În drum spre niște prieteni, explorez puțin o zonă din lacul Tei unde mai fusesem doar așa pentru întins în iarbă. Potecile sunt aproape de nevăzut, fără grijă pentru mine. Aproape de ieșirea la drum, chiar la malul apei văd o unduire stânga-dreapta venind spre mal. Ce frumos, un șarpe de apă, speriat de furtuna ce se anunță pe cer, se retrage în stuful de la mal...
A-propos, legat de parcuri, e incredibil cum încă mai găsesc parcuri/zone verzi semi-sălbatice în oraș. E vorba de așa-zisul parc Verdi dintre străzile Rahmaninov, Mozart, Verdi și Țițeica. Cu voia dumneavoastră, l-am inclus și pe ultimul, mare matematician român și iubitor de munte și alpinism, printre marile genii universale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu