Zarand, munți unde nu am ajuns până acum... Remarcare a traseului de culme (că nu se poate numi ”creastă”). Prieteni dragi de la Serviciul de Voluntariat Montan! Cumva facem să plecăm (Laura și cu mine) de vineri dimineață fiindcă e drum destul de lung. Adică o zi întreagă pentru drum!
Ziua 0, vineri 4 martie 2022
La indicațiile lui Arpi ajungem în Conop unde identificăm puțin mai greu drumul forestier pe care trebuie să urcăm. Aici (la intersecția din Conop) ne întâlnim cu o altă mașină cu colegi de tură. Urcăm până în șaua cea mai de sus (de unde vom începe treaba mâine dimineață), mai coborâm vreo doi kilometri și facem dreapta pe un drum unde e locul mai larg/parcarea unde ne așteptau prietenii noștri. De aici, cu desagii în spate, urcăm cu toții spre refugiul Stranașa (care e în grija lor). E mai complicat să explici traseul cu cele câteva schimbări de direcție...
Ziua 1, sâmbătă 5 martie 2022
Răsăritul superb ne găsește la micul dejun, cu mult spor de treabă. Chiar de munții Zarandului sunt tehnic doar niște dealuri (altitudini sub 1000 de metri) farmecul și liniștea lor fac din ei un loc superb. Frumusețea lor e completată, evident, de oamenii frumoși cu care suntem aici. Glumele, uneori mai finuțe, alteori prea directe, fac o atmosferă tare faină. Fiecare, cu mai mult sau mai puțin simț al umorului (eu mă includ în ultima categorie și deseori glumele îmi sunt înțelese de foarte puțini!) dă farmec întregului grup.
Coborâm la mașini doar cu apă în rucsac fiindcă la mașini avem toate sculele necesare și cutiile de vopsea pentru remarcare. Urcăm cu mașinile în șa și aici facem distribuția materialelor, pe grupuri de lucru. Vom remarca spre vest, până în apropierea vârfului Ivănița. Uneori marcajele sunt bune. De cele mai multe ori, însă, marcajele prezente nu respectă standardele din legislația națională (în primul rând mărime și vizibilitate). Așa că avem mult de lucru și plăcerea muncii și a plimbării este extrem de mare. Căci pe Munte de obicei mergem pentru relaxare și odihnă. Munca pentru Munte și pentru ceilalți aduce o mare satisfacție și bucurie interioară. Așa că nu simțim cum trec marcaj după marcaj și timpul imperturbabil. Știu, veți spune că ce ne-a apucat cu munții Zarandului... Acum le-a venit lor rândul! Cu SVM am marcat sau remarcat și în munți mari (au multe acțiuni în colaborare cu echipele locale Salvamont; la câteva am participat, la multe nu am reușit!): Lotrului, Piatra Craiului, Retezat, Bucegi, Buila etc. Munții au farmecul lor, indiferent de altitudine. Trebuie doar să îl vezi! Un exemplu fain este Piatra Cloșanilor, o mică Piatră a Craiului oltenească care ne-a stors tricourile de atâta transpirație! Ah, stai că povestea asta e undeva mai spre vară :D!
Cum spuneam, cu atenție la schimbările de direcție și la fiecare marcaj, ajungem la izvorul amenajat tot de SVM puțin sub vârful Ivănița. Nici nu vreau să mă gândesc cât nisip și ciment au adus aici... Regrupăm (echipa de ”vârf”) și după o masă rapidă urcăm în continuare pe drumul de exploatare până sub vârful Ivănița. Sunt săgeți indicatoare montate într-o acțiune anterioară! Ieșim din drum în dreapta pentru vreo sută de metri până pe vârful de 707 metri altitudine! Poze de grup lângă bornă și revenim pe același drum, cu întâlniri treptate cu echipele responsabile de segmentele de traseu intermediare. La 17.30, după 8 ore și jumătate, suntem înapoi la mașini cu bucuria unei acțiuni reușite!
De la parcare spre mașini prindem fainul apus care este doar preambulul unei faine cine cu întreaga echipă. Mai jos vedeți doar o etapă de pregătire făcută de colegii care veniseră mai devreme din acțiune (cei din echipa cea mai apropiată de refugiu).
O zi perfectă cu prieteni, muncă și voie bună!
Noi vom beneficia de cel mai fain loc de somn din refugiu. Prietenii știu ce vreau să spun :D!
N.R. Acum refugiul are o altă formă, mult îmbunătățită/modernizată! Sper să am ocazia să revin cât de curând! Și pentru relaxare și pentru muncă! (recent ar fi fost o ocazie și o entorsă în echipă a schimbat planurile echipei, cu siguranță așa cum trebuia să fie :D!)
Ziua 2, duminică 6 martie 2022
Indiferent de cât de matinali sau nu suntem fiecare, la ora 10.00 refugiul este curat lună și noi suntem gata de drum. Unii au drum mai scurt, alții mai lung... Povestim de tot felul până la mașini, inclusiv despre acțiuni umanitare în contextul războiului din Ucraina și a refugiaților. O mică paranteză legată de subiect: dacă intrați pe Google Maps și căutați gara Constanța (unde am ajuns recent, neplanificat), nu vă arată trenurile ce vin și pleacă din Constanța, ci o cursă de autobuz Kiev-Batumi (Georgia)! Ce situație poate fi în prezent când ambele țări... Ucraina și Georgia sunt niște țări superbe pe care le am în plan de vizitat cândva... Poate ca o pauză în vizitarea frumoasei noastre țări :D!
La mașini ne îmbrățișăm cu mare drag cu bucuria reușitei și cu speranța unor viitoare revederi! Și la drum fiecare...
Pentru noi oprirea intermediară este Deva. oraș cu care am legături de aproape 30 de ani. Nu vă supărați, prieteni faini din Deva că nu am reușit să ne întâlnim. Toate drumurile și întâlnirile au un rost!
Prima dată ne luăm după Google Maps care ne duce pe Strada Cetății cât mai aproape de cetatea Devei. Dar nu e bine fiindcă nu găsim loc bun de parcare și acces mai departe. Coborâm la Parcul Cetate și lăsăm mașina într-un loc mai fain. O plimbare scurtă și necesară prin fața palatului Magna Curia și prin parc și apoi pornim la deal spre cetate.
Urcăm pe scări și apoi facem dreapta prin tuneluri, pe marcaj TR, spre poarta cetății. Știm că e șantier și sperăm să putem vizita câte ceva. Trecem pe sub linia funicularului, explorăm unele poteci ceva mai abrupte și apoi pe drumul mai lin ajungem la cetate. Unele fortificații sunt restaurate, la altele mai este de lucru.
Despre cetatea Devei se pot găsi multe detalii pe internet sau în cărți (cine mai are timp de cărți?). Fiecare poate căuta și citi după pofta inimii. De altfel istoria zonei și a cetății pot fi descoperite și la Muzeul Civilizației Dacice și Romane pe care îl vedem puțin mai încolo. Eu doar mă rezum să spun că Deva/Dava este singurul oraș locuit de străbunii noștri daci al cărui nume nu a fost și nu poate fi tradus în nici o altă limbă (așa cum multe orașe din Transilvania au denumiri maghiare sau germane alternative!). Vă las mai jos câteva mostre foto din istoria cetății, mai veche sau mai nouă, și vă invit la o explorare a ceea ce este în prezent! Carpe diem!
Spuneam mai devreme de Muzeul Civilizației Dacice și Romane, situat în palatul Magna Curia, construit în sec. XVI de Francisc Geszty. Este un muzeu extrem de fain pentru care ne ”rezervăm” câteva ore. Și credeți-mă că merită pentru diversitatea sălilor sale. Fiecare are ceva foarte fain. De remarcat și acordat atenție sălii matricei de la Sarmizegetusa Regia, a sălii tezaurului și a lapidariumului din exterior. Dar să știți că toate sălile merită atenție, dincolo de pasiunile fiecăruia ;)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu