Pentru azi mi-am propus să trimit câteva vederi prin poștă și apoi să merg spre sud în Rabat, Mdina și pe Dingli Cliffs, punctul cel mai înalt din Malta. Și mai vedem că vor mai apărea pe traseul alte locuri foarte faine. Pentru început încep ziua puțin înainte de ora 8.00 cu un mic dejun foarte bun și consistent. Undeva pe la 9.15 sunt ieșit din hostel pentru primul obiectiv despre care spuneam, cel mai apropiat oficiu poștal deschis.
În drum spre poștă aleg să merg pe la podul care trece strada/Triq Il-Kullegg peste Triq Manwel Dimech. E interesant cum s-a găsit soluția arhitecturală pentru străzi suprapuse. Fără un plan stabilit hoinăresc puțin pe străzi până la poșta de la intersecția străzilor Sir Adrian Dingli și Guze' Howard. Personalul e foarte binevoitor, trimit câteva vederi prin punere în cutia poștală roșie, clasică și apoi pe Karm Galea ajung pe triq Il-Torri și Parcul Independenței/Ġnien Indipendenza de unde iau o mașină spre intersecția Bombi. Aici sunt multe stații de autobuz și de la una din ele voi lua autobuzul spre Rabat. Nu mai știu dacă este 52, 53 sau 54. Cert e că toate merg în Rabat! Autobuzul face vreo 35 de minute și pe multe zone merge pe strada mare triq L-Imdina pe care se poate vedea un apeduct roman foarte lung. În Rabat, cum de altfel era de așteptat, stația Inguanez de pe strada/Triq Gorg Borg Olivier nu are nici o amenajare specială și e doar o oprire pe străduța îngustă. Dar suficient cât să coboare bulucul de turiști/călători printre care sunt și eu!
Fac o explorare pe străduțele din Rabat, unele înguste și cu multe flori, altele mai late cât pentru două mașini, altele cu ceva terase... Majoritatea caselor par sobre ca și cum nu s-ar întâmpla mare lucru pe aici. Dar oamenii își trăiesc viața calmă aici, mai ales că mai spre vară este extrem de cald și nu poți sta foarte mult pe afară, în special spre miezul zilei. Cumva ies în triq San Pawl (pe ea este și biserica cu același nume) și spre parcarea și piațeta care dă spre Poarta Grecilor (Bieb Il-Griegi) din cetatea Mdina. Rabat, Mdina... Nume care îmi aduc aminte de Maroc. În Rabat, fiind mai la nord, nu am ajuns. Scopul a fost atunci Marrakesh cu Atlas și Essaouira. Medina, o variantă a Mdina, era piața centrală din Marrakesh. În fine, ne întoarcem în Malta. Vizitez un pic grădinile Howard (numele vine de la Joseph Howard care a fost prim ministru - chiar la fel se scrie și în română și în malteză! - între 1921 și 1923) înainte de a intra prin portalul rutier în zona joasă din exteriorul zidurilor (Il-Foss Tal-Imdina). Poarta Grecilor (Bieb Il-Griegi) se remarcă prin arhitectura impozantă.
Mdina este vechea capitală malteză, situată pe unul din cele mai înalte puncte de pe insulă. Are o istorie bogată, redată parțial pe Wikipedia:
”Mdina este vechea capitală a statului Malta. Mdina sau Medina și în malteză L-Imdina este un oraș vechi numit în feniciană Melitta; cunoscut și sub denumirile Citta Vecchia sau Citta Notabile. Este un oraș fortificat în regiunea de nord a Maltei. A fost capitala insulei din antichitate până în 1530.
Mdina este un oraș medieval, cu ziduri de apărare, situat pe vârful unui deal, chiar în centrul insulei. Mdina este numit și Orașul tăcerii de către localnici și vizitatori. Orașul este limitat în interiorul zidurilor sale, și are o populație de puțin sub trei sute de locuitori este adiacent orașului Rabat.
Este un oraș cu o istorie bogată. Dovezile arată că au existat așezări feniciene în Mdina, cu peste 4000 de ani inainte de Hristos. Acesta a fost probabil prima așezare îmbogățită de fenicieni, la anul 700 î.d.Hr., datorită locației sale strategice pe unul dintre cele mai înalte puncte de pe insulă. Când Malta a fost sub controlul Imperiului Roman, guvernatorul roman și-a construit palatul său aici. Și legenda spune că Apostolul Pavel a trăit aici după ce a naufragiat pe una din insule și propovăduit aici creștinismul. De fapt în toată insula vedem biserici și troițe închinate sf. Pavel.
Mdina datorează arhitectura actuală perioadei arabe, de la 870 până când normanzii au cucerit Malta în 1091. Ei au înconjurat cetatea cu fortificații defensive groase și un șanț larg, care o separă de cel mai apropiat oraș al său, Rabat. În 1429, sarazinii au încercat să cucerească cetatea, dar au fost respinși de către apărătorii săi.
Când Ordinul Sfântului Ioan a sosit în Malta la 26 octombrie 1530, Marele Maestru Philippe Villiers de L'Isle-Adam a promis să respecte drepturile poporului maltez, și a dat cheile orașului Mdina. Ordinul a continuat să se stabilească în Birgu, și Mdina a pierdut statutul de capitală. Nobilimea din Mdina a fost destul de ostilă Ordinului, deoarece a pierdut în cea mai mare parte puterea asupra restului populației. Fortificațiile medievale din Mdina au fost modernizate în timpul domniei lui Juan de Homedes y Coscon, iar orașul a rezistat atacului otoman în 1551. La sfârșitul Marelui Asediu al Maltei din 1565, apărătorii Mdinei au speriat armata otomană, care s-a retras.
Fortificațiile orașului au fost din nou refăcute în secolul al 17-lea. Orașul a fost grav afectat de cutremurul din Sicilia în 1693, și un număr mare de clădiri au fost distruse. După cutremur, catedrala a fost demolată și reconstruită. Iar orașul a fost restaurat în cursul secolului XVIII introducându-se elemente baroce.”
Plimbarea, la întâmplare (știm de fapt că nimic nu este ”la întâmplare” și toate se petrec la momentul potrivit, pentru fiecare din noi!), pe străzile liniștite ale Mdinei dovedește renumele de oraș al tăcerii chiar dacă strada/triq L Imhazen, Pjazza Tal-Bastjun, Pjazza San Pawl, biserica carmelitană a Bunei Vestiri (Knisja tal-Lunzjata tal-Madonna), muzeul mănăstirii Sf. Petru, Pjazza San Publju sau zona porții Mdina sunt pline de turiști și ceva agitație. Făceți-vă timp, măcar câteva ore, să hoinăriți prin Mdina. Pentru mine a rămas unul din cele mai frumoase și de suflet locuri populate din Malta!
Fac a doua plimbare prin cealaltă parte a grădinilor Howard (din spatele locului de ”parcare” a trăsurilor turistice cu cai - se simte după mirosul de animal :D) și prin locul, însemnat cu o coloană cu cruce în vârf (Is-Salib Tad Dejma), unde a fost până în 1551 mănăstirea călugărilor augustini demolată în timpul atacului otoman. Aș putea aștepta aici un autobuz. Dar de ce să nu explorez un pic și Rabatul? Pe strada Is-Saqqajja mă opresc un pic în fața cazinoului Notabile din 1887 unde nobilii locali jucau cărți în liniște și pace. Observ un semn-scoică Camino/Xircammini și caut fără succes o toaletă la localurile din zonă. Uf! Dar mă abțin și ceva mai încolo voi găsi o toaletă publică, gratuită. Mai hoinăresc un pic pe străzi, prin fața bisericii Sf. Marcu/Knisja ta’ San Mark și a noi mănăstiri augustiniene și apoi pe alte străduțe care mă scot în piața centrală San Pawl cu dominanta parohie omonimă Kolleġġjata u Proto-Parroċċa ta' San Pawl. În apropiere este muzeul Wignacourt unde se spune că ar fi venit Sf. Paul/Pawl/Pavel pentru a promova pentru prima dată creștinișmul în Malta. Costă intrarea și doar mă mulțumesc cu ce se poate vedea gratuit. Trec prin fața colegiului Sf. Nicolae și apoi cobor tot în față pe strada/triq Il-Kullegg și aștept puțin în stația de autobuz de pe strada/Triq Gorg Borg Olivier din fața capelei Sf. Bastian/Kappella ta' San Bastjan. Cum nu vine nici un autobuz merg mai departe pe linia acestuia până la stația Dumnikani al cărei nume vine de la biserica Sf. Dominic și a Fecioarei Binecuvântate/Knisja ta' San Duminku u l-Verġni Mbierka. Are arhitectură interesantă în curtea interioară, dar costă.
Doar câteva poze din poartă și prin parcul/grădina Fr. Martin Caruana în așteptarea autobuzului 201 care mă va duce la stația Vizitaturi de lângă stația radar aflată în cel mai înalt punct din Malta: 253m altitudine. Este ușor de ajuns ca dificultate și foarte solicitant mai ales în soare sau vara când este extrem de cald aici, pe coasta sudică a Maltei. Ceva poze și apoi cobor pe zona stâncoasă spre capela Maria Magdalena unde e amenajată o expoziție gratuită. E multă lume și chiar nu mă afectează. Fiecare e cu drumul și cu scopul său. Un moment frumos surprins pe stâncile de după capelă: un maltez venise aici cu prietena pentru a o cere de soție și îl văd în genunchi cu inelul oferit cu clasica întrebare ”Vrei să fii soția mea?”
Pentru o poză de mai jos: X se citește Ș ;)!
Pe triq Panoramika cobor până la zona unde se află Ta' Dmejrek unde altimetrul îmi înregistrează 257m altitudine. Este un delușor cu arbuști aflat pe stânga drumului, puțin înainte de capul Ġebel Ciantar de unde se pot vedea panoramic stâncile Dingli. Să nu spun ce faină e poteca ce coboară circa jumătate din promontoriu printre stânci cu puțină descățărare și chiar și un sit arheologic din epoca bronzului. Îmi închipui că informațiile astea sunt făcute pe baza unor datări cu izotopi de carbon. Chiar dacă nu este aici munte, scurtele dez-escaladări îmi fac enormă plăcere chiar și cu înțepăturile din genunchi. Nimic nu e mai frumos decât ceva ce poate fi asociat cu Muntele! Știu, mulți nu îmi văd partea asta în care fac asocieri și ar putea comenta că nu ai nici un munte în Malta sau în alte țări de mică altitudine. Dar e treaba fiecăruia ce comentează și ce judecă.
Pe partea estică a promontoriului văd un drum care coboară în câteva serpentine și apoi continuă foarte estetic pe sub o frumoasă faleză. Exact sub stâncile pe care am venit găsesc o mică grotă și apoi merg pe drumul pe curbă de nivel. Faleza din stânga mea este foarte faină și din ea se aud multe păsări. Asta înseamnă multe, poate zeci, de cuiburi active. Mă intersectez doar cu câțiva oameni care vin în sens invers. Drumul mă duce pe sub capela Madonei de pe muntele Carmel/Il-Kappella tal-Madonna tal-Karmnu, acum închisă și mai încolo trec printre niște pensiuni cu porți mari. De la una din ele se aude muzică și ceva voci de tineri. Cum nu am treabă cu ei continui pe lângă un centru de cercetare, las o altă capelă pe stânga și asfaltul mă tot duce prin Il-Fawwara la o primă intersecție. Fac dreapta și ușor în coborâre pe Triq tal-Bajjada cu vedere la un moment dat, pe dreapta, către apeductul Fawwara. Continui apoi pe strada dreaptă Triq il-Mitjar ta San Niklaw pe care sunt lucrări de asfaltare și se merge (rutier) pe un singur sens. Dar pentru mine, la pas, chiar nu are importanță asta! Ajung în triq Il-Wied la stația Hassajtek unde ar trebui să vină autobuzul 201. Dar am ceva de așteptat și doar 900 de metri până la stația Hagar (până în 15 minute de mers). Mai repede ajung pe jos! Pornesc prin soare și nu e bai până la stația unui interesant obiectiv arheologic.
Am câteva sute de metri de urcare până la Centrul de vizitare al parcului arheologic Ħaġar Qim (se citește, cu aproximație, Hagear Him). Parcul este format din siturile Ħaġar Qim și Ta' Imnajdra/Mnajdra între care este o faină potecă parțial în re-amenajare și centrul de vizitare. Costă 10 euro intrarea și este deschis de la 9.00 la 19.00. Plătesc intrarea, primesc audioghid și la drum. Au fost descoperite în 1647 și, pornind de la teorii cu giganți și ajutați de știință, oamenii au descoperit apoi ideile din spatele monumentelor megalitice asociate deseori cu Stonehenge-ul britanic. Templul Ħaġar Qim a fost datat în 3200 î.e.n. în timp ce Mnajdra este mai cunoscut ca având circa 5000 de ani vechime (deci cam din aceeași perioadă). Sunt atâtea detalii în toate locurile, în sensul de vizitare, încât ar merita mult mai mult decât o oră și jumătate cât mi-a luat mie. Chiar dacă am ascultat cam toate descrierile făcute prin audioghid! Și sunt detalii foarte interesante. Vă sfătuiesc să vizitați acest loc ce merită din plin cei zece euro (am plătit cu cardul, fără probleme)!
Același autobuz 201 mă duce din stația Qrendi la următoarea stație, Panorama. Îi spune așa fiindcă de aici sunt câteva trepte și alei betonate (bine, câteva sute de metri!) care te duc în puncte bune de belvedere către Grota Albastră/Il-Ħnejja. Este o grotă largă unde pot intra cei care plătesc și vizitează cu barca. Eu mă mulțumesc să văd de sus arcada de intrare în grotă ce seamănă cu o trompă de elefant înfiptă în apele Mediteranei. Este așa fain peisajul că nu mă pot dezlipi de el decât foarte greu. Aș fi vrut să cobor și în zona restaurantului Azul pentru cină, dar autobuzele nu mai coboară la ora asta. Așa că mă mulțumesc cu peisajul văzut de sus înainte de a merge mai departe cu autobuzul spre aeroport. Șoferul va face o oprire neprogramată în Qrendi pentru o toaletă publică pe care o știa în centru. Asta înseamnă câteva sute de metri ieșire din traseul normal și prind momentul pentru a face câteva poze la biserica maiestuoasă. Câteva cuvinte de pe Google Maps, scrise de o turistă chineză: ”Biserica Parohială Qrendi, situată în centrul satului Qrendi, a fost finalizată în 1712. Interiorul este bogat decorat și adăpostește numeroase capodopere ale unor pictori celebri.”
Cu un autobuz Airport Direct 3 ajung direct în golful Balluta, adică ”acasă”, pe înserat. Aleg de data asta să mănânc la restaurantul Balkankan unde mă bucur de un meniu apropiat de ale noastre. Este foarte gustos și avem câteva trăsături comune, patronul fiind machidon. Singurul of al meu este (și îi explic) că nu au și mâncăruri românești deși ei includ și România în Balcani. Dar nu e bai! E cumva o senzație de ”mai acasă” ;)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu