor șoferi ce își așteptau clienții. pe incorectitudinea asta pierd mult în fața turiștilor. Îmi spun că mulți străini se plâng de asta și că nu au ce face. "Guvernul cere taxe!" Mama lui de guvern! Beau laptele de cele două feluri (lui Yasin nu îi place) și nu îmi pare super grozav. E ca un lapte de vacă crud un pic acru-amărui! 

Ne întoarcem în oraș, Yasin mă lasă în oraș lângă Juganarh Fort în giratoriul de la stația veche de autobuze. Am chef de bălăurit prin oraș. "De ce ai face asta?", ar spune orice indian.Pe aglomerata stradă Mahatma Gandhi Road merg spre apus spre orașul vechi. Trec calea ferată ghidat de sfera roșie de pe cer, fac un pic stânga pe Kote Gate Road și găsesc un părculeț pe stânga. Cu o tensiune "urinară" și ceva mesaje primite de acasă, îmi piere cheful de plimbare și mă întorc în bazar. În strada principală (Dauji/Mahatma Gandhi Road separate de una din porțile orașului vechi) mă opresc la un magazin de dulciuri. Iau dulciuri de câteva feluri (120 de rupii) și după primele două mă opresc. E prea mult pentru papilele mele! Voi mai mânca zilele următoare din ce am luat!

Around 14.00 we reach Bikaner, repeat the action with the cheapest hotel at havasar Haveli known by Yasin! As usual big prices for foreigners! Yasin pays few rupees for housing and eating and sleep in the drivers' room! I don't accept the price they ask for and Yasin is not in mood for bargain. It's not working for me, he must negotiate for every 50 rupees! We find a good room at Desert Wind Hotel nearby, let the big pack in the room and go with the car to the camel farm 8 km outside of the city. Theoretically the show is better at sunset when camels come back from the desert! The locals seems like not knowing how to reach the farm and I am indignant. This is the major touristic objective for this city! Finally Yasin finds the way, we go there and we see a lot of tourists with buses, a dislike from me. I want freedom and less tourists! When I reach the entrance, I see that the entry fee is too hih for me. I am not a money thrower like other tourists! I don't enter and want just to buy some camel milk. I ask two bags (200 ml) of aromatic milk and one of raw milk (25 rupees). They don't have 5 rupees change and ask me to buy one more bag. I take that with irritation. I stress Yasin and the other drivers with this incorrectness which is a bad thing for India. they tell me that a lot of foreigners complain about that and they can do nothing about that. "Government is asking for taxes!" Fucking Government! I drink the two kinds of milk (Yasin doesn't like it) and it's not so great. It's like a raw cow milk a little more sour and bitter than usual!

We turn back to the city, yasin drops me in the city near Juganarh Fort at the roundabout for the Old Bus Station. I am in mood to wander. "Why would you do that?", any Indian could say. On the crowd Mahatma Gandhi Road I head to sunset to the old city. I pass the railway guided by the red circle from the sky, turn left on Kote Gate Road and find a little park on the left. The "urinary" tension and some messages from home, the mood dissapears and I turn back to bazaar. On the main street (Dauji/Mahatma Gandhi Road separated by one of the old city gates) I stop at a sweet store. I buy some kinds of sweets (120 rupees) and can't eat anymore after just two pieces. It's too much for my papillae! I will eat the rest in the following days! 

Mă întorc spre Juganarh Fort printre magazine și vânzători ambulanți, beau un pahar de suc de trestie de zahăr și mă orientez să ajung în fața fortului. E închis pentru vizitare (a se reține că s-a întunecat), trec pe lângă o fântână (din lacul Sursagar) ce "dansează" și mă atrage un tânăr spre magazinul lui de broderii "E chiar lângă hotelul tău. Te duc cu motocicleta!" "Merg pe jos, vin eu la magazin!" Pe Municipal Road ajung la primul giratoriu și mă încurc. Stau lângă un indian la foc la cazan până termină de vorbit la telefon și mă ghidează spre stadion (lângă care e hotelul meu). Ajung la hotel și mănânc de seară cu Yasin la masa de la camera șoferilor. Mă mir că a acceptat să intru în camera lor care îmi aduce aminte de camerele din tabere cu 8-12 paturi paralele! Mai povestim și la somn. Mai avem ceva zile interesante în față!

I turn back to Juganarh Fort among stores and peddlers, drink a glass of sugar crane juice and face to the main face of the fort. It is closed (it's already dark!), pass a dancing fountain in Sursagar lake and a young man attracts me to his embroidery store. "It's next to your hotel. I will take you by bike!" "I preffer to walk, I come to your store!" On Municipal Road I reach the first roundabout and loose myself. I sit near an Indian at a boiler fire until he finishes to talk on the phone and he guides me to the stadion (near my hotel). I reach the hotel and take the dinner with Yasin at the table near the drivers' room. I am amazed that he accepted for me to enter their room which reminds me of the rooms in child camps with 8-12 parallel beds! We chat a bit and then go to sleep. We have a few interesting days in front of us!

Răsărit pe dune și plimbări prin Jaisalmer 8.01.2014 Sunrise on the dunes and wandering in Jaisalmer

Motto: "Când te schimbi pe tine, îi poți schimba și pe alții".

Mă trezesc pe întuneric (alarma să trăiască) și mă îmbrac bine fiindcă afară e rece. E frigul deșertului, senzație pe care nu am mai simțit-o așa de profund. Ies din colibă și văd că Yasin e afară. Mă așteaptă să meargă cu mine! Înțeleg cumva grija exagerată pentru siguranța mea și chiar mă bucur că vrea să vină. Bem câte un ceai și pornim spre dune (eu în adidași, nu ca ieri în sandale). Norii se joacă în cozi roșii dinspre est răsfirate spre vest și în sus spre cer. Pașii se grăbesc spre nisipuri fiindcă lumina e din ce în ce mai puternică. Văd că Yasin e un pic somnoros și temător. Dacă a vrut să vină cu mine... Eu urc cu energie pe dune, Yasin rămâne în urmă și îmi spune că se oprește. "Urmărește-mă!" Încep să alerg ca să prind momentul exact pe dună. Urmez linia valurilor de nisip, trec de pe o unduire pe alta într-o șerpuire continuă și ajung sus. Tocmai ce mijise prima linie a soarelui! Mă așez pe nisip și privesc spre soare neîncetat ca să îi absorb minunea urcării pe cer. Văd că Yasin urcă după urmele mele și tare mă bucură că trăiește și el momentul. Ajunge la mine, ne felicităm, pune muzică pe telefon și admirăm umbrele și luminile care se scurtează sau se lungesc peste curbele line ale nisipului galben pal. Coborâm spre sat printre doline și creste de nisip și la monumentele funerare văd ceva ce pare a fi un fort la stânga. Hai acolo! 

Motto: "When you change yourself, you can change others"

I wake up on night (long live the alarm) and put a lot of clothes because it's cold outside. It's desert's cold, sensation I didn't felt so deep before. I get out of the hut and see Yasin outside. He is waiting to go with me! In some way I understand the over exaggerated care for my safety and I am glad that he wants to come. We drink a tea and head to the dunes (I have sneakers, not sandals like yesterday). The clouds are playing in red tail spread from est to west and up in the sky. The steps hurry to the sands because the light in stronger and stronger. I see Yasin sleepy and scared. If he wanted to come with me... I climb the dunes with energy, Yasin stays behind and tells me that he stops. "Follow me!" I start to run to catch the moment on the dune. I follow the line off the sand waves,go from one round line to another in a continuous meandering up. Thee first line of the sun has just squinted! I sit on the sand and look at the sun to absorb the wonder of his arise on the sky. I see Yasin on my steps and I am glad that he lives the moment. He reaches me, we congratulate, he plays some musicon the phone and we admire the shadows and the lights longing or shortening on the soft curves of the pale sand. We go down to the village between dolines and ridges of sand and at the funeral monuments I see on the left something looking like a fort. Let's go there!  

Lângă noi sunt câteva fântâni cu apă dulce spre care vin localnicii să ia apă. La una din ele pozez și filmez licăritul apei aflate la 7-8 metri adâncime! 

We see some drinking water wells and locals come to take water. I picture and film the flickering of water 7-8 meters below us!

Mergem printre arbuști cu frunze groase și lăptoase (lichidul alb e folosit pentru creme), ne ferim de niște vaci și ieșim la alte fântâni și monumente funerare. Sunt împrăștiate peste tot pe aici. Trece pe lângă noi o indiancă cu o oală metalică pe cap și e musai să fac o poză. Yasin îi spune de unde sunt și femeia zâmbește pentru poză! Pe lângă niște păuni (coloritul penelor arată maturitatea păsării) ajungem la primele case. 

We pass some thick milky leaves bushes (the liquid is used for cremes),we avoid some cows and go out to other wells and funeral monuments. They are spread all over. An Indian woman with a metallic pot on the head is passing and I must take a picture. Yasin tells her my origin and the woman smiles for a picture. We reach the first houses near some peacocks (the colors of the feathers show the maturity of the bird).

Yasin se întoarce spre hotel și eu mai fac un ocol pe la ceea ce îmi părea a fi un fort. De fapt e un cimitir îngrădit cu pietre funerare sculptate foarte frumos! Mă învârt pintre ele, iau câteva pietre de deșert pentru Raluca (soră-mea) și ies pe partea cealaltă a îngrădirii. Ocolesc curtea și pe lângă niște băieți jucăuși și o turmă de capre (cu căprari/ciobani cu tot) ies la strada asfaltată. Fac dreapta și prin gardul hotelului (doar stâlpi de piatră din loc în loc) ajung în curte. Yasin spăla mașina de la intrare. Iau micul dejun ca un rege singur în mijlocul curții. Mi se pare un pic stingher și trec repede peste asta. Cu mulțumiri, plata serviciilor și un mic bacșiș, plecăm înapoi pe drumul pe care am venit și apoi mergem în Jaisalmer. 

Yasin turns back to the hotel and I make a short tour to that "fort". It's a cemetery with a rocky fence and some fine carved funeral stones! I wander among them, take some desert stones for Raluca (my sister) and go out on the other part of the fence. I go around the cemetery near some playing kids and a herd of goats (with goaters/shepherds) and reach the asphalted road. I turn right and entering the fence of the hotel (rare stone sticks) I reach the court. Yasin was washing his car. I take my breakfast as a king alone in the  middle of the court. It looks too lonely and I pass over this very fast. With all the thanks, paying of the services and a little tip, we go back on the road we came  and then reach Jaisalmer.

Îi spun lui Yasin că nu stau la hotel și vreau să caut și să stau la Deep Mahal, casa de oaspeți recomandată de Laurence. Nu prea îi convine, dar se supune. "Dacă tu ești fericit, sunt și eu fericit!" Rămâne în parcarea de sub fort, eu iau rucsacul mic și plec în căutarea casei de oaspeți. Tot întreb și o găsesc repede. La început îmi spun că au camere scumpe și nu vreau să stau. Eu vreau o cameră ieftină. Fatan, unul din frații proprietari, mă duce la Desert's Girl Guest House de peste stradă. Aici au o cameră pe "gustul meu". Las și șalvarii la cusut în magazinul de jos și când să plătesc, îmi dau seama că portofelul e în mașină. Gazda îmi dă cheia în speranța că vin cu bani. Fac așa și cobor până la mașină de iau banii. Las rucsacul mare în mașină (spusesem sus că nu am alt bagaj), plătesc gazdei și urc la Deep Mahal sus la restaurant. "M-am rugat să vii :)!"

I tell Yasin that I don't stay in a hotel and I want to search and stay at Deep Mahal, the guest house Laurence recommended me. He is not ok with this and accepts it. "If you are happy, I am happy!" He stys in the parking under the fort, I take the small pack and start to search the guest house. I ask some people and find it fast. At the beginning they tell me that they have only expensive rooms and I don't want to stay. I want a cheap room. Fatan, one of the owner brothers, takes me to Desert's Girl Guest House over the street. They have a room that fits me. I let my trousers for sewing in the first floor store and when I want to pay, I realize that my wallet is in the car. The host gives me the key hoping to come with the money. I do this and go to the car to take the wallet. I let the big pack in the car (I told that I have only the small pack), pay the money to the owner and go up to Deep Mahal. "I prayed the god for you to come!"

Până să se facă thali rajastan și ceaiul, mai frunzăresc un pic ghidul și ațipesc în soare. E exact pe placul unui călător. Fără grabă, cu libertate deplină! Mănânc în liniște și pornesc la plimbare pe străzile fortului locuit. Nu pot spune exact pe unde, aici e bine să hoinărești peste tot. Urc pe metereze, sunt oprit la un magazin de mătăsuri de vânzătorul care mă lasă acolo în pauza de ceai (îmi aduce un ceai de la proprietar), caut internet cafe-uri, urc până la cel mai vechi tun al orașului, mă plimb pe străduțe înclinate și bătute de vânt, găsesc un magazin de condimente și le spun că încerc să vin dimineață să iau câte ceva, mai urc pe terase suspendate de unde văd lacul Gadisar prin rotocoale de vânt... Pare să vină o  furtună de nisip... 

Before the tea and the rajasthani thali, I browse my guide and doze in the sun. Perfect for a traveler! No hurry, full freedom! I eat peacefully and start in a small walk on the narrow streets of the inhabited fort. I can't tell you exactly the streets, it's good to just wander. I go up on the ramparts, I am stopped in a silk store by the seller who leaves and come in 20 minutes with some tea from the owner, look for internet cafes, go up to the oldest cannon of the city, walk on steep windy small streets, find a spice store and tell them that I try to come tomorrow morning to take some spices, go up on suspended terraces and see Gadisar lake in whorls of wind... It looks like a sand storm...

Hai să cobor până la lac. Găsesc străduțe care mă scot din fort și cobor prin străzile-bazar spre șoseaua ocolitoare Gadisar Road. Trec strada mare și în urcare spre port văd pe dreapta o femeie oarbă într-un cărucior. Știu cum sunt cerșetorii și nu mă impresionează asta. Dar femeia asta m-a oprit pe loc. Parcă e mamaie, așa cum mi-o aduc aminte din ultimii ani ai ei. Nu culoarea pielii, nu hainele, nu căruciorul, nu solicitarea pentru bani. Orbitele goale, așa cum avea și mamaie o orbită fiindcă avea un ochi scos datorită cataractei și ca să nu atace boala și celălalt ochi! Îi pun câteva zeci de rupii în mână (hârtii) și îi simt căldura mâinii și a vocii. Nu înțeleg ce spune, dar simt mulțumirea venită din suflet!

Let's go down to the lake. I find some streets that take me out of the fort and go down on the bazaar-streets to the round road Gadisar Road. I pass the road and on the way up to the harbor I see a blind woman ("buman" as Yasin says) in a trolley. I know beggars and usually I am not impressed. But this woman stopped me. It's like my grandma how I remember her in her last years. Not the color of the skin, not the clothes, not the trolley, not the request for money. Her empty orbits, as grandma has one because she lost one eye because of cataract and not its dispersal to the other eye! I put some rupees (bancnotes) in her hand and I feel the warm of her hand and her voice. I don't understand what she says, but I feel her thanking from her soul!

Prin vânt fac un ocol în sensul acelor de ceas în jurul lacului Gadisar. Printre ciori mari și negre cobor terasele plantate până la lac, pe nisip mai dau câteva rupii unor băieți cu care fac și o poză, continui pe marginea lacului pe un istm și încep să fac poze de seară cu luminile ce încep să se aprindă. La o casă un localnic stătea lângă un foc și dădea de mâncare unor porumbei.

In the wind I go clockwise around Gadisar lake. Among big black crows I go down on the planted terraces to the lake, give some rupees to two boys and take a picture with them, continue on the shore to an isthmus and start to take pictures to the evening lights. near a house a local was sitting next to his fire and fed some pigeons.

Printr-un cartier privat ies în strada mare și urc spre oraș. E noapte și orașul arată altfel! Refuz să plătesc mai mult pentru o sticlă de apă și intru în fort în căutarea unui internet cafe. Până să găsesc unul, caut să intru printr-o biserică de-a lor. Nu sunt lăsat fiindcă sunt credincioșii la rugăciune! În internet cafe-ul apropiat de hotel (30 de rupii pe oră) stau vreo două ore să mai dau mesaje și să mai citesc ce s-a mai întâmplat pe acasă. Un șoricel trece la un moment dat printre cărți (e și librărie și ceainărie aici) și îi implor pe proprietari să nu îl omoare. "Doar îl ducem departe să nu mai revină". Sunt blocat de decizia unei dragi prietene care a plecat în Franța/Paris înainte de anul nou. Grea decizie pentru o iubitoare a României și a românilor! Trebuie să nu uităm niciodată că fiecare are drumul lui și dacă e să se întâmple ceva în viață, este pentru că așa e drumul personal, oricât de greu sau de ușor ne este! Cumva împăcat, merg la Deep Mahal la masa de seară. Până la mâncare (sunt acasă aici unde oamenii sunt deschiși la fel ca mine) povestesc cu doi olandezi despre drumuri, mâncăruri și despre o competiție de patinaj ce are loc ca mare eveniment în Olanda pe lacuri și canale (doar atunci când îngheață apa). Mâncăm împreună și pe seară mă retrag la somn. Îl rugasem pe Fatan de condimente pentru mâine și a promis că îmi ia el de unde știe că sunt bune.

Through a private neighborhood I reach the big street and go up to the city. It's night and the city is different! I refuse to pay more than needed for a bottle of water and enter the fort looking for an internet cafe. Until I find one, I try to enter a Hindi church. I am not allowed because they are praying! In an internet cafe close to the hotel (30 rupees/hour) I stay about two hours to send messages and read news from home. A little mouse is passing on the books (it's also a book store and tea house here) and beg the owners not to kill him. "We are just taking him far away for not coming back". I am blocked by the decision of a dear friend who left to France/Paris before New Year. Hard decision for a lover of Romania and Romanians! We must never forget that everyone has his own way and if something happens, it's because of the personal way, as hard or easy it might be! I to Deep Mahal up for the dinner. Before eating (I feel like home where people are open like me) I talk to two Dutches about travels, food and and a skating Dutch big contest on canals and lakes when water freezes. We eat together and we retreat to sleep. I asked Fatan about spices and he promised that he will take me some tomorrow morning.