Adi are dor de Crai și eu la fel! Ni se alătură Cosmin și Flavian și echipa e gata! Fiindcă știu că e iarnă sus în creastă, concepusem ca traseu Brusturet-refugiul Funduri-poiana Pietricica-Brusturet. Bineînțeles cu adaptare la fața locului! Ne întâlnim în Ploiești la Lidl și, fiindcă ei au ceva de rezolvat în Bran, mergem cu mașina pe valea Prahovei, apoi drumul prin Pârâul Rece și Râșnov și stânga spre Bran. Pauza de rigoare și mai departe continuăm până în Podul Dâmboviței și prin cheile Dâmbovicioarei și apoi ale Brusturetului ajungem la cabana omonimă de unde vom porni pe traseu.
Băieții de la Salvamont îi spun lui Adi că e gheață spre poiana Pietricica , că echipamentul nu este chiar cel potrivit pentru traseul ăsta și ca urmare vom avea același drum de întors sau mici adaptări.
Drumul pe Culmea Păduricii pe BA este monoton și obositor și toți ne dorim altă variantă de întoarcere pe care o gândesc prin poiana Grind și apoi Cheile Brusturetului. Va ieși întocmai și foarte relaxant!
Urcăm până la stână unde ne aștepta un salvamontist, mai stăm la povești și ne arată o scurtătură de vreo 20 de minute pe un culoar de pădure spre marcajul PR. Ajungem în PR și apoi tot ținem marcajul prin ceață în sus spre poiana Funduri (de sus) și apoi la stânga pe curbe de nivel și serpentine. Pe aici ne întâlnim cu un grup vesel care cobora și i-am invitat (în special pe fete!) să vină cu noi. Nu au echipament, nu se poate :D! La refugiul acoperit de zăpadă ajungem puțin înainte de ora 17.00 și e rost de voie bună, masă, somn și atmosferă plăcută (mai ales în sacii de dormit) până dimineață!
Cum dimineața nu e prea promițătoare (ceață și ninsoare), nu ne mai propunem prea multe lucruri decât să strângem bagajele și la vale. Ba da, Flavian și cu Cosmin urcă până în șaua Funduri pentru a putea spuen că au ajuns în creastă :D! Drumul e același ca ieri pe PR și continuăm prin poiana Funduri de jos spre poteca marcată cu BA spre poiana Grind. Cam din poiana Funduri de sus ieșim din ceață și chiar pe creastă iese și soarele. Asta este, noi suntem jos acum!
Din poveste în poveste ajungem în poiana Lespezi unde cercetez un pic stâna amenajată de obștea moșnenilor rucăreni și posibilitatea de a dormi acolo și, tot bodogănind la zăpada mare (uneori intrăm până la mijloc în zăpadă), coborâm în poiana Grind de unde se vede superb creasta albă pe fondul albastru intens al cerului. Noi ne aici vom părăsi peisajele spre creastă fiindcă facem dreapta pe CG pe drumul ce ne coboară prin defrișări (până ce lăsăm BR la stânga spre Curmătura Groapelor) și apoi prin chei împădurite la început și apoi calcaroase pe valea Seacă a Pietrelor spre cabana Brusturet și mașină.
Continuăm drumul spre Rucăr și la mausoleul de la Mateiaș trebuie să ne oprim ca să improvizăm o legătură la rezervorul de benzină. Se rupsese o bară de suport și sperăm să țină improvizațiile noastre până acasă (cel mai departe stă Cosmin în Focșani)! Și a ținut spre bucuria tuturor! Pe mine mă lasă în Ploiești Vest și apoi ei merg spre Buzău și mai departe pe același drum de venire :)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu