RT Norvegia intre vest si est 14-18.03.2010 partea a 3a

RT Norvegia intre vest si est 14-18.03.2010 - partea a 3a

Aceasta a treia zi este destinata traversarii Norvegiei inapoi pe coasta estica. Traseul ales il parcurg cu trenul in 7 ore si jumatate.
Asadar ma scol pe la 8.00 si mananc de dimineata cu Ingrid. Evident ca ea mananca in varful patului la desene animate si eu la masa in bucatarie. Dana are grija sa avem amandoi tot ce ne trebuie. Mai stam un pic de vorba si uite ca se face 9 si ceva si trebuie sa plec. Trebuia sa prind autobuzul inainte de 9.40 fiindca atunci imi expira OsloPass-ul. Le multumesc gazdelor pentru atmosfera placuta care m-a facut sa ma simt ca la mine acasa, le promit pozele pe care le voi face in urmatoarele zile si cobor in cateva minute la statia de autobuz. Acesta vine in 5 minute si ma duce pana la Majorstua. Chiar daca a trecut de 9.40, pot sa intru la metrou fiindca nu imi cere nimeni bilet, abonament sau OsloPass. Ajung in jurul orei 10.00 la gara si vad ca mai am timp vreo jumatate de ora pana la plecarea trenului. Intru in gara si gasesc imediat peronul de la care imi pleaca sageata spre Bergen. Spun sageata fiindca seamana ca forma. Viteza este insa ca a unul accelerat de pe la noi. Vanzatorii ambulanti de parfumuri incearca sa intre in vorba cu mine. Ii spun domnisoarei care ma interpeleaza ca daca imi vorbeste in engleza nu e nici o problema. Renunta fiindca se pricepe mult mai bine in norvegiana. Ma mai duc o data pana la Tourist Info sa iau o brosura de OsloPass fiindca pe cea folosita in aceste 2 zile am uitat-o la Dana si mai fac cateva poze ca de bun venit/la revedere fata de Oslo si ma intorc la tren cu 10 minute inainte de plecare.

La 10.31 trenul intra pe sub oras prin tunelul de 3.6 km de sub centrul orasului. Fac o mica paranteza. Oslo are o puternica retea subterana de trenuri si metrouri. La Stortinget cu o seara inainte am coborat circa 4 nivele in subteran pentru a ajunge la linia de metrou potrivita. Cu siguranta ca tunelul de tren este cel aflat la nivelul cel mai de sus.
Trenul merge la inceput prin zona "metropolitana" Oslo. Peisajul devine din ce in ce mai rural cu puternice urme de dezvoltare industriala evidentiate intr-un imens parc auto pe stanga si multe cladiri moderne pe dreapta. Inainte de gara Asker ar fi trebuit sa vad Skaugum, resedinta printilor norvegieni, dar se pare ca peisajul trece asa de repede incat nu observ cladirea/parcul (105m altitudine; de acum incolo veti vedea multe altitudini). Trecem prin tunelul Lieråsen de 10.7 km deschis in 1973 si apoi peste podurile de 340 si 451 m peste raul Drammenselva. Din Drammen calea ferata incepe sa urce spre nord.


Trecem prin gara Hokksund unde in 1961 o balena a urcat pe raul aflat la 1-2 metri altitudine. Incet-incet incepem sa urcam spre Vikersund (67,1m alt) si inainte de statie putem observa pe dreapta trambulina de ski unde in 2004 austriacul Roland Muller a stabilit recordul de 219m.

La cca 12.20 ajungem in Hønefoss (96m alt), statie deschisa in 1866 la deschiderea caii ferate Randsfjord. Pe dreapta se poate vedea podul din piatra de 216m ce serveste linia ferata Roa-Hønefoss.

Trenul urca prin paduri inzapezite si castiga destul de mult in altitudine. Trecem prin tunelul Haversting de 2,3 km, tunel care la momentul deshiderii caii ferate Bergen in 1909 era cel mai lung. La Ørgevika se poate vedea pe stanga masivul Norefjell unde in 1952, cu ocazia jocurilor olimpice din Oslo, s-au desfasurat multe competitii.

Trecem fara oprire prin garile Gulsvik (conservata din 1908) si Flå (conservata tot de la inceputul secolului) (155m alt) si prin cateva tuneluri prin zona Nedre Hallingdal. Continuam prin cea mai mica statie a liniei ferate, Austvoll, care se remarca prin singurul turn de apa conservat de la constructia caii ferate Bergen. Cam pe la 13.40 trecem prin gara Nesbyen, una din cele mai reci localitati iarna si cele mai calduroase vara (36.5 grade in 1970) (169m alt).

Urcam prin garile Gol (207m alt) si Ål (437m alt) si incepem sa castigam altitudine din ce in ce mai mult. Ål a fost la un moment dat principala statie din valea Hallingdal si era folosita pentru intretinerea motoarelor, realimentarea cu hrana etc. Ål este punctul de intalnire a ramurilor estica si vestica a caii ferate Bergen.


Trenul urca in continuare si in punctul numit Sangerlia panta incepe sa creasca si la 14.40 ajungem la statia Geilo aflata la 794m altitudine. Gara este construita in stil art noveau si deserveste una din cele mai mari statiuni de iarna din Norvegia.

Continuam prin Ustaoset, zona in care sunt peste 700 de case de vacanta. In zona asta au fost unite partile estica si vestica ale caii ferate in 1907. Pe dreapta se poate vedea varful Hallingskarvet de 1993m acum pierdut in ceata si nori albi si desi. Platoul Hardanger e din ce in ce mai evident si lasa trenul sa urce incet. Inainte de 1000m altitudine trecem prin statia Haugastøl (988m alt), punctul de pornire al Rallarvegen, drumul muncitorilor la calea ferata. La punctul de altitudine cu 4 cifre se afla un hotel destul de mare care arata altitudinea prin insasi denumirea lui. Urcam prin cateva tunele si pe stanga putem vedea ghetarul Hardangerjøkulen ce urca pana la 1876m altitudine.



La 15.25 ajungem la Finse, gara aflata la cea mai mare altitudine: 1222m. Statia a fost deschisa in 1908 si este poate printre cele mai dificile locuri ale caii ferate datorita viscolelor de acopera calea ferata si ingheata intrarile in tuneluri (tunelul Finse a fost deschis in 1993). In fiecare an pe 17 mai multi norvegieni vin la Finse pentru a sarbatori ziua nationala. In timpul verii aici sunt multe trasee de ciclism montan si trekking.


Intram in tunelul Finse de 10.6 km care urca pana la 1237m altitudine si apoi incepe sa coboare calea ferata spre Hallingskeid, prima gara aflata la 1110m alt si construita in 1960. Garile Finse si Hallingskeid au capele pentru botezul copiilor nascuti in aceasta zona sau pe drum. Platoul vitreg isi mentine zapada viscolita si albeste extrem de mult peisajul. Din loc in loc sunt aparatori impotriva zapezilor suparate.


Trecem prin cateva tunele din care mai importante sunt Seltuftberg si Reinunga si intre ele admir peisajul de pe dreapta caii ferate. Peretii de cateva zeci de metri acoperiti cu cascade de gheata ma tin cu ochii si aparatul foto lipite de geam. Parca as fi numai eu in tren, ma bucur ca un copil de fiecare stanca pe care o vad. Probabil ca ceilalti calatori se uitau ciudat la mine cum faceam poze non stop, dar sincer chiar nu imi pasa ce credeau ei. In fond am avut doar cateva ore in care am mers in comun cu acelasi tren.
Cam pe la 15.55 ajungem la Myrdal intr-un inceput de viscol. Trenul sta aici cel mai mult dintre toate garile: 5 minute. Ies pe peron si in bataia picaturilor inghetate fac cateva poze in gara care vara e total diferita de acum. Statia a fost deschisa in 1908 dupa ani intregi de constructie a echipelor italiene. Statia se afla la capatul estic al tunelului Gravehalsen de 5.3 km si serveste cailor ferate Bergen si Flåm. Ultima coboara aproximativ 900 de metri altitudine pe o distanta de 20 de km pana la fiordul Hardanger. Sper ca in iunie sa pot merge pe aceasta cale ferata impresionanta. Cele doua cai ferate se afla in lista celor mai frumoase 25 de cai ferate din lume (http://www.irtsociety.com/trains.php).


Trecem prin tunelul Gravehalsen si coboram valea Raundalen admirand in stanga si in dreapta stancile impunatoare si platourile acoperite de zapada. Fara sa imi dau seama, trecem prin statiile Mjøfjell (627m alt) si Ygre si coboram in graba spre Voss.



La 16.50 ajungem la Voss (57m alt), statiune unde se afla una din cele mai mari partii alpine si o telecabina. Statia originala din 1883 a fost mutata la Dale si cladirea noua este construita in stil traditional elvetian.


Mai departe trecem prin cateva tunele dintre care merita mentionate Kvalsåsen (5 km, deschis in 1990) si Hernes (3,2 km, deschis in 1962). Prin Dale trecem in viteza si nu am timp de poze. In Dale se afla una din cele mai mari fabrici de imbracaminte traditionala de lana.
La Stanghelle intram pe malul fiordului Osterfjord si peisajul estic isi face aparitia. Parcurgem 30 de km pe fiord ai ajungem la ultima statie, Arna, care se afla pe partea cealalata a muntelui Ulriken fata de Bergen. Trecem pe sub munte prin tunelul de 7.7 km si ne trezim fix in mijlocul orasului Bergen.
Gara este tipica inceputului de secol 20 in Europa. Arhitectura medievala si acoperisul din sticla aminteste de garile vechi din multe orase de pe continentul nostru.

In Bergen ma intampina o ploaie marunta si deasa. E neplacut, dar ma gandesc ca o primire mai traditionala nu se putea. Bergen este recunoscut ca orasul unde ploua circa 300 de zile pe an. Cu indicatiile primite pe mail de la administratia hostelului YMCA, intreb in stanga si-n dreapta. Din om in om ajung in piata de peste din centru si o vanzatoare de la un magazin de strada ma indruma corect si ajung la hostelul aflat pe o straduta aflata putin in spate. Urc in camera de 6 paturi si ma intalnesc cu doi dintre colegii de camera: doi sarbi stabiliti in Italia. Ii mai intreb cate ceva despre oras si pe la 18.30 plec spre Bryggen, cladirile vechi ale orasului si spre cetate.
Ploua marunt si reusesc sa fac cateva poze la cladirile multicolore.

De aici ma indrept spre Bergenshus - cetatea orasului. Aceasta are trei zone principale: turnul Rosenkrantztårnet, Håkonshallen si Sverresborg - orasul vechi. Inainte de a urca la cetate, fac cateva poze la vasul simbolic al companiei Statraad Lehmkuhl.

Prin ploaie ocolesc cetatea cu cateva poze din diverse puncte (Håkonshallen).




Fac un mic ocol al zonei vechi numite Sverresborg pe platformele amenajate pentru turisti. Parcul cetatii este deschis pentru public pana la ora 23.00 si asta imi e de mare folos fiindca nu trebuie sa ma grabesc.



Mai incerc sa fac cateva poze si ploua prea mult ca sa mai pot fotografia. Imi iau ceva mancare de la Rema 1000, cel mai ieftin supermarket din Norvegia si prin fata cladirilor Bryggen ma intorc la hostel unde ma razbate foamea. Mananc de seara, mai stau de vorba cu colegii de camera. Ma intalnesc si cu o noua colega argentinianca stabilita in Spania si aflu ca ea pleaca in ziua urmatoare in circitul Flåm de care v-am spus mai devreme (http://www.norwaynutshell.com/en/explore-the-fjords/norway-in-a-nutshell/) si dupa ce mai trimit un mail (internet wireless), pe la ora 23.00 ma bag la somn.

RT Norvegia intre vest si est 14-18.03.2010 partea a 2a

RT Norvegia intre vest si est 14-18.03.2010 partea a 2a

Aceasta a doua zi de Oslo m-a prins mult mai obisnuit cu orasul. Deja ma simteam ca acasa datorita gazdelor mele extrem de primitoare. Dragalasa Ingrid a dat trezirea la 8.00 fiindca atunci are ea programul normal. La 8.30 si-a facut aparitia vesela si plina de viata in sufragerie unde Dana i-a respectat programul combinat de desene animate educative si masa. Dupa masa, a pregatit-o de gradinita si a dus-o cu masina la "serviciul copiilor". Intre timp eu am mai stat de vorba cu Stefan si cu Ioan care abia se trezise si pe la 10.30 am pornit spre Holmenkollen, trambulina de schi care se pregateste pentru jocurile de iarna din 2011 la Oslo. In 15 minute terminasem de facut poze la trambulina si la biserica norvegiana de langa ea.


Ma suna Dana si imi propune sa ma duca in oras fiindca se duce cu Ioan la cumparaturi. Asa ca ma iau din statia de masina si coboram pana la Vigeland Museet. Muzeul este inchis pana la 11.00 si intru la Muzeul orasului (Oslo bymuseum) de vis-a-vis. Doar ce fac cativa pasi si ma trezesc cu Dana si Ioan in spatele meu!!! Au zis sa vada muzeele astea doua daca tot sunt in zona. Asa ca ne plimbam prin muzeul orasului in care sunt prezentate diverse aspecte ale evolutiei orasului Oslo (fost Christiania). Incantarea de ieri s-a manifestat astazi mai putin in acest muzeu.



Ne intoarcem cu totii la Vigeland Museet, expozitia de sculptura a lui Gustav Vigeland, opere de la sfarsitul secolului 19. In creatia artistului domina aspectele erotice. Chiar motto-ul majoritatii lucrarilor este: Erotismul este o forma de nebunie.




Dana ma duce pana in centrul orasului in apropierea teatrului national si aici ni se despart drumurile pe ziua de azi. Urc pe Henrik Ibsens gate pana la muzeul dramaturgului cu acelasi nume. Domnisoara de la intrare imi spune ca la ore fixe se viziteaza muzeul cu ghid. Asa ca astept 10 minute si am surpriza ca aceeasi domnisoara sa fie ghid pentru grupul format doar din propria-mi persoana. La etajul 2 imi descrie cu lux de amanunte apartamentul in care a locuit si a creat Henrik Ibsen cu sotia lui in ultimii ani de viata. Pentru conservarea mobilelor, fotografiatul e interzis aici. In schimb in expozitia de la etajul 1 am voie sa fac poze si surprind cateva din obiectele lui Ibsen si din filmuletele expuse ingenios.



De la muzeul lui Ibsen cobor inapoi la primarie si intru la Centrul Nobel pentru Pace. La parter se organizeaza o festivitate in cinstea lui Obama si expozitia de la etaj prezinta evolutia premiilor Nobel din diverse domenii. Interesante sunt sala premiilor si cartea ce descrie viata si activitatea lui Alfred Nobel.


Imi indrept pasii spre cetate (Akershus) unde se afla doua muzee. Primul in care intru este Muzeul Rezistentei Norvegiene (Norges Hjemmefrontmuseum). Desi mic, muzeul este interesant prin prezentarea rezistentei norvegiene in timpul ocupatiei germane.



Ies din muzeu, dau un ocol cetatii Akershus care este mai interesanta pe exterior decat in interior (dupa spusele gazdelor mele si a catorva norvegieni) si ma indrept in graba spre Muzeul Fortelor Armate Norvegiene (Forsvarsmuseet), un adevarat muzeu de istorie pe trei nivele. Aici se prezinta tot felul de arme, masini, tunuri, tobe, avioane etc folosite de norvegieni in conflictele defensive.





De aici ma gandesc sa ma indrept spre expozitia de reptile. In drum spre centru trec pe langa muzeul de arta contemporana (16.00) si intru lasand aparatul in rucsac in paza bodyguard-ilor (fiind opere de arta, blitul le poate afecta). Imi ia foarte putin plimbarea in muzeu si continui pe Akersgata spre Stortinget si mai departe spre expozitia dorita. Gasesc (surprinzator) o intrare neasteptata la metrou si aceasta ma va ajuta peste vreo ora sa ajung la gradina botanica. Pana sa ajung la reptile, fac o pauza in doua biserici foarte apropiate: Biserica Sfintei Treimi (Trefoldighetkirke) si Biserica catolica a sf. Olav care imi ofera cateva clipe de liniste si meditatie.



In final ma indrept spre mica si interesanta expozitie de reptile care fascineaza iubitorul de natura din mine. Tot felul de serpi, broscute, salamandre!!!



E ora 18.00 si inca lumina!!! Ma intorc rapid la statia de metrou si iau primul metrou 3 statii pana la Tøyen langa care se afla Munch Museum si Gradina botanica cu Muzeul de istorie naturala, cel de geologie si cel de zoologie. Toate muzeele sunt inchise si fac o plimbare de vreo jumatate de ora prin gradina botanica pana sa se lase intunericul complet.



Pe la 19.00 noaptea e totala si multumit de ziua de astazi, cobor la metrou si acesta ma duce pana la Majorstua. De aici iau 1B care ma lasa in statia Besserud de unde in cateva minute ajung la "casa temporara" din Oslo. Destul de obosit, mai stau la povesti cu gazdele si cu greu imi dau seama ca se face ora 2.00 dimineata cand trec la somn. Imi recapitulez in minte ce am vazut in acest doua zile si sunt mai mult decat satisfacut de timpul petrecut in Oslo.