Ultima zi malteză. Mic dejun relaxat (9.15) și îmi propun doar să ajung la grădinile San Anton. Aș vrea o ultimă zi de totală relaxare. Ți-ai găsit cu Cezar să ai așa ceva! Predau camera la 10.40 și apoi hoinăresc pe alte străzi (mereu găsesc alte străzi) spre zona bisericii parohiale din L-Imsida/Knisja Parrokkjali tal-Imsida. Știți că v-am povestit de ea în ziua de Paști, după ceremonia pascală malteză de pe străzi. Cumva fac de ocolesc biserica pe niște străduțe mai sus de ea și cu ajutorul Google Maps îmi fac drum spre stația de autobuz Hasselin unde este o spălătoria publică construită de cavalerii Sfântului Ioan în sec. XVI-XVII pentru a oferi femeilor un spațiu unde să spele rufele. De aici voi lua un autobuz 54 până la stația Pastur care este cea mai aproape de grădinile San Anton.
Grădinile San Anton înconjură Palatul Prezidențial erau în 1623 proprietatea privată a fratelui Antoine de Paule. În 1636 au intrat în proprietatea cavalerilor de Malta (ordinul sfântului Ion). În timpul conducerii britanice au devenit reședința oficială a guvernatorului britanic și din 1974 reședință prezidențială. Las pozele să povestească despre ce putem găsi în grădini...
Este 12.25 și am avion abia peste 8 ore. Deci mai e timp de explorat mai ales că aeroportul este aproape, cam ca o stație de autobuz la marginea orașului. Pentru astăzi mi-am terminat planul gândit de dimineață și tot ce e de acum încolo este bonus.
Citisem de Ħaż-Żebbuġ ca fiind o localitate foarte faină, cu atestare cel puțin de la 1380 când a fost construită o biserică dedicată sfântului Filip de Agira. Deci hai la drum! De la grădini merg pe Vjal de Paule și apoi pe Triq L-Imdina, la dreapta, găsesc stația Anton din cartierul Ħ'Attard. De aici voi lua primul autobuz 109 spre Is-Siġġiewi (13.13). Pentru un orășel de 14.000 de locuitori, format la începutul sec. XV din cătunele Ħal Mula, Ħal Muxi și Ħal Dwin unite prin pământurile localnicului Filip cu livezi de măslini, Ħaż-Żebbuġ este foarte fain și cam totul este centrat pe biserica parohială dedicată sfântului Filip de Agira. Găsesc biserica închisă și explorez puțin străzile centrale. Am de așteptat până la următoarea mașină spre Is-Siġġiewi și hotărăsc pe loc să mai merg pe jos câteva stații. Pentru asta, într-o altă hoinăreală spre arcul De Rohan/il-Bieb ta' Ħaż Żebbuġ/Poarta orașului, dau de o mică capelă dedicată sfântului Roco, Rochus, Roque sau Rokku, 1592. Are o istorie interesantă (sursă: https://www.sfinticatolici.ro/rochus/):
”S-a născut la Montpellier, în Franţa, în anul 1295. Se spune că s-a născut cu o cruce roşie pe piept. Părinţii lui au fost omorâţi pe când el avea aproape douăzeci de ani. Tatăl lui fusese guvernatorul oraşului şi deci i-a lăsat o moştenire însemnată. El avea însă un mare ideal creştin. Deghizat ca pelerin cerşetor, Rocco a plecat spre Italia, care fusese lovită de ciumă. Înainte de a pleca şi-a împărţit averea săracilor şi i-a lăsat unchiului său funcţia de guvernator al oraşului Montpellier. După ce a ajuns în Italia, şi-a închinat tot restul vieţii celor bolnavi de ciumă, vindecându-i cu semnul crucii. Oriunde mergea, îngrozitoarea boală dispărea în faţă sfinţeniei şi a miraculoasei sale puteri, ambele primite de la Dumnezeu. A fost şi el atins de ciumă, dar, s-a vindecat cu ajutorul unui câine care i-a lins rănile şi i-a adus de mâncare cât timp a fost alungat dintre oameni, câine cu care apare în imagini.
Rocco s-a întors în Franţa, la Montpellier, deghizat şi fără să-şi dezvăluie identitatea, pentru că nu dorea funcţia de guvernator cedată. Unchiul său, cel căruia i-a lăsat funcţia de guvernator şi cel care după unii autori i-a ucis şi părinţii, l-a recunoscut. Acesta pentru a scăpa de orice neplăceri, de teama de a nu-şi pierde funcţia şi de teama Legii pentru uciderea fostului guvernator şi a soţiei sale, l-a acuzat pe Roccus de spionaj, a dat ordin să fie arestat, iar după cinci ani, în 1327, Roccus a murit în închisoare.
Este cinstit până astăzi: ca fiu de părinţi credincioşi; ca dar al cerului; ca patron al celor bolnavi; ca slăvit mărturisitor al lui Cristos; ca martir al iubirii de Dumnezeu şi de semeni; ca sprijinitor şi mângâietor al celor bolnavi; ca refugiu şi apărător al tuturor celor ce suferă de boli incurabile; ca nobil model pentru săraci şi ca lumină de sfinţenie pentru toţi oamenii; ca susţinător al sufletelor singuratice; ca discipol al lui Cristos; ca oglindă a supunerii la voinţa lui Dumnezeu, căci n-a protestat la acuzaţia de spionaj; ca instrument al nemărginitei iubiri a lui Dumnezeu pentru cei săraci şi suferinzi; ca mărturisitor al lui Cristos, ca nepreţuit dar al cerului pentru omenirea păcătoasă şi suferindă; ca iubitor şi ocrotitor de animale.”
Traversez giratoriul din fața arcului în mijlocul căruia este statuia impunătoare a lui Mikiel Anton Vasalli și apoi cobor pe lunga Triq Ganni Bonnici/Ewġenju Borg până la stația Qirda de unde voi lua autobuz mai departe. Dar până la autobuz fac câteva poze la statuia Vulturului Maltez/gardian din mica piațetă în care strada se intersectează cu Triq is-Siġġiewi. Voi lua un autobuz 109 până la stația Kircippu de la intrarea în is-Siġġiewi. De aici până în centrul localității strada este închisă pentru trafic și ca atare voi merge pe jos într-o faină explorare a satului extrem de liniștit. Chiar mă bucură salutul dat unui localnic și răspunsul acestuia cu șapca ridicată și un zâmbet pe față. În Pjazza San Nikola aștept un autobuz 62 care mă va duce la aeroport.
Deci am două sate văzute ca bonus: Ħaż-Żebbuġ și Is-Siġġiewi! Hm, e prea devreme (15.45) să rămân în aeroport. Hai să mănânc de prânz la prietenii de la Balkankan și apoi să mă întorc pentru plecarea din Malta. Deci un autobul până în golful Balluta, o tocăniță Letna Mandza, o prăjitură gustoasă Trileche și o cafea plăcută, o siestă activă până în stația Ghadir de pe faleză și de aici autobuzul Airport Direct spre aeroport, cu ultimele priviri spre plajele pietroase/faleza Sliemei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu