Undeva spre prânz pornim spre casă. Rămâne Turda în urmă cu promisiuni nespuse de a reveni aici pentru alte și alte locuri faine. Una din ele ar fi marcajul BR care merge de la autostradă (de la trecerea pe pod dintre Cheile Tureni și Cheile Turzii spre Cluj!). Drumul spre casă este destul de lung și, cum avem timp liber (azi este sâmbătă!) propun să îl împărțim în două (cu Laura). Vedem unde ne apucă înserarea...
Prima oprire este în Șaroș pe Târnave unde vedem o biserică fortificată. Prima biserică a fost construită aici în secolul XIV și distrusă un secol mai târziu de hoardele turcești.
”Localnicii reconstruiesc și fortifică biserica dotată acum cu o singură navă și având formă de cruce. Construcția este finalizată în anul 1422 și este sfințită de un trimis al papei de la Roma, primind hramul Sf. Elena și Sf. Nicolae. În 1483 încep lucrările la zidul împrejmuitor al bisericii, care este întărit cu cinci turnuri de apărare.”
Mai multe detalii istorice puteți citi aici. E prea mult să scriu aici pentru o biserică pe care o găsim închisă. Și oricum vor fi multe detalii în postarea de față :)! Cert e că după ce vizităm scările de lemn găsim o portiță prin fortificațiile bisericii și intrăm pentru ceva unghiuri mai puțin neobișnuite înainte de a porni mai departe.
Următoarea oprire este Biertan. Cum eu mai vizitasem biserica fortificată cu faimoasele sale turnuri, cu ușa Sacristiei cu 19 încuietori și cu a sa Cameră a împăcării, o las pe Laura să viziteze biserica și eu voi explora puțin zona înconjurătoare. Sunt case faine, multe de pe la 1800... Fortificațiile bisericii sunt faine pe exterior... În piața din fața bisericii este o bornă Via Transilvanica, drum devenit simbol al Transilvaniei și o copie a donariului de la Biertan, sec. IV d. Hr., mărturie a creștinismului și a continuității poporului român în Transilvania.
Ca să nu stau degeaba (nu am timp să caut VT care doar traversează Biertanul și urcă undeva pe dealurile vestice) mai fac câteva poze și intru în ceea ce se vrea a fi o fostă casă de cultură. Admir pe cei care întrețin locul și urcând la etaj (mă sună Laura și va veni și ea aici), aflu despre proiectul ambițios pe care o asociație îl face aici: menține copiii și adolescenții cu familii cu posibilități reduse să aibă activități cât mai diverse. Și chiar și așa, tot se confruntă cu lipsa voinței familiilor sărace de a face un viitor copiilor.
De admirat și eforturile pe care le face asociația (în esență o familie de bucureșteni!) pentru a întreține sala festivă a casei de cultură!
Mai departe pornim spre Copșa Mare. Citisem că aici se află o veche și faină biserică. Interesant este că, deși pentru noi cu mașina, cele două localități sunt la o aruncătură de băț (peste un rând de dealuri), pentru localnici accesul este destul de dificil și de aceea sunt atâtea probleme (care trebuie rezolvate!) cu tinerii din zonă.
Biserica de secol XIV ne este prezentată de un tânăr foarte fain Sebastian al cărui telefon îl găsim pe poarta de la intrarea bisericii (0733.262.089). Mai vine cu noi încă un cuplu. Aflăm multe despre biserică și despre Copșa Mare, ”Comună liberă a vechiului Fundus Regius, Copșa Mare stăpânea cele mai întinse și renumite plantații viticole din Țara Vinului. La începutul secolului al XIV-lea slujbele erau oficiate într-o bazilică gotică cu trei nave, însă un document din 1283 aduce cu sine ipoteza existenței unei bazilici mai vechi. Făcea parte din "Terra Medies"” (sursa:
Wikipedia). Vom admira sistemul de funcționare a ceasului (interesantă cale de acces!), pisicile și cățeii ce însoțesc ghidul, clopotele din turn, belvederea asupra Copșei Mari și vom asculta poveștile localității spuse cu mare tâlc. Evident, doar dacă vizitatorii sunt interesați și pun întrebări :)!
Următorul obiecctiv este biserica evanghelică din Richiș. Ajungem pe marcajele aceleiași VT la intrarea în biserică (sunt și cei doi cu care vizitasem biserica din Copșa Mare) și sun la telefonul de pe ușa bisericii. E prea târziu să vină ghida (răspunsul ei!) și vom vizita doar pe exterior! Asta este: pe cât de cald și primitor a fost ghidul de la Copșa Mare (cu ceva probleme de vorbire!!!), pe atât de rece este primirea la Richiș!
Urătorul punct este o pauză în Daneș unde facem câteva poze turnului bisericii fortificate de secol XVI. Turnul a fost construit abia în 1927! (sursa:
Wikipedia).
De aici mergem direct la Sighișoara unde ne rezervaserm o cameră la o pensiune foarte faină, în zidurile cetății. Cum suntem în ”cel mai vechi oraș din România locuit până în ziua de azi”, pornim pe înserat la o vizită prin frumoasa cetate. Mai făcusem asta cu alte ocazii și acum ne place enorm să explorăm străzile liniștite și în pantă. Pe seară mergem la restaurantul Perla unde știam că e mâncare foarte bună. Și atmosfera este asemenănătoare :)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu