”Voluntar de meserie” :)! De când clubul meu, CAR Cluj Universitar, organizează Maratonul Apuseni, am participat ca voluntar în organizare. Mai puțin în partea din basecamp (este o muncă imensă acolo înainte, în timpul și după probele de concurs), mai mult pe teren: voluntar pe dealul Boinic, la Bocșești, la Colțul lui Balmoș, la punctul de alimentare și dirijare ”La Răscruce”. Anul ăsta pentru a treia oară în acest ultim punct, foarte important pe traseul de maraton! Dacă de la start până aici peste Pietrele Mărunte, pe la Bocșești, prin Săgagea și pe dealul Răfăileștilor și apoi până la Finish peste dealurile Româneasa și Boinic, pe la Știolne și Zăpodie, prin văile Tisei și Vadului, traseul este acceptabil și alergabil, bucla de 10 kilometri care se face pe ”La stânci” și prin rezervația geo-botanică ”Scărița-Belioara-Șesul Craiului” este punctul cheie al traseului de maraton!
Vineri 27.05.2016 - pregătiri
Vineri dimineață ajung la Cluj, cu bunii prieteni și colegi de club Dinu și Marlene Mititeanu pornim cu mașina spre valea Arieșului și, după ce ne întâlnim cu Zoran și Dana în ultima stație înainte de intrarea pe valea Poșăgii, urcăm spre ”zona noastră de lucru”. Pentru o plimbare matinală, mă lasă la intrarea în valea Belioarei și se duc până la Săgagea (unde vor rămâne Zoran și Dana la post și Marlene șef de tronson între Bocșești și Răscruce). Eu pornesc pe cei doi kilometri spre izvorul Belioarei intrând în vorbă cu domnul Boia, localnic fain și șugubăț, trecând de uneori surplombatul Colț al lui Balmoș până la începutul traseului de ocol al Scăriței marcat cu PR. Dinu vine cu mașina până aici, ne ”echipăm” cu materiale de marcat traseul și pornim la drum.
Știm bine traseul, doar l-am mai parcurs de atâtea ori! Suntem dezamăgiți că primii 800 de metri de pe valea Răstoacei s-au schimbat atât de mult în doar cinci ani! La început era doar o vale seacă cu ceva pietriș, acum e ditamai drumul de exploatare (e adevărat că nu prea ușor de parcurs pe patru roți)! Facem dreapta pe marcajele modificate (inițial erau făcute să urce în continuare pe Răstoaca până sus spre Cornu Pietrii ratând tocmai peisajul Scăriței cu Coșul Boului, vedere de pe dealul Brădățel) și prin pădurea puternic de verde ajungem la imensa poiană a dealului Brădățel. Urmăm poteca fără pauze fiindcă trece timpul și mai avem de mers, marcăm traseul pentru mâine și iarăși avem parte de o zonă urâtă: un drum de TAF care urcă până în șaua Cornu Pietrii și aici stâlpul de marcaj dărâmat! De ce ar ține cont drujbiștii de cei care vor să descopere locurile atât de faine???
Urcăm poteca ce ne duce în serpentine pe la un loc de panoramă spre zona arsă și distrusă din rezervație. Am mai fost pe aici și nu-mi amintesc poteca. Bine zice Dinu, n-am cum să-mi amintesc chiar fiecare metru de potecă! Marcajele PR și apoi și ale noastre (pentru vreo 24 de ore!) ne conduc spre marginea rezervației Scărița-Belioara în al doilea loc panoramic! Scurtă pauză de admirat ”scena” naturii! Continuăm pe marginea abruptului pe la al treilea loc de panoramă, intrăm în rezarvația botanică Șesul Craiului unde mai sunt urme ale covorului de flori de acum câteva săptămâni (nu se poate povesti aroma ce ne înconjoară!), trecem de vechiul gard al rezervației și coborâm spre punctul ”La răscruce”. Cum nu se poate mai ”punctual”, apare Marlene dinspre Fântâna Popii după marcarea acelei zone! Sunt ca ceasul elvețian acești doi buni camarazi de munte, funcționează ca un tot unitar!
Ei coboară spre poiana ”La Măteoaie” cu colibe și izvor și apoi peste zona ”La stânci” spre Dealul Bilii pentru marcare. Eu am ajuns la post și în zonă voi fi aproximativ 24 de ore! Până să vină Ioșka cu mașina cu alimentele pentru PA, cobor spre Fântâna Popii pentru a pune acolo un sac pentru gunoi pentru paharele cu care (probabil) maratoniștii vor bea apă de la puternicul izvor! În 10 minute sunt la izvor și amenajez ”coșul de gunoi” și parcă ar fi prea repede să mă întorc la post. Continui în mers rapid pe singura zonă din traseul MA pe care nu o mai parcursesem. Îmi arătase Dinu cam pe unde iese din pădure, coboară vreo 200 de metri și apoi face dreapta spre dealul Răfăileștilor. Urmez marcajele cu gând de a mă întoarce de la punctul de schimbare a direcției fix pe culmea dealului până la drumul de mașină. Cum poteca la dreapta e tare faină și se vede o poiană câteva zeci de metri mai în față, zic să merg până acolo. Și, când ies la poiană, îi văd pe Zoran și pe Dana care marcau traseul pe curbă de nivel sub Româneasa. merg la ei și mai cobor un pic cu ei cu rugămintea de a-mi arăta această ultimă zonă de traseu necunoscută mie. Sub noi la stânga este dealul Runcu Porcului terasat și în față este dealul Răfăileștilor cu troiță și izvor cu hălaie (adăpători pentur animale). Ei coboară spre izvor (unde e punctul de control 4), eu fac dreapta pe la marginea pădurii spre Știolne. Îmi spusese Zoran că și dl Dinu a crezut că pe aici e o curbă de nivel și de fapt sunt două văi destul de adânci până la ”platoul” Știolnelor! Văd eu cum mă descurc!
Poteca mă duce prin două zone mlăștinoase și mă urcă încet în dreapta spre pădure. La un moment văd în față ceva maro care păștea. Nu putea fi decât o căprioară, un animal sălbatic pe care îmi e dat să îl văd de multe ori pe unde ajung! Îi fac o poză păscând, o a doua ridicând capul la zgomotul meu și apoi tâșnește în pădure! Mulțumesc pentru apariție!
Urmez poteca tot în urcare, intru un pic prin pădure pe partea stângă a poienii alungite și ies la un izvor pe care îl depășesc chiar pe deasupra lui. În serpentine strânse tai ultima pantă care mă duce sub drumul de mașină de pe Româneasa. Recunosc locul și de acum merg întins și totuși degajat spre Răscruce. Dacă e să apară Ioșka, doar măresc un pic pasul după el!
La 16.24 sunt la stâlpul de marcaj de ”La Răscruce” și mă pun pe așteptat. Aparent pare plictisitor să tot aștepți într-un loc și ați putea spune: aveai și o carte la tine, de ce nu ai citit? Ei bine, nu am avut timp! Ba mi-am relaxat picioarele desculț prin iarbă, ba am căutat semnal la Vodafone și la Telekom prin zonă, ba mi-am acoperit rucsacul și bocancii cu protecția de ploaie, ba am mai urcat spre Româneasa până unde îmi puteam vedea rucsacul rămas la post, ba a venit o ploaie-răpăială de vreun sfert de oră și m-am adăpostit sub unul din brazii din apropiere, ba am admirat lumina caldă de după ploaie, umbră ”aruncată” de soare pe un picior al Românesei... La una din plimbările pe drum aud mașina lui Ioșka: e 20.45, lumină și încă foarte fain! Vine exact la Răscruce, coborâm alimentele, cortul, masa și băncile, îmi povestește de drumul tare păcătos acum după ploaie și că mai are un drum de făcut la Bocșești la PA2. Acolo va rămâne și împotmolit până vine dimineață un localcnic cu tractorul de îl scoate câțiva metri din nămoale!
Întind cortul, aranjez alimentele și tot mai am de așteptat. Feri, colegul meu ”de suferință”, venise cu altcineva cu mașina și abia la ora 21.00 a început urcarea de la Izvorul Belioarei. Mai dau un chiot, mai admir culorile înserării, mai o lanternă indicatoare... La 22.30 apare din pădure fluierând vesel. Ce faină e revederea! Căutăm loc de cort bun, montăm ”castelul” adus de Feri, mâncăm de seară... Ba nu, de dimineață că e trecut de miezul nopții! Somn ușor până s-o lumina...
Sâmbătă 28.05.2016 - BIG DAY
... adică undeva pe la 5.30! Aranjăm cortul pentru concurs aproape de stâlpul de marcaj, aranjăm alimentele, masa și băncile (cu insistența lui Feri, extrem de faină de a ieși totul ”la linie”), mâncăm de dimineață și pe la 9.30 ne apar colegii de la PA3, 5: dl Dinu, Lucian și Ionelia Moisuc, Gabi Oarga și un înlocuitor al lui Mircea Coman. Re-amenajăm locul și îl pregătim pentru venirea concurenților. Care nu întârzie la apară, primul venind la 10.48, adica la mai puțin de două ore de la start! Incredibil!
De acum lucrurile se precipită și treaba merge bine: poze, concurenți în formă, concurenți obosiți, glume, voie bună, oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți (pentru mine), colegi de club tare veseli și cu chef de alergat (să mă iertați dacă nu am fost pe fază la vreunul din voi): Geta Oltean, Diana Ciorbă, Vlad Sâncrăian, Răzvan Samoilă, Cristina Cecan, Laurențiu Vezentan, Cristi Pop, Edi Nistru, Florin Grec.
Unii alergători vin dinspre Fântâna Popii, peste vreo oră apar și primii alergători după bucla tronsonului III...
Suntem mulți la PA, nici nu vedem vedem capul de treburi. Și toate merg bine...
Sunt câțiva alergători care au probleme și vor pleca de aici cu echipa Salvamont cu ATV-ul și apoi cu mașina de la Bocșești...
Cam la 13.00, termenul limită pentru prima trecere pe la ”Răscruce”, apar ultimii trei maratoniști care renunță la concurs și la buclă și închizătorii Cătălin Grigoriu și Serghei Suslov. Exact într-un moment când avem parte de ploaie și toți ne adunăm sub cortul punctului de alimentare. Eh, nu chiar toți că avem pelerine de ploaie! Doar câțiva voluntari printre care și eu care nu vreau să șifonez cămașa populară (ie se spune la cele îmbrăcate de femei, cămașă la bărbați!) și câțiva concurenți, restul n-au bai să stea în ploaie!
Nu durează mult și iasă iar soarele dogoritor. Prin care alergă acum maratoniștii veniți după buclă și porniți mai departe pe drumul de mașină ce ocolește Româneasa și apoi coboară la frumoasele cătune de vărat Știolne, Bocșești și apoi Zăpodie peste valea Tisei.
Anunț la basecamp când trec ultimii concurenți să trimită pe Ioșka să strângem PA și să mergem spre Muntele Băișorii.
Doar eu merg cu Ioșka cu mașina, restul coboară spre Izvorul Belioarei și apoi cu mașina spre basecamp. Acum văd și eu ultima parte a traseului de pe spatele cailor-putere. Nu îmi aduc aminte exact pe unde am mers acum 5 ani spre punctul de pe dealul Boinic, cred că acum am parcurs exact același traseu în sens invers: Româneasa, Valea Tisei, Zăpodie, Boinic, Crucea Crencii, Valea Vadului, Skiland! Cum PA6 rămâne nestrâns, cu Ioșka vom coborî și strângem și ultimul punct de alimentare de pe traseu.
După atâta efort merităm câte o porție sănătoasă de gulaș și apoi câte o bere rece!
Se vede oboseala adunată după o zi aparent ușoară, doar mai am să îmi găsesc un loc unde să dorm în seara asta. La sugestia unei colege de club vorbesc cu Mona Varga, faină prietenă și voi merge la ea la casa de lemn fain amenajată (pe drum ne amintim de tura la cascadele Bihariei de unde ne cunoaștem). Mult mai liniște decât în basecamp, nu mă mai întorc aici în seara asta!
Faină trupă aici, alergători, maratoniști, semi-maratoniști, un voluntar (ghiciți cine?), salvamontiști. Facem focul și apoi grătarul, colegele fac o salată imensă, mai stăm la povești după masă, muzică de munte la foc. Tare plăcut pentru toți!
Vorbesc cu Dinu pentru ora de plecare mâine dimineață fiindcă ei merg într-un loc necunoscut pentru mine și mai mult decât spectaculos. De fapt mai multe, vedeți în postarea următoare! Cum să nu merg cu ei și cu dragul Florin Bîscu (venit tocmai de la Lausanne pentru Maratonul Apuseni și pentru lumea de acasă) pe care am șansa să îl cunosc și față în față, nu doar pe internet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu