Valašské Meziříčí-Hulín-Břeclav-Budapesta 21.01.2018

Mă trezesc matinal fiindcă azi am drum lung de făcut. Las cheia în ușă (pe exterior, așa cum convenisem de aseară cu fata de la recepție), ies pe ușa secundară (cea principală, de la recepție, este închisă) și fac dreapta pe Kouty și la giratoriu iarăși dreapta pe Žerotínova. Ninge foarte fain, trec pe lângă diaconie și școala primară (Základní škola) și la Vsetínská fac dreapta spre podul Mostni peste Rožnovská Bečva. Pe același drum ca la venire ajung la gara de pe Nádražní. Îmi iau bilet până la Břeclav (știam că ruta cea mai directă este prin Hulín și Břeclav spre Budapesta; 129 km, 186 CZK). Repet că nu contează ce tren iei, contează doar să păstrezi ruta. Eu găsisem de aseară pe net că am legătură în Hulín și apoi în Břeclav. Foarte bine! La drum deci! După o oră și câteva minute sunt în Hulín de unde am tren cam pe la 11.30, adică peste vreo oră. Pe Google Maps văd că centrul este aproape și fac o plimbare prin centrul micului oraș.

I wake up early because I have a looong trip today. I let the key on the outside of the door (as the nice receptionist girl told me), get out on the secondary door (the main one from reception is closed), turn right on Kouty and at the roundabout again right on Žerotínova. It snows quite fine, I pass the deacony and the primary school (Základní škola) and at Vsetínská I turn right to Mostni bridge over Rožnovská Bečva. On the same way as yesterday I reach the train station on Nádražní. I take a ticket to Břeclav (I know that the most direct route is through Hulín and Břeclav to Budapest; 129 km, 186 CZK). I repeat that it doesn't matter what train you take as long as you keep the route. I found the connections in Hulín and then Břeclav. Very good! On the way! After an hour and a few minutes I reach Hulín where I have the next train in about one hour. On Google Maps I see that the center in pretty close and take a walk to the center of the small city.

Pe Sokolská și Holešovská ajung la un giratoriu, fac dreapta pe podul pietonal (separat de cel rutier; curățat de o mașinuță mică de genul celor care pregătesc gheața pe patinoare) și pe Poštovní ajung în piața Păcii centrală (námesti Míru). De aici cel mai atractiv loc este biserica sf. Václav spre care mă îndept urmând străduțele instinctiv. Peisajul în care văd biserica pare din vreo pictură ceva: copii care se dau cu sanie pe dealul de sub zidurile bisericii! Biserica se află pe locul vechii fortărețe de pe malul râului Rusava. Prima mențiune a bisericii este în 1261 când a fost cumpărată de episcopia de Olomouc. La început în stil romanic și apoi renascentist (sec. XVII), biserica e parțial distrusă într-un incendiu în 1747 și refăcută sau extinsă treptat în următorii 200 de ani. Mai multe detalii puteți citi aici. Pe mine m-a impresionat amenajarea și grija pentru persoanele cu dificultăți motorii și grija pentru tot ce este vechi în biserică și curte.

On Sokolská and Holešovská I reach a roundabout, turn right on the pedestrian bridge (different from the driving one; cleaned with a small engine similar to the ones used for cleaning skating rings) and on Poštovní I reach the Peace central square (námesti Míru). From this point the most attractive monument is Sv. Václav church where I head on instinct. The view of the church is from a painting or something: children sledging on the hill below the church walls! The church stays in the place of an old fortress on Rusava river side. The first mention is in 1261 when it is acquired by Olomouc bishopric. At the beginning in Romanesque and then in Renaissance style (XVII century), the church passes a fire in 1747 and is rebuilt and extended in the next 200 years. You can read more details here. I was impressed by the arrangements and the care for moving difficulties persons and the care for the old of the church and the yard.

Pe Kostelní și Holešovská trec de calea ferată și ajung la magazinul Zlámal. Îmi cumpăr niște napolitane ceva și dau de lucru celor de acolo: un nene nu știe engleză, cheamă o fată care îmi vorbește în engleză, sunt mirați de călătoria mea și că m-am oprit în orașul lor și îmi urează drum bun mai departe. Pe Nádražní ajung la gară și iau mai departe  un tren spre Břeclav. Puteți observa ce viteză prinde un tren obișnuit pe aici! După o oră sunt în Břeclav și îmi iau bilet la trenul internațional EuroCity spre Budapesta: 1057 CZK, 40.20 euro! Nici nu mai știu de când nu am mai plătit atât de mult dintr-un foc! Plec la 13.00, deci am timp vreo 20 de minute. Doar ies puțin din gară pentru câteva poze (vedeți capela sf. Chiril și Metodiu din fața gării) și aștept (suntem mulți care pleacă cu trenul ăsta) vreo jumătate de oră cât e întârzierea. 

On Kostelní and Holešovská I pass the train lines and reach Zlámal shop. I buy some bread and sweets and have to deal with the people not knowing english. A man calls for a girl who speak english with me and they are surprised by my travel and that I stopped in their small city and wish me good luck. On Nádražní I reach the station and take a train to Břeclav. You can see the usual speed of the trains here! In one hour I am in Břeclav and take a ticket to international train EuroCity to Budapest: 1057 CZK, 40.20 euro! I don't remember when I payed so much in one step! The train is at 13.00 and I have around 20 minutes. I just go out of the station for some pics (you see the chapel of st. Cyril and Methodius in front of the station) and wait (as many others) the half an hour delay of the train.

Între Lanžhot și Kúty trecem granița în Slovacia, mai rețin opririle în Bratislava și Nové Zámky și ne apropiem de Dunăre. Parcă mă simt cumva acasă deși știu că mai am ceva de mers. De la Sturovo vedem Dunărea și vom merge în paralel cu ea până la Szob (Ungaria) și mai departe până la Budapesta. Mai fusesem prin zonă și dealurile care se văd pe malul drept al Dunării îmi confirmă încă o dată că și ungurii au ceva dealuri/munți! Cam pe la 16.20 sunt în gara Budapest Nyugati (Pályaudvar) pe care o recunosc din alte plimbări.

We pass the border to Slovakia between Lanžhot and Kúty, I remember about the stops in Bratislava and Nové Zámky and we get close to Danube. In some way I feel at home even if I still have some distance to go. From Sturovo we see the Danube and will go paralel with her to Szob (Hungary) and further to Budapest. I have been here and the hills on the right side of the Danube remind me that hungarians have some hills/mountains! At about 16.20 I am in Budapest Nyugati (Pályaudvar) station which I recognize from other trips.

Nu schimb bani în gară, ci la o casă de schimb aflată la stânga cum ies din gară (pe Teréz krt.) (curs de schimb 1 euro=309 HUF). Nu știu cum nu se încurcă ei cu cursul ăsta de schimb! Ca să ajung la hostel mă întorc la gară și prin pasaj continui pe Szent István krt. și prima la dreapta (Visegrádi utca 12). Nu răspunde nimeni la interfon, sun la telefonul din rezervare și recepționista îmi spune că ajunge după ora 19.00 (iarăși se va dovedi o fată foarte faină). Bun, revin atunci! Cu rucsacul mare și cu cel mic pornesc la plimbare spre Dunăre (tot pe Szent István krt.) până la Margit hid/pod. Îmi propun să mă plimb pe Margit sziget (insula Margit) pe care nu fusesem data trecută. După teatrul de comedie Vígszínház (vedeți o imagine mai jos) dau de autoservirea cu specific unguresc Lecsó. Intru și am norocul ca astăzi toate produsele să fie la jumătate de preț. Asta îmi explică profesoara de engleză Kalapos Judit Andrea care e în fața mea la rând. Mă ajută cu mâncarea (cu traducerea) și apoi mâncăm la aceeași masă. Facem schimb de adrese de mail pentru a ține legătura în viitor. Ce interesant :)! Țin minte că am mâncat foarte consistent de vreo 2 euro! Mai departe ajung în piața  Jászai Mari tér (unde este interesantul capăt al tramvaiului 2) și intru pe podul Margit híd după o scurtă ”inspecție” pe sub piciorul podului. Merg pe partea stângă până la mijlocul podului (unde acesta își schimbă direcția), traversez și intru pe insula Margit (sziget) pe care vreau să o explorez până la capătul celălalt (podul Árpád híd).

I change money not in the train station but at an exchange from Teréz krt. (right from the train station) (exchange rate 1 euro=309 HUF). How do they manage with this rate? For the hostel I turn back to the station square, continue on Szent István krt. and first street to right (Visegrádi utca 12). No answer at the interfone, I call the number from the reservation and the nice girl tells me that she is coming after 19.00. Well, I come back then! With the two backpacks I go for a walk to the Danube (also on Szent István krt.) to Margit hid/bridge. I propose myself to walk on Margit sziget (Margit island) where I haven't been the last time. After the comedy theater Vígszínház (you see an image below) I see the self service hungarian specific restaurant Lecsó. I enter and have the luck that today all the prices are half reduced. I get this explanation from the english teacher Kalapos Judit Andrea who is staying in my front in the line. She helps me with translation and we eat at the same table. We change the email adresses for keeping the connection. How interesting :)! I ate very consistent for about 2 euros! Further on I reach Jászai Mari tér/square (with the interesting 2 tram line end) and I enter on Margit híd/bridge after a short ”inspection” under the bridge's foot. I walk on the left side of the bridge to the middle of it (where it changes direction), pass it and enter Margit island (sziget) which I want to explore to the other end (Árpád híd/bridge).

Cobor pe lângă centrul de atletism Iharos Sandor, merg pe malul vestic al insulei până la complexul de sporturi acvatice Alfred Hajos, pe lângă ștrandul cu apă termală Palatinus și pe pista de atletism inaugurată în 1993, ajung la grădina japoneză și mă întorc pe partea estică a insulei pe la hotelul Danubius, pe la biserica sf. Mihail construită inițial în stil romanic, distrusă de turci în 1541 și reconstruită în 1930-1931 (clopotul făcut de John Straus în sec. XV a fost găsit în 1914 sub un nuc), pe la ruinele bisericii dominicane de sec. XIII-XVI, pe lângă turnul de apă și pe la grădina zoologică ies tot la podul Margit.

I go down beside Iharos Sandor athletic center, then on the western side of the island to the Alfred Hajos aquatic sports complex, beside Palatinus thermal waters swimming pool and the running lane started in 1993, I reach the japanese garden and turn back on the eastern side of the island beside Danubius hotel, St. Michael church initially built in romanesque style, destroyed in turkish wars in 1541 and rebuilt in 1930-1931 (the bell made by John Straus in XV century was found in 1914 under a walnut tree), beside the ruins of the XIII-XVI century dominican church, beside the water tower and the zoological garden I go back to Margit bridge.

Parcurg înapoi jumătatea din pod până la piața Jászai Mari tér, las capătul tramvaiului pe dreapta, teatrul de comedie pe stânga și mai îmi iau un falafel de la un fast food arăbesc până să ajung la hostel. La recepție e Agnes (cu care vorbisem la telefon mai devreme), mă cazez chiar în camera India (hm, să fie oare întâmplător?). Mai sunt două fete în cameră și mai vine un coleg cu care analizez ce am putea face zilele următoare. Eu am două lucruri de făcut: să ajung la statuia libertății de pe dealul Gellert și să fac o baie la vreun bazin termal. 

I turn back on the half of the bridge to Jászai Mari tér/square, let the tram end on the right, the comedy theater on the left and take one falafel from an arabic fast food before reaching the hostel. At reception I meet Agnes (I talked with her earlier on the phone) and get accomodation in India Room (by chance?). There are two girls in the room and another colleague comes later. I will analyze with him the possibilities for the next two days. I have two things to do: reach the statue of liberty on Gellert hill and take a thermal bath. 

Și... la recepție sunt multe afișe și broșuri printre care văd și trasee turistice prin peșterile de sub Budapesta! Circuitul costă 7000 HUF (Adventure Caving vezi pe www.caving.hu) și se face în fiecare zi la 15.30. Plătești un avans la hostel și diferența când ajungi acolo. Oau, nici nu mai stau pe gânduri, mâine merg acolo! Plătesc avansul (cei de la hostel se ocupă practic de rezervare) și sunt fericit de alegere. Mâine veți vedea mai multe! Mă gândesc dacă să mai merg și la vreo baie termală fiindcă cele la care fac aici reclamă (Szechenyi și Gellert) sunt cam scumpe. Ups, deja am dezvăluit o parte din surprizele de mâine :D

And... at the reception I see a lot of commercials and flyers and one says about touristic circuits in the caves under Budapest! The circuit costs 7000 HUF (Adventure Caving on www.caving.hu) and is made every day at 15.30. You pay an advance at the hostel and the difference when you get there. Oua, that's my plan for tomorrow! I pay the advance (the people from the hostel make the reservation) and I am happy for my choice. You will see tomorrow more! I am thinking about going to thermal bath because the ones recommended here cost a lot (Szechenyi și Gellert). Ups, I told you about the tomorrow surprises :D

Cu trenul prin Europa 4-26.01.2013 - Ziua 2 Budapesta

Bună dimineața, Budapesta! Pentru mine e prima dată, pentru Iulian e a doua oară când ajunge în capitala maghiară. Așa că mă lasă condus de Iulian... De data trecută avea niște fluturași cu o prezentare a unui free tour la ora 11.00. Întâlnirea e în piața Deak Ferenc Ter. Până acolo pornim pe jos. 

Înainte de a ieși din gara Budapest Keleti Palyudvar (evident în gând fac legătura cu numele unui coleg de club) schimbăm euro în forinți la casa de schimb și fac câteva poze la trenurile pe care le avem spre Viena. Locomotiva românească încă face legătura cu România!

Ieșim din gară și în fața noastră e un mare șantier. Mergem în dreapta ieșirii pentru câteva poze și apoi trecem pe partea cealaltă a pieții din fața gării. Până să pornim la drum Iulian vrea să mergem la hostelul Locomotive Light. Aici Iulian știe pe un tip Szilard din Baia Mare. Speră să fie aici ca să ne lăsăm bagajele. Și avem noroc! Szilard este la muncă și se bucură să audă românește și mai ales să primească vizita unor cunoscuți. Bineînțeles că putem lăsa rucsacii la el! Îi mulțumim de pe acum și ne spune codul de la interfon în caz că venim după ce termină el tura. Așa se va și întâmpla! 

Ieșim în stradă și facem stânga pe Rakoczi utca. E un mare bulevard care merge spre Dunăre! Pe dreapta este teatrul Dauer (Mirabela Dauer :D?). Trecem pe bulevardul modern și prima oprire o facem la capela Szent Rokus. Capela este interesantă prin faptul că a fost un adăpost pentru bolnavii de ciumă din 1711. Capela și apoi spitalul au servit ca loc de refugiu pentru cei care s-au oferit să îi îngrijească pe bolnavi atunci și cu alte ocazii.

Continuăm pe Rakoczi utca și apoi pe Kossuth Lajos utca spre Dunăre (încă suntem în Pesta). Din Ferenciek Tere mai mergem puțin înainte pe Szabad Sajto utca și cotim la dreapta pe Vaci utca. Este o stradă pietonală modernă care ne duce spre Vorosmarty ter (piață în caz că nu ați înțeles până acum :D!). pe câteva bănci de pe mijlocul străzii sunt niște statui argintii. Nu am reușit să îmi dau seama dacă sunt statui vii sau machete.

În mod normal din piața Vorosmarty pornesc tururile gratuite. Acum s-au mutat în Deak Ferenc ter și pentru asta trebuie să mergem la dreapta pe Deak Ferenc utca. În piață suntem puțin înainte de ora de începere a circuitelor de prezentare a Budapestei și sunt câteva autocare de turiști. Noi vom face plimbarea pe jos și ghid ne e Vicky, o doamnă simpatică de origine maghiară și plecată pentru mulți ani în State. De aceea engleza ei este perfectă! Suntem câțiva în grup și printre noi este și o braziliancă cu care Iulian intră imediat în vorbă. Am reținut-o fiindcă mai încolo se va pierde de grup și ne vom întâlni întâmplător pe străzile Pestei. După prezentările de rigoare (nume și de unde suntem fiecare), Vicky ne arată ”câinii lui Dante”, paznicii Infernului.

Prin Erzsebet Ter (un parc frumușel) mergem spre Szechenyi Lanchid (Podul cu lanțuri) din poveste în poveste. Mai întâi trecem pe lângă fântâna apelor (Tisa - Tisza, Dunărea - Duna și Lajta). E construită ca simbol al Budapestei, capitala apelor. Budapesta este renumită și pentru băile termale (peste o sută de izvoare termale). Tot în același parc este și primul loc în care văd multe lacăte prinse pe un grilaj ca simbol al iubirii veșnice. Pe multe poduri din Europa sunt astfel de poduri cu lacăte unde iubiții își declară iubire veșnică, închid lacătul și aruncă cheia în apele râului ca să nu mai poată fi desfăcută iubirea lor.

Pe Joszef Atilla utca facem stânga până în Szechenyi Istvan ter care se află la unul din capetele Podului cu lanțuri. Pe partea cealaltă a pieței se poate vedea frumoasa instituție bancară Gresham. Se spune că fațada are foiță de aur pe anumite zone. 

Înainte de a intra pe pod, facem câteva poze gen io-la.

Podul este ridicat în memoria omului de stat Istvan Szechenyi care a cheltuit o avere pentru construcția podului la mijlocul secolului 19 (1849). Este cel mai vechi pod ce leagă orașele Buda și Pesta și e păzit de leii cu o interesantă legendă. Știți care este? 

Trecem podul spre Kilometrul Zero al Budapestei despre care Vicky ne spune că nu prea îi place. Parcă ar fi asociat cu organul de reproducere feminin :D! Lângă kilometrul Zero este un zid al cetății Budei cu o emblemă pe care apare și simbolul Transilvaniei (Siebenburgen). Și mai devreme Vicky ne spusese despre marele stat ungar care includea și Transilvania care, conform credinței lor, a fost furat Ungariei de către români. Ne-am abținut și atunci și acum de la comentarii spunând doar că avem păreri diferite. De aici începe tunelul castelului Buda pe sub dealul Budei. Și începe și funicularul ce urcă pe dealul Budei construit inițial pentru boieri ca să nu obosească urcând dealul ;). Noi urcăm pe alei în serpentine și ajungem curând deasupra dealului de unde se vede o frumoasă panoramă a Pestei.

În față avem castelul Budapestei folosit pentru expoziții de artă. Vicky ne grăbește puțin pe scări la dreapta fiindcă are o surpriză pentru noi: schimbarea gărzii de la palatul regal Sandor. Ajungem la fix la schimbarea gărzii, asistăm la spectacol și după terminare Vicky pleacă repede mai departe. Se pierde și brazilianca noastră prin mulțime și o vom revedea mai încolo. Mai fac câteva poze spre Pesta și pornim după grup pe lângă fostul castel din care a mai rămas doar un singur nivel.

Pe Szinhaz utca facem dreapta, lăsăm pe dreapta teatrul Nemzeti Tancszinhaz unde găsim un anunț pentru concertul lui Beethoven din 1800!

Prin Disz ter și pe Tarnok utca ajungem în Szentharomsag ter unde este statuia ciumei. Se credea în Evul mediu că orașul e protejat de boli cu cât e mai înaltă statuia specială. Pe partea dreaptă este frumoasa biserică Matyas cu țiglă colorată pe acoperiș. Există credința că păsările negre de pe acoperiș protejează orașul de boli. Biserica e faimoasă prin faptul că aici matei Corvin s-a căsătorit de două ori. Tot aici Franz Joszef și Sisi au primit coroana Ungariei. Un timp biserica a fost moschee și turcii s-au speriat când au văzut o statuie a Fecioarei Maria ascunsă în zidurile bisericii. 

În dreapta noastră este Bastionul Pescarilor, o terasă în stil neogotic și neoromanic care parcă ar fi luată din filmele  lui Walt Disney. Bineînțeles că ne plimbăm prin turnurile ei și facem o poză cu un paznic în turnul cel mai din stânga. De aici se vede frumos Pesta și Parlamentul Maghiar.

Revenim în piațetă și continuăm pe strada cu același nume până la prima intersecție (cu Uri utca). Aici ia sfârșit prezentarea lui Vicky. După ce ne arată și ne mai explică ceva. Suntem lângă statuia generalului Hadik Andras, favorit al Mariei Tereza. Uitați-vă la biluțele calului! Față de restul statuii lucesc! Explicația e următoarea: se crede că dacă un student freacă repectivele biluțe, are noroc la examene!

Fiind o acțiune voluntară, Vicky ne spune că fiecare poate să doneze cât consideră. Așa face fiecare! Mergem în față pe Uri utca, intrăm repede pe stânga la un magazin de suveniruri și găsim străduțele care ne coboară în piața Szilagyi Dezso ter unde este biserica calvinistă. Mă atrăsese de sus din Bastionul Pescarilor!

Suntem la malul Dunării și pe partea cealaltă se vede Parlamentul Maghiar, una din emblemele Budapestei. Cotim la stânga și mergem pe zona pietonală de pe Sztehlo Gabor rakpart și apoi Angelo Rotta rakpart până la Margit Hid (Podul Margaretei) în Gyoni Geza ter unde este statuia poetului omonim care a murit în primul război mondial la Krasnoyarsk (Rusia). Am remarcat piațeta fiindcă într-o reclamă pe o clădire apare portretul și numele alpinistului Eross Zsolt, primul alpinist maghiar care a ajuns pe Everest (a urcat din 1999 până în 2013 zece din cei paisprezece optmiari ai lumii). La vremea când am fost eu în Budapesta, nu își urcare ultimul optmiar Kangchenjunga...

Urcăm pe Margit Hid, trecem Dunărea prin insula Margit sziget (una din marile insule dunărene din Budapesta) și pe dreapta avem ocazia să vedem ceva special: un autobuz amfibie care merge pe apă. Găsim după aceea prețul unui bilet și ni se pare cam scump.

Pe Szent Istvan korut trecem de teatrul de comedie Vigszinhaz și oprim câteva minute să mâncam ceva și să trimitem câte un mail acasă (au wireless). Continuăm până la Budapest Nyugati palyudvar (gara Nyugati) cu o mare piață în față.

Intrăm la metrou fiindcă vrem să mai vedem ceva și se cam scurge timpul. E vorba de bulevardul Andrassy utca și de metroul care merge pe sub acest bulevard (linia 1). Ca să intrăm la metrou trebuie să ne luăm cartele și facem cumva de luăm cartelele de al casa de bilete. Nu mai știu prețul și nici nu cred că e semnificativ. Luăm metroul de pe linia 3 (albastră) până la Deak Ferenc ter (cea de mai devreme unde ne-am întâlnit cu Vicky) și aici schimbăm pe linia 1. Așteptăm trenul vechi galben pe ecartament îngust și acesta vine cu mult zgomot. Linia 1 de metrou (se numește ”underground”, celelalte linii sunt de ”metrou”) a fost construită în doi ani și inaugurată de împăratul Franz Jozef la 2 mai 1896 (anul când s-au împlinit 1000 de ani de la venirea maghiarilor) și este declarată monument UNESCO din 2002. E ușor de înțeles de ce! Vagoanele în sine sunt monumente de inginerie pentru acea vreme, fiecare stație cu faianță și mobilier din lemn este un spectacol. Chiar în vreo două stații coborâm pentru poze (Opera este una dintre ele!). Mergem până la Hosok Tere unde este Parcul Orașului Varosliget. 

Aici ieșim la suprafață și ne aflăm în fașa Monumentului Mileniului.

Mai fusesem până acum în locuri așa de largi și maiestuoase, dar aici piața largă e impresionantă. Nu ca multe locuri din Roma! Dar să nu anticipăm ;)!

Admirăm monumentul și prin spatele lui mergem pe Kos Karoly setany spre intrarea în Castelul Huniazilor Vajdahunyad Vara. Pe dreapta lăsăm cel mai mare patinoar în aer liber din Ungaria. Castelul este masiv și, pe bună dreptate, aduce aminte de Castelul Huniazilor de la noi. Asta pentru că a fost construit de aceeași familie și își păstrează oarecum niște caracteristici. În interior vom găsi statuia lui Vajda Hunyad printre alte mici detalii. Poarta castelului este monumentală și păzită de lei imenși. După ce intrăm pe stânga este capela Jaki și mai apoi statuia lui Anonymus. Pe care o remarcă Iulian și e tare bucuros că a găsit-o! Construcțiile cu detalii gotice sunt foarte interesante mai ales în lumina apusului roșu-portocaliu care vine peste noi.

Iulian mai remarcă și statuia lui George Washington prin parcul castelului. Găsim aleile care ne scot la Otvenhatosok tere unde este monumentul dedicat eroilor revoluției ungare din 1956 și a războiului de independență.

Mulțumiți de cele văzute, am cam merita și noi o pauză. Încă ceva, Iulian! Dacă tot suntem aici, hai să mergem puțin pe Andrassy utca. Chiar dacă e oboseală destul de mare. Nu am stat deloc azi! Mergem la dreapta până la Hosok tere și de aici la stânga pe elegantul bulevard Andrassy. Luminile și noaptea se cam lasă și o dată cu ea trebuie să ajungem și noi înapoi la Budapest Keleti să ne luăm bagajele și să mergem mai departe în Europa.

După piața Kodaly Korond mai mergem până la strada Rozsa utca și facem stânga pe aceasta. Nu mai știu exact pe unde am mers, dar cert e că trecem pe lângă Operă și prin piața unde este biserica sfintei Elisabeta.

Lângă barul Keskakas vedem cum Moș Crăciun își obține haina roșie și undeva pe Kazinsky utca o revedem pe a noastră braziliancă de dimineață. Ne bucurăm și propunem să mergem să stăm undeva și să bem o bere. Drumul ne duce la clubul Szimpla Kert unde e tare faină atmosfera. Eu mai mult mă ocup de poze decât de bere!

Cu un schimb de mailuri salutăm colega (poate ne vom reîntâlni pe couchsurfing) și mergem direct la Rakoczy utca și apoi la hostelul Locomotive Light unde ne lăsasem rucsacii. Într-adevăr Szilard nu mai lucrează acum, luăm bagajele și mergem la gara Keleti.

Găsim trenul EN466 care pleacă spre Viena la 19.10. Când am căutat și am intrat pe net mai devreme, văzusem că în Viena ne-a răspuns o tipă Martha că ne poate caza două nopți la ea. Așa că bucuria a fost imensă și vorbim cu ea prin sms-uri pe drum. Îi spunem că ajungem la Wien Westbahnhof târziu spre noapte. Nici o problemă, vine să ne ia cu mașina! Nu mai trebuie să ne luăm nici un supliment de tren, nimic. Doar trebuie să notăm în anexa abonamentului nostru numărul trenului cu care mergem, ora plecării, gara din care plecăm și cea în care ajungem! 

Și cu asta terminăm cu Budapesta! Mai departe spre vest, flăcăi!

Trenul merge foarte fain și după ora 23.00 suntem în Wienna. Martha ne așteaptă în parcare cu o mașină cu închiriată. De fapt e o mașină care înlocuie mașina ei dusă la reparat. Parcă venim acasă, așa suntem întâmpinați! Sus în mașină, povestim pe drum și nu prea avem timp să ne lămurim unde stă Martha. Și unde vom sta și noi două nopți! Doar ne spune că stă mai aproape de Wien Meidling, o altă gară mare a orașului. Mergem sus și suntem din ce în ce mai uimiți. Martha are un apartament cu două camere în care nu stă prea des. O cameră o pune la dispoziția surferilor. În frigider tocmai cumpărase de toate pentru noi. Cumva mă simt stânjenit, dar trebuie să acceptăm situația ca atare :D! Mâncăm puțin de seară, povestim despre planul pentru mâine. Mâine în mod normal Martha lucrează, dar și-a luat liber ca să meargă cu noi prin oraș! Este montaniardă și călătoare, plănuiește o expediție în Tibet! E foarte faină gazda noastră! Pentru mâine Iulian vrea să meargă pe dealul Kahlenberg și să vizităm orașul pe cât posibil. Vom face asta din plin, indiferenți la ploaia care, cel puțin în prima parte a zilei, nu ne-a dat pace. Despre astea citim în postarea următoare!