Cum spuneam mai devreme, Dinu și Marlene vor să îl ducă pe Florin într-un loc tare drag lor: Polițele Mănăstirii/Podmoale! Cum mă lămuresc că nu am fost nici eu, ci doar prin apropiere, bineînțeles că merg cu ei! Mai sunt alte câteva locuri faine pe parcurs, le aflați pe măsură ce citiți mai jos!
La ora stabilită sunt la Skiland la mașină (asta după un mic dejun rapid, ceva relaxare dimineața, un mic dejun în grabă care îmi va provoca un disconfort în prima parte a zilei, degustări de brânzeturi foarte fine - sau asta a fost aseară?, salutări dragilor colegi și mulțumiri pentru cazare), mai povestim cu unii sau alți colegi de club/prieteni (tare greu e să pleci când la doi-trei pași te oprește cineva care vrea să vorbească cu tine! - nu e vorba de mine, ci mai mult de legenda Dinu Mititeanu) și pornim cu mașina (Dinu, Marlene, Florin Bîscu, Cezar) în jos spre Băișoara, apoi valea Ierii, Buru, valea Arieșului, Sălciua de Jos și de aici stânga peste Arieș spre Valea Mănăstirii și cătunul Sub Piatră. Lăsăm mașina în ultima parcare înainte de mănăstire și ne începem pe jos plimbarea de câteva ore. Eu încă nu mă simt bine (prea multă carne și sucuri acide pentru un semivegetarian) și știu că soluția pentru asta e mersul.
Pe lângă centrul de informare turistică mergem pe potecă până la podul suspendat peste apa ce vine din Huda lui Papară. Aș fi vrut să mergem până la intrarea în Hudă și știu sigur că este în planul de azi. Mă voi convinge mai apoi de asta!
Facem stânga pe TR și urcăm până la mănăstirea Sub Piatră (am scris aici mai multe detalii în tura de anul trecut). Acum facem o scurtă pauză foto la mica mănăstire din lemn cu aproape zero materiale feroase. Așa cum a fost și anul trecut, mănăstirea nouă mai înaltă și din beton nu manifestă nici un fel de interes pentru noi!
Ieșim prin fața bisericii noi, urmăm marcajele TR pe ulițele cătunului Sub Piatră, avem parte de foto-modele bovine și de colibe din lemn sau din piatră (cum sunt cele întâlnite mai des de Florin prin Alpi), de multe arome și câmpuri de flori și timpul și pașii trec fără să ne dăm seama.
Ieșim din potecă pe drumul cunoscut de Dinu și de Marlene, urcăm în serpentine prin iarba înaltă, urmăm un drum prin pădure și ieșim curând în prima poiană-poliță. Parcă ar fi niște balcoane verzi atârnate deasupra mănăstirii peste un rând de pădure! Mai povestim, ne așezăm la umbră și nu stăm prea mulți goniți de prezența unei mici căpușe (primisem și eu ieri vizita a doua astfel de vietăți și nu avuseseră timp să se prindă sub piele!). Urmează o a doua poiană lungă și extrem de frumoasă, Timpul stă în loc, boii adunați lângă o colibă se uită la noi curioși, potecile ne conduc de la o colibă la alta... De fapt sunt grajduri (cele pentru animale, mai mari) și colibe (pentru oameni, mai mici)! Vedem vârful peste care urcă BA din șaua Dumeștilor spre platoul Bedeleului și noi ținem direcția pe prin pădurea de deasupra vârfului înspre peretele calcaros.
Ieșim la marcajul BA și la viitorul sat de vacanță Raven's Nest ce se va deschide, după spusele unei angajate, la sfârșitul lunii iunie 2016! Tocmai când vorbeam de bunul simț atât de normal în Elveția lui Florin, găsește în iarbă o cutie de bere goală și nu mă sfiesc să intru pe poarta de lemn închisă cu zăvor și să o las celor de acolo să o arunce! Ar fi bine ca în pachetul turistic de aici să fie inclusă obligatoriu și o lecție practică de ecologie și de bun simț!
Coborâm pe drumul de acces spre valea Poienii, drum pe care am venit anul trecut. Dinu îmi arată în sus satul semi-părăsit Valea Poienii și casa lui nenea Victor, unul din cei șase bătrâni care mai țin viu satul...
Coborâm la dreapta spre șaua Dumeștilor cu alte povești despre drumul trecut pe site-urile 4x4 și umblat cu mulți cai putere! Tristă violare a liniștii naturii! O poză la prima stână dinainte de șaua cu troiță, amintiri ale lui Dinu de acum peste 50 de ani de aici (îmi permit să pun poza dânsului de atunci luată de aici) de pe vremea când aici toate pantele erau cultivate cu grâu...
... și sub troiță Marlene rămâne la o pauză (odihnitoare pentru piciore) în timp ce noi coborâm spre Vânătările Ponorului.
Vă dați seama câtă nerăbdare pe mine să văd locul unde ploaia m-a oprit anul trecut... Și când știu că am și un asemenea ghid... Coborâm pe marcajul BA până la primul gard, lăsăm marcajul în dreapta (marcajul a fost mutat la solicitarea proprietarului), intrăm prin fânaț și Dinu ne conduce mai întâi la balconul de unde se vede superba cascadă a văii Poienii.
De reținut un aspect geografic: apele din Valea Poienii (care vin prin cascadă), cele din valea Ponorului (unde duce marcajul BA) și cele din Valea Seacă (atunci când aceasta are apă!) se adună sub peretele Vânătării, intră sub stâncă și mai încolo ies printr-o altă cascadă în capătul de sus al Hudei lui Papară și prin peșteră afară spre valea Mănăstirii!
De la balcon coborâm, tot așa pe poteca cunoscută de dl Dinu la cea marcată turistic, trecem apa Ponorului peste pietre pe sub un lac și un șir de mici cascade, urcăm pe un pinten stâncos și coborâm apoi pe marcaj chiar până la locul unde apele adunate intră în pământ. Extraordinar loc cu mult zgomot al apelor vijelioase, mult ”tavan” al peretelui surplombat al Vânătării și... multe PET-uri și mizerii venite de pe cursurile de apă! Cu siguranță lumea era mai civilizată înainte să intre plasticul pe scară largă în societate!
Revenim pe marcaj și Dinu ghidează un grup spre Vânătări. Cu atâta bucurie că (fiind și un coleg de club mai vechi și un alergător de la Maraton Apuseni) sunt mai mulți care nu pleacă imediat acasă după cursă, ci mai caută în câteva ore să mai vadă și alte minunății ale Apusenilor!
Ajunși la Marlene, ne bucurăm de bucuria ei. Tocmai a ”strâns de gât” cu ața o căpușă care își găsise loc pe piciorul ei!
Urcăm cu toții în șa și, de comun acord, mai facem o ”ieșire din traseu” până la colibele/grajdurile de sus de la Dumești. Ce loc fain și drag de unde nu-ți vine să mai pleci!
Alte mici explorări de dealuri și coborâm la șaua cu troiță. Doar lângă care e iarba cea mai bună, nu un metru mai departe :D!
Pe marcajul CA coborâm apoi la podul mobil peste apa Mănăstirii, facem dreapta câteva minute și Florin merge cu Dinu și Marlene cât mai aproape de intrarea în marea arcadă a peșterii. Eu mai fusesem recent, acum doar urc pe un mini-platou al speologilor unde dau de o fisură interesantă în stâncă. Ultimele poze și apoi retragerea la mașină și spre casă (Cluj) cu o masă foarte faină pe drum!
Mulțumiri pentru reușita ediției a VI-a a Maratonului Apuseni și pentru locurile minunate de azi!
PS: Uitasem un detaliu important care mi-a încheiat mini-vacanța. Chiar dacă a întârziat trenul ne-dorit de mult, am avut parte de o companie mai mult decât plăcută în ultima parte a drumului: frații Hagi și Andreea Lăcătuș, actori principali prezenți la premiera filmului ”Aventurile lui Nelly” la TIFF! Nici nu se putea mai bine și mai frumos ;)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu