Cum sunt aici ”în interes familial”, nu pierd ocazia de a vedea ceva nou. Ce este aici cel mai important loc pe care orice român cu iubire de neam ar trebui să îl vadă? Complicat de împărțit părerile între cetatea Neamțului și bojdeuca lui Creangă... Cum la cetate fusesem cu Iustina și cu Andrei în 2004 (ce de ani...) și de atunci, chiar dacă am mai venit prin Târg, nu am reușit să văd bojdeuca, acum mă hotărăsc să-mi împlinesc această dorință veche. Multe îmi povestise buna prietenă a mamei, Lizeta Tărăboanță, despre anii când a fost ghid la casa Creangă... Am pomenit de Lizeta fiindcă, trecând peste faptul că suntem buni prieteni de familie, este unul din promotorii și păstrătorii tradițiilor locului. Uitați aici și o dovadă :)!
Deci, cum spuneam, ajung în Târg pe la miez de zi în gara pe care o vedeți în imagine. Cu trenul mono-vagon pe linia delurită inaugurată în 1986 spre dezvoltarea orașului.
Voi sta în apropierea Clubului Copiilor din Târgu Neamț aflat în casa Ghoerghe Popescu (1878-1959), învățător și senator liberal din sec. XIX.
A doua zi, până la tren am iarăși câteva ore. Prin centru trec pe sub statuia învățătorului Ion Creangă și apoi peste râul Neamț sau Ozana ”cea frumos curgătoare” ajung la biserica mare ”Sfântul ierarh Nicolae” din Humulești. Aici merg la stânga și la câteva sute de metri pe dreapta este bojdeuca-muzeu. Pe stânga este începutul năstrușnicei povești cu furatul cireșelor și cu jordia mătușei Marioara...
La intrare plătesc taxa de muzeu (4 lei) și taxa foto (10 lei) pentru a surprinde imagini în voie și mă plimb prin toată curtea și apoi în casă. Bojdeuca este foarte faină, cu podea de lemn pe care se pune mereu praful sau se mai ia câte un strat de trebuie măturat mereu, cu flori în grindă, cu povești din ”Amintirile” lui Creangă sau despre familia lui, cu argumente care arată că filmul ”Amintiri din copilărie” nu a fost filmat aici, cu motoceii mâțelor, cu masa joasă și scaunele de lemn, cu soba și cu patul cu toate acoperămintele, cu lămpile cu petrol, cu cărțile învățătorului, cu anexa cu tot felul de unelte, cu gardul pe care îl tot sărea Nică la cireșe, la scăldat în Ozana sau când fugea de acasă, cu descrieri despre familia Creangă și despre imensa prietenie a lui fostului diacon și învățător Creangă cu bădia Mihai... Las multe detalii în poze sau spre descoperirea voastră când ajungeți la fața locului...
Ies din curtea bojdeucii și imediat la dreapta este parcul tematic Ion Creangă. Cum să nu dau doi lei și să intru printre actorii și personajele copilăriei oricărui pui de român: mătușa Mărioara, ursul păcălit de vulpe, cocoșul cu punguța cu doi bani, capra cu trei iezi, popa sau Nichifor Coțcariul... Sunt încântat ca și copii de pe lângă mine și pozez cam tot ce se poate :)! E normal, spre amintire rămân foarte multe... Fascinant este muzeul cu două camere pline de costume tradiționale, de uneltele și toate cele necesare torsului, fierăriei, oieritului, lucrăturilor din lemn sau din piatră, morăritului, tradițiilor de iarnă sau pregătirii celor de-ale gurii...
Împlinit sufletește și bucuros că am văzut aste locuri, revin la podul peste Ozana lăsând în stânga cetatea sus pe deal, surprind pe colțul geamului unei mașini o inscripție arăbească, salut pe ”părintele” Creangă și pe lângă el fac dreapta pe bulevardul Ștefan cel Mare. În drumul meu (mai în față) este stejarul monumental din curtea colegiului național Ștefan cel Mare și eu mă voi opri la biserica ”Adormirea maicii domnului”. E prea impunătoare! (în spatele meu pe drumul spre cetate sunt ”plopii fără soț” eminescieni!).
Potrivit tradiției prima biserică din Târg a fost ridicată pe vremea lui Ștefan și a dispărut din cauza numeroaselor reparații și a vitregiilor vremii. Există mențiuni documentare despre biserica construită în vremea domnitorului Gheorghe Ștefan (1653-1658), biserică din lemn pe fundament de piatră, care a rezistat doar până la jumătatea sec. XVIII. (14 aprilie 1864, dispărută în urma unui incendiu). Între 1867 și 1875 (perioadă mare datorită lipsei de fonduri) a fost ridicată biserica actuală (sfințită la 10 august 1875 de proaspătul mitropolit al Moldovei Iosif Naniescu) după planurile arhitectului german Johan Brandel de Daggendorf, Bavaria. Pictura a fost refăcută în anii 1990-1998 de către pictorul Ion Preutu împreună cu colaboratorii săi. În dreapta bisericii se paote vedea o cruce dedicată ”nemuritorilor eroi pentru România Mare”.
Bucuros de vizită, îmi salut rudele (mama, sora și cumnatul meu mai rămân o zi aici) și mă conduc la gară de unde în câteva ore bune ajung la București.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu