Pentru azi am în plan cele Trei Orașe: Birgu, Senglea și Bormla. Deși pare ciudat pentru mine că nu vreau natură, azi am chef de relaxare și puțină odihnă. Odihnă activă! Îmi comentează genunchii de la alergătura de zilele trecute și parcă ar fi cazul, măcar pentru o zi, să o las mai încet. Așa că trezirea, micul dejun și apoi plecarea până în centru se lungesc până aproape de miezul zilei. Mai precis pe la 12.20 ajung cu un autobuz în zona stațiilor Bombi și schimb (cu trecere prin pasajul cu faine panouri cu nume de femei din Biblie!) cu un autobuz 2 care mă duce în piața Riche. Piațeta se află între Birgu și Bormla și vă dați seama că aleg mai întâi peninsularul oraș Birgu/Cospicua. Hoinăresc o vreme pe străzile din partea de sus a orașului (la început intru în bastionul Sf. Ion unde văd o parte a expoziției Malta Biennale '26) și apoi cobor pe unele din scări pe strada de jos triq Il-Mandragg unde de altfel și văd inscripția mare Birgu. Străzile mă duc spre fortul Sant Angelo/Forti Sant'Anġlu pe care îl pot vizita foarte puțin fără să plătesc. Nu e bai, cât se poate gratis este binevenit! Mă întorc puțin pe faleză/Xatt Il - Forn și pe niște scări înguste (folosite în trecut doar de pompieri pentru intervenții rapide) urc în triq San Lawrenz și chiar triq II Pjazzetta. De aici colind mai departe pe străzi printre obiective turistice și cobor la biserica parohială Sf. Laurențiu/San Lawrenz și Monumentul Independenței. Mai explorez un pic faleza cu zona Muzeului maritim maltez înainte de a găsi soluția de a urca în zona fortificată unde se află Muzeul Războiului. Adică fortul St. Elmo! Cumva prin poarta istorică a orașului Birgu ajung în Postul Franței și mai departe prin Gate of Provence ies spre nișa Sf. Dominic și Turnul Sf. Ion. Adică pe unde am intrat în orașul fortificat! Monumentul Birgu mă duce înapoi la stația Riche de unde, prin grădina Santa Margerita schimb orașul.
Bormla, al doilea ”oraș”, este mai puțin umblat de turiști. Este motivul pentru care este mai multă liniște decât în Birgu. Parcă țin minte doar trei grupuri de turiști în tot orașul-cartier! Pentru început intru pe triq Santa Margerita cu biserica omonimă pe partea stângă, puțin mai ridicată față de stradă. Urc mai departe cu poze până în triq L-Oratorju și pe triq Alessandra intru în bastionul Sf. Elena care este locuit, în special la etaj. Hoinăresc pe Fuq Verdala și pe la etaje și voi ieși din zona rezidențială pe sub fortul Verdala aflat la dreapta, deasupra mea ca altitudine. Revin în piațeta cu parcare și apoi pe Triq Rikkardu Taylor și pe stradele în trepte ajung în Triq il-Pellegrinaġġ spre al treilea oraș, Senglea.
Senglea se mai numește și Citta Invicta sau Orașul neînvins datorită rezistenței sale din atacul otoman din 1565. Are o istorie frumoasă care poate fi descoperită pe site-ul oficial de pe Wikipedia. De data asta nu mai pun alte informații aici și doar descriu pe scurt ”traseul”, așa cum apare pe o casă inscripționat ”My Way”. Pentru că așa am făcut până acum în majoritatea momentelor din viață: greu sau ușor, am făcut lucrurile în Felul Meu. Și după, de obicei greu, am trecut prin multe, e greu ca cineva să poată să îmi dea ordine. Știu, de multe ori mă las ”condus” aparent ca să văd cu cine am de-a face.
Încep cu piațeta de pe Triq il-Kuncizzjoni, urc pe trepte în triq Wigi Rosato și apoi până pe triq San Gwan care merge pe sub zidurile fortificației și mă duce (Fortini ta Felic) până în Ġnien il-Monsinjur Victor Grech, piața largă din care începe triq II Vitorja/”Calea Victoriei” care intră prin poarta masivă în bastionul Sf. Mihail. De acum sunt în Cetatea Neînvinsă. Evident că primul gând (și îndeplinit) este să urc pe terasa faină a bastionului de unde se poate supraveghea toată partea de uscat dinspre Bormla. Fiind peninsulă fortficată ca și Birgu, era mai ușor de apărat spre uscat. Pe partea cu apa este însă altceva!
Mai departe pe ”Calea Victoriei” trec prin fața Bazilicii ”Nașterea Fecioarei Maria” și explorez în toate direcțiile străduțele din partea vestică a orașului (greu de spus pe care dintre ele fiindcă am schimbat de fiecare dată direcția acolo unde mi s-a părut mai interesant) până la capătul rotund al străzii triq Is-Sur care mă apropie de capătul peninsulei. Vizitez grădinile/Ġnien il-Gardjola cu observarea lucrărilor de reparare a locului și cu sculpturile simbolice de pe turnul de pază de pe zidurile fortului Sf. Mihail pe care mă aflu acum. Pe la Niċċa tal-Madonna găsesc niște scări care mă coboară în partea de jos a orașului, pe Xatt Juan B. Azopardo. Așadar sunt sub fort, în capătul orașului și de aici se vede, peste Marele Port, capitala Valletta. E impunătoare și rămâne pentru altă dată. Vorbesc de partea fortificată fiindcă veți vedea că mă interesează alte zone din oraș. Peste două zile! De fapt mai mult din afara lui.
Stau pe un ponton, povestesc un pic cu maică-mea la telefon și pornesc mai departe cu poze la gondolele de la La Regatta și apoi o scurtă plimbare pe Ir - Rampa Ta' L - Isla. Urc pe una din străduțele în trepte pe triq II Ponta și fac o pauză într-o mică piațetă cu flori și câteva pisici leneșe. După ce trec de Calea Victoriei cobor pe partea cealaltă (estică) a orașului spre Piața și Monumentul Azopardo ridicat în memoria colonelului Juan Batista Azopardo din marina argentiniană, născut în 19 februarie 1772 în Senglea și decedat în 23 octombrie 1848 în Buenos Aires. Pe partea asta a orașului sunt multe terase, e portul plin de bărci și pe bănci sunt scrise în engleză și malteză multe zicale pescărești cu tipic local. Strada Xatt Juan. B. Azopardo mă duce pe sub Senglea Land Gate (Isla City Gate) prin zona portuară Marina Senglea spre podul pietonal Senglea-Cospicua și piațeta din capătul portului cu statuia lucitoare a Madonei, cu vedere spre Memorialul Războiului și Knisja Kolleġġjata tal-Kunċizzjoni. Trec de aceeași grădină cu care începusem vizitarea orașului Senglea și o dată ce depășesc poarta Sf. Elena, pot spune că am terminat al treilea oraș din cele trei.
Mai am de traversat o dată Bormla pe sub grădinile sale/Gnien Kottoner. Denumirea vine de la linia de fortificație Kottoner care marchează marginea terestră a Bormlei prin bastionul Sf. Nicolae/Santa Nikola. De aici începe o parte a orașului nou, cartierul Il-Fgura. Merg la stația de autobuz Fgura pentru a lua un autobuz spre centru. Vedeți mai jos cele două grafitti foarte faine cu două generații care fumează. Nu e vorba de ideea de fumat, ci de relaxare și starea surprinsă. Cum nu vine autobuzul, merg pe jos o stație sau două pe Triq Haz- Zabbar. E o atmosferă foarte plăcută spre crepuscul/apus (17.50)...
Tot așa, schimb autobuzul la una din stațiile Bombi și la ora 19.00 sunt în Balluta, sub eleganta The Villa. Doar ca peisaj e faină fiindcă pare foarte elegantă și bănuiesc că prețurile sunt ca atare. Acum de ce să nu spunem și acea parte ”financiară”: Malta are un sistem financiar foarte bun mai ales pentru armatori sau pentru cei bogați, proprietari de bărci de diverse dimensiuni. Pentru ei prețurile nu contează și ca urmare trebuie să fie și localuri de lux. Este un cu totul alt stil de viață față de stilul de călător pe care îl am eu în momentul de față.
În seara asta aleg o pizza Marita și un pahar de vin foarte gustos la pizzeria L'antica da Michele. Îmi este servită de o napoletană foarte simpatică cu care voi povesti de toate. Îmi spune printre altele că Michele are vreo 60 de locații în toată lumea și că are rețetele proprii. Mai povestim și despre preferințele pentru pizza, ea fiind din nord preferă blatul într-un anume fel în timp ce sudiștii au alte preferințe. Îmi place mult că localul este preferat de italieni cu care dialogul prietenei napoletane este foarte deschis și vivace. Mâine seară o voi căuta pentru o altă pizza, dar va avea liber. Doar îi voi trimite salutările mele prin colegul ei care va fi de serviciu :)!
Pentru siestă nu pot sta tolănit și fac un pic de mișcare pe străzile din jur. Doar pe la 21.30 ajung la hostel unde este seară de English Cafe. Este de fapt o seară de socializare în stil britanic, de multe ori cafeaua fiind un simplu motiv de întâlnire între oameni! Îmi place atmosfera chiar așa gălăgioasă și un pic formală, dar sunt obosit după duș pentru a reveni pe terasă. Dar tare îmi place că hostelul organizează astfel de evenimente și că în camerele din spate este o liniște totală (chiar și pe terasa cu piscină) chiar dacă la intrare sunt evenimente un pic mai zgomotoase. Este un loc cu atmosferă foarte faină pentru călători de tot felul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu