Călătorie diurnă obișnuită cu trenul 12.01.2014 Usual day train travel

Dimineață ajung la peron și trebuie să fiu atent la numărul și numele trenului cu care plec. Pe peronul alăturat pleacă alt tren tot spre Dehradun și face mult mai mult timp. Până vine trenul meu 12017 Shatabdi Express, intru în vorbă cu un tip din Haridwar, îmi oferă un suc de portocale și îmi spune că pot să folosesc toaleta unui alt tren care rămâne la peron. Mai schimbăm ceva vorbe și la 6.30 vine trenul la peron. La 6.50 ar trebui să pornim din loc! Ne găsim locurile în vagoane, ajut o familie să ajungă cu bagajele la vagonul lor și mă bucur când mă regăsesc pe lista de pe vagonul de dormit (Sleeper). Mă întind puțin, mai citesc ceva și caut să mă odihnesc. Am drum lung de mers!

In the morning I reach the platform and I must be careful for the number and the name of the train. On the nearby platform it's another train to Dehradun and it make more time. Before coming of my train 12017 Shatabdi Express, I chat with a man from Haridwar, he offers me an orange juice and tells me that i can use the toilet from another train staying at the platform. We chat for a few minutes and the train comes at 6.30 at the platform. We should start at 6.50! We find our seats, I help a family to reach the coach with all their luggage and I am happy to find my name on the coach list (Sleeper). I lay down, read something and try to rest. I have a long way!

Mergem vreo oră și jumătate și ajungem în Ghaziabad. Și trenul se oprește. Și stă, și stă! E frumos peisajul în câmpia indiană cu ceață, dar totuși... Peste vreo jumătate de oră trenul se pornește din loc. Mai mergem vreo oră și ajungem în Meerut. Și iarăși stăm pe loc. Îmi iau vreo două sandwichuri de pe peron, le mănânc și tot stăm. Mai schimb câteva cuvinte cu câte un localnic (tare curioși sunt sau vor doar să se bage în seamă!) și peste vreo oră plecăm mai departe. Cu scârțâit de roți trenul merge pe linia dreaptă până la Muzaffar Nagar. Aici trenul stă doar 45 de minute până să pornească. E ca o râmă metalică ce abia se târăște prin câmpia de pe care se ridică ceața. La Saharanpur Junction facem o altă pauză unde mai coboară sau mai urcă alți călători. 

After one hour and something we reach Ghaziabad. And the train stops. And it stays, and stays! The view in the Indian foggy plain is nice  but still... In half an hour the train starts. After one hour we reach Meerut. And we stay! I eat two sandwiches and we are still staying. I chat with locals (they are curious or they just want to be heeded) and in one hour we move on. With scratching the wheels, the train follows the straight line to Muzaffar Nagar. We stay here for only 45 minutes! It's like a metallic worm creeping in the plain with less and less fog. At Saharanpur Junction we make a break and some travelers are goind on or off the train.

Cam de pe la Saharanpur începe partea de junglă. Pe stânga și pe dreapta copacii și lianele sunt încâlcite și cu greu ar putea pătrunde cineva pe acolo. De altfel pe aici sunt și niște parcuri naturale! În Saharanpur urcă un grup de tineri foarte curioși care mă întreabă tot felul de lucruri despre mine, despre Europa, despre familie etc. Întrebări care uneori mă enervează, alteori chiar îmi fac plăcere. Mai povestim una-alta, mi se mai oferă câte un ceai sau alune în coajă (le desfacem aruncând PE JOS cojile). Mi s-a părut așa neglijență și mizerie în trenurile astea mai ales spre finalul drumului! 

From Saharanpur the jungle starts. On the left and right the trees and lianas are tangled and hardly someone could enter there! There are some natural parks here! A group of curious young boys go up in Saharanpur and they ask me a lot about me, about Europe, about my family etc. Question that sometimes are anoying, sometimes are quite relaxing. We chat, they offer me tea or nuts with shells (we take the shells of and throw them ON THE FLOOR). So much negligence and dirt in these trains mainly on the last part of the trip!

Prietenul din Haridwar coboară la o stație mai mică (Doiwala) și ne salutăm cu speranța că ne vom revedea. Eu aș vrea peste o zi sau două să merg în Haridwar, el merge la nunta fratelui său. Rămâne să ne auzim la telefon! Trenul merge încet în ultimele două ore și stațiile sunt dese, mai ceva ca cele de la personalele noastre!

The friend from Haridwar goes down at a smaller station (Doiwala) and we salute hoping to see each other soon. In a day or two I want to reach Haridwar and he goes to his brother's wedding. We'll speak on the phone! The train goes very slow in the last two hours and the stations are frequent, more than the station from our local trains!

Teoretic după 315 km cam pe la ora 16.00 ar trebui să ajung în Dehradun. Cum trenul merge încet, ajung pe la 20.00 după ce se întunecă. Oricum sunt fericit că aici merg la prieteni. E vorba de Sanjay, un coleg de-al surorii mele de la un institut similar (Institutul de Fizica Pământului în Măgurele, România, Institutul de Geologie Himalayană Wadia, Dehradun). Când ajung în gară, mă sună Sanjay. E la 20 de metri de mine și mă recunoaște după rucsac. Ne salutăm ca buni prieteni și cu o ricșă mergem spre cartierul lor și apoi la Arun, un coleg de muncă.

After 315 km around 16.00 I should reach Dehradun. As the train is slow, I reach Dehradun at 20.00 after the dawn. In any case I am happy to go to some friends. I'm talking about Sanjay, a colleague of my sister from a similar research institute (Earth Physics Institute in Măgurele, România and Wadia Himalayan Geology Institute, Dehradun). When I reach the station, Sanjay calls me. He is at 20 meters in my front and recognize me by the backpack. We salute as good friends and go with an autorickshaw to their neighborhood and to Arun, a colleague of Sanjay.

Arun este din Tamil Nadu din sudul țării și e foarte de treabă. Vorbim de toate plecând de la elemente de geologie (mă mândresc și eu cu ceva cunoștințe de geologie), de expediții, de mâncare, de obiceiuri, de limbi cunoscute (Arun se mândrește că știe 6 limbi: două din Tamil Nadu, două din Karnataka - zone din sud, hindi și engleză - pe ultimele două le-a învățat de când lucrează aici în Dehradun în mediu internațional). Între timp face ceva de mâncare, mai face ceva curățenie și spre miezul nopții ne băgăm la somn. Mâine eu am în plan Rishikesh, Haridwar și cam atât. Oricum planurile se schimbă de pe o zi pe alta! Important mi se pare că Arun îmi oferă mie patul pentru dormit și o pătură groasă și Sanjay îi aduce lui un sac de iarnă ca să doarmă pe jos pe o pătură. Ca izolator folosește sub pătură un strat de câteva foi de ziar pe marmura rece! Vara e tare bine cu marmura rece, acum e rece!

Arun is from Tamil Nadu from south and he is very nice. We talk about all kind of stuff starting with geology (I am proud with my geology knowledge), trips, food, traditions, languages (Arun is proud to know 6 languages: two from Tamil Nadu, two from Karnataka -countries from south, Hindi and English - he learned the last two since he worked here in Dehradun in international environment). Meanwhile he makes some food, some cleaning and we go to sleep before midnight. For tomorrow I have a plan to Rishikesh and Haridwar. The plans are changing every day! It is important that Arun offers me the bed and a thick blanket for sleeping and Sanjay brings him a winter sleeping bag to sleep on the floor on a blanket. As an insulator he uses a sheet of newspaper on the cold marble! The cold marble is so good in the summer, now it's too cold!

Din ziua aceasta de drum nu am poze semnificative!

I have no significant pictures from this day!

Ultima zi din Rajahstan: Mandawa-Delhi 11.01.2014 Last day of Rajahstan: Mandawa-Delhi

Ultima dimineață în Rajahstan! Așa repede au trecut două săptămâni! Urc pe terasă pentru micul dejun și admir orașul de deasupra. Copiii se joacă cu zmeie, e un parlamentar care își face reclamă dând zmeie micilor zglobii din oraș! Chiar un băiat de la hotel mă întreabă dacă nu cobor să ajut la campanie! "Nu, mulțumesc! Nu mă implic în politică. Am văzut ce înseamnă asta în România" "Bine, cum vrei tu!" Termin masa și îi spun lui Yasin că până la plecare cobor un pic prin oraș. Trec pe sub poarta Sonthalia și dau să intru în fortul Mandawa. Urc până la el pe o stradă prăfuită și ar trebui să plătesc pentru a intra în fortul amenajat ca hotel. Serios? Fac câteva poze și revin spre strada principală. "Te duc eu pe la cele mai frumoase haveli!", mă îmbie un indian "ghid". "Mulțumesc, eu îmi fac drumul meu!" Pe stradă localnicii abia își întind tarabele când eu mă plimb printre ei! Vechile haveli sunt neîngrijite și mai au un pic să cadă. Mă gândesc la Iuliana, o prietenă arhitectă de acasă. Ce ar putea face ea într-un proiect de restaurare aici... Pe lângă fântâna centrală găsesc străduțe (locuri pline de praf printre case) care mă întorc la strada principală. Nimeresc pe strada îngustă pe care vroia să mă ducă "ghidul" de mai devreme și ies chiar la intrarea în fort. Intru la Paawana Haveli (paawanahaveli.com) fiindcă mă atrag culorile și urc toate cele trei nivele până pe terasă. Frumos se vede orașul de sus! În curtea hotelului mă întâlnesc cu niște indieni care vroiau mai devreme să mă implice în manifestarea politică. Doar ne salutăm cu respect și mergem mai departe! Merg spre "giratoriul" central (un monument în jurul căruia e multă agitație) și aici văd autobuze. Teoretic autobuzele nu au voie să intre în oraș! Găsesc strada pe care mersesem ieri cu Yasin, urc pe ea printre autoricșe și în loc de strada întortocheată de ieri, găsesc o stradă cu nisip pe care ajung fix la hotelul Shekhawati unde suntem noi cazați. Urc la restaurant, mai schimb câteva vorbe cu băieții de la restaurant, îmi iau bagajul din cameră și îl duc în  mașină și la ieșire mi se dă o carte de vizită și rugămintea de a bifa în tripadvisor despre ei. Cu siguranță! Mergem la mașină și la drum!

Last morning in Rajahstan! Two weeks went so fast! I go up on the terrace for breakfast and I admire the upper city. Children are playing with kites, a congressman is giving kites to children in a electoral activity! A boy from the hotel asks me if I want to go down for the campaign! "No, thanks. I don't want politics. I've seen what it means in Romania" "Ok, as you wish!" I finish my breakfast and tell Yasin that I want to go around before leaving. I pass under Sonthalia gate and try to enter Mandawa fort. I go up to it on a dusty road and I should pay to enter the fort-hotel. Really? I take some pictures and turn back to the main street. "I can take you to the most beautiful havelis", a "guide" allures me. "Thank you, I make my own way!" On the street the locals are laying their mobile stores when I'm walking among them! The old havelis are not neat and are almost falling down. I think about Iuliana, an architect friend from home. What could she do in a restoration project here... Near the central well i find some small streets (dusty places between houses) which turn me back to the main street. I find the narrow street that the guide wanted to take me on earlier and reach the entrance of the fort. I enter Paawana Haveli (paawanahaveli.com) attracted by the colors and go up to the third level on the terrace. The city is so beautiful from above! In the court of the hotel I meet some Indians who wanted to involve me earlier in the political manifest. We salute each other and go further! I go to the central roundabout (a monument with a lot of people around) and see some buses. Theoretically the buses are not allowed in the city! I find the street from yesterday, walk up between auto-ricshaws and I find a sandy street that takes me to the hotel (instead of the twisty street known by Yasin). I go up on the terrace, chat with the employed boys, take my pack from the room and take it to the car. At the exit they give me a visit card and the request to write on Tripadvisor. For sure! We go to the car and on the road!

Ieșim din prăfuitul Mandawa și drumul este asemănător cu celelalte drumuri deșertice de până acum: nisip și arbori uscați pe margini, asfalt foarte bun, "tunel" de copaci. Cu doar o mică pauză necesară, ajugem în Jhunjhunu. E un orășel mai mare și de reținut fiindcă e ușor să te pierzi pe străzi. Ca de obicei nu sunt indicatoare! Asta face și Yasin și întrebând pe unul și pe altul, reușim să ajungem la ieșirea spre Narnaul (primul oraș din statul Delhi după ieșirea din Rajahstan). Dacă veți merge în circuite turistice ca mine, să știți că Jhunjhunu este trecut ca oraș în circuit, nu Mandawa. Solicitați să stați în Mandawa! Găsim strada ocolitoare (un fel de centură a orașului) și ne îndreptăm spre Chirawa și apoi spre Narnaul.

We go out of the dusty Mandawa and the road is similar to other desert roads: sand and dry trees on the margins, very good asphalt, tree "tunnel". By having only one small break, we reach Jhunjhunu. It's a bigger city and it's easy to loose yourself on streets. As usual, there are no indicating arrows! Yasin asks people and manage to find the exit to Narnaul (the first city in Delhi state after the exit from Rajahstan). If you'll go in touristic circuits like me, you must know that Jhunjhunu is mentioned in the circuit, not Mandawa. Ask to stay in Mandawa! We find the city belt and head to Chirawa and then to Narnaul.

Înainte de Narnaul oprim la restaurantul de la mijlocul drumului și eu îi spun lui Yasin că nu prea mi-e foame. Poate iau ceva așa ca să nu zic că am venit degeaba. Tot sunt la masă (în grădina cu iarba tunsă sunt mese de plastic) lângă un grup mare de indieni gălăgioși, iau un thali și un lassi cu banane (servit într-un pahar de bere înalt!) și îl aștept pe Yasin la ieșire. Mi se par prețuri prea mari și forțate opririle astea pentru masă în locuri scumpe. Îi spun oful meu lui Yasin și mergem mai departe. 

Before Narnaul we stop at Midway Restaurant and I tell Yasin that I am not very hungry. Maybe I take something for not coming for nothing. Being at lunch (in the cut grass garden with plastic tables) near a group of noisy Indians, I take one thali and a banana lassi (in a big beer glass!) and wait Yasin at the exit. The prices are big and the stops for eating are expensive. I tell this to Yasin and we continue.

După Rewari intrăm pe autostradă. Se lasă seara și mă las condus spre capitala țării. Printr-o poartă formală intrăm în statul Delhi (altă taxă pe care Yasin ține să mi-o menționeze). Undeva prin zona aeroportului IGIA (Indira Gandhi International Airport) autostrada se lărgește și trecem printr-o poartă mare cu 12 rânduri (altă taxă). Eu știu de ce tot insistă Yasin cu taxele. Poate-poate îi mai dau ceva bani! Și-așa am plătit mult pentru mașină, taxele și șoferul sunt incluse în preț! E atâta aglomerație la intrarea în Delhi de zici că toată India vine aici. Se pare că a fost o perioadă de zile libere pentru unii indieni și acum se întorc la muncă în oraș. Din Gurgaon încep sectoarele industriale. Întreb și Yasin îmi explică ce e cu ele (un fel de colonii pentru anumite industrii). Intrăm în Delhi și îi reamintesc lui Yasin că am tren din gara Nizamuddin. Întâi mă duce la vreo doi kilometri de gară, îmi dă o agendă în care îi completez niște impresii și recomandări pentru alți viitori turiști/clienți și se oferă să mă ducă la gară. Pe seară (cam pe la ora 21.00 ajungem la gară) Yasin se grăbește să ajungă acasă la familie. Încă o dată îmi mai cere bani în plus ca comision. "Dacă aveam, îți mai dădeam. Acum tu te duci acasă, eu mai am de trăit o săptămână la 5000 de kilometri de casă. Îmi pare rău, chiar nu mai am bani!" Ne salutăm prietenește, ne mulțumim reciproc și merg pe scări sus spre casele de bilete. Trebuie să îmi primesc locul de la casa de bilete și am de așteptat până spre dimineață. Abia pe la 3-3.30 pot lua confirmarea de loc. Mănânc un rajahstani thali la restaurantul deschis non-stop (ca în orice gară, e și mai scump) și urc în sala de așteptare (pentru bărbați). Nu am chef de citit, îmi scot sacul de dormit și mă așez pe un pervaz de piatră între geam și un indian. Nu înțeleg ce îmi spune la un moment dat și se liniștește. Prilej ca să adorm și eu câteva ore cu capul  pe rucsac! Spre dimineață strâng bagajul, îmi iau rezervarea de loc spre Dehradun (clasa a doua) și până la tren mai iau două sandwichuri de la același restaurant. Prin poarta de securitate mă îndrept spre peron pe pasarelă.

After Rewari we enter the highway. The night is falling and I let myself driven to the capital of the country. We pass a formal gate to Delhi state (another tax mentioned by Yasin). Somewhere in IGIA (Indira Gandhi International Airport) area the highway is larger and we pass a 12 lanes gate (another tax). I know why Yasin insists with taxes. Maybe I could give him some extra-money! I already payed a lot for the car, the taxes and the driver are included! It's so crowd at the entrance in Delhi as all India is coming to Delhi! It looks like it was a free period and now a lot of Indians come back to work in the city. In Gurgaon we see the industrial sectors. I ask about them and Yasin tells me that they are a kind of industrial colonies. We enter Delhi and I remind Yasin that my train leaves from Nizzamudin Station. First he wants to let me at two kilometers from the station, I write some opinions and recommendations in his book for future tourists and he offers to take me to the station. In the evening (around 21.00) we reach the station and Yasin is hurring for his family. He asks again for an extra tip. "If I had money, I would give to you. Now you are going home, I have another week to live 5000 kilometers from home. Sorry, I don't have money!" We salute with friendship, thank each other and I go up on the stairs to the ticket offices. I had to take my reservation ticket and I have to wait until morning. I can take the reservation at 3-3.30! I eat a rajahstani thali at the non-stop station restaurant (a little more expensive than usual) and go up to the men resting room. I am not in mood to read and put my sleeping bag on a rock sill between the glass and an Indian. I don't understand what he tells me at one moment and he relaxes. Reason to go to sleep for a few hours with the head on the backpack! In the morning I pack up, take my reservation to Dehradun (second class) and eat two other sandwiches before the train leaves. I pass the security gate to the walkway and the outgoing platform.

Din partea frumoasă a Bikanerului spre picturile Mandawei 10.01.2014 From the beuty of Bikaner to Mandawa paintings

Dimineața se anunță frumoasă! E normal, avem ceva locuri de vizitat azi și nu poate fi altfel! Neobișnuit pentru mine, iau micul dejun în sala de mese interioară (ceai și un fel de omletă), plătesc patroanei consumația (inclusiv cazarea, cum m-am obișnuit) și pornim la drum. Vreau să văd fortul Lallgarh înainte să plecăm mai departe.

Yasin cumpără niște dulciuri pentru copii (mă păcălesc și eu cu niște dulciuri pe care plătesc în medie 15 rupii pe bucată), trecem pe lângă templul Bikaner (e prea aglomerație și nu vreau să mai intru) și mergem direct la poarta fortului. Yasin mă va aștepta aici în mașină! Intru în elegantul și curatul fort construit în 1902 de maharajahul Ganga Singhji în memoria tatălui său Lall Singhji. Este un fort construit în stil indo-saracenic cu multe influențe rajputane, musulmane și europene. Grădinile sunt mereu udate și cineva taie iarba în fiecare zi. Clădirile din piatră roșie masivă par reci și în interior se simte pe de-o parte liniștea locului, pe de altă parte eleganța și mândria familiei moștenitoare. Văd puternica influență britanică! Aici vroiam să intru în biblioteca cu manuscrise sanscrite foarte vechi. Solicit asta și sunt dus la administratorul palatului și al bibliotecii. Procedura e complicată. Trebuie să fac o cerere în care să precizez ce vreau să citesc și cu ce motiv și în 2-3 zile abia e posibil să se accepte cererea. Birocrație privată (mai ales aici unde se spune că e a patra bibliotecă privată din lume ca dimensiuni)! Mă mulțumesc doar să mă plimb prin grădinile palatului. Intru puțin prin hotelul Lallgarh Palace, merg apoi pe lângă el pe la terenul de tenis lângă care găsesc un păun frumos colorat și tare mândru, trec pe sala de încoronare a lui Ganga Singh și nu mai intru la muzeu. Mi se pare scump să plătesc 100 de rupii pentru doar o sală cu câteva poze istorice! Am ce fotografia din afară spre muzeu!

It's such a beautiful morning! It's normal, we have some objectives today! Unusual for me, I eat the breakfast indoor (tea and scrambled eggs), pay everything to the owner (including housing) and we start our way. I want to see Lallgarh fort before leaving the city.

Yasin buys some sweets for his kids (I fool myself with some sweets for 15 rupees/piece), we pass Bikaner temple (it's too much crowd and I don't want to enter) and go directly to fort's gate. Yasin is waiting in the car! I enter the elegant and clean fort built in 1902 by maharaja Ganga Singhji in the memory of his father Lall Singhji. It is a indo-saracenic style fort with rajput, Muslim and European influences. The gardens are always aroused and the grass is cut every day. The red massive rock seem very cold and you can feel inside the peace of the place and the elegance and pride of the inheritor family. I see the powerful British influence! I wanted to enter the library with very old Sanskrit manuscripts. I request this and I am taken to the office of the administrator of the palace and the library. The procedure is very complicated. I have to make a written request with what and why I want to read and it is possible to be accepted in 2-3 days. Private bureaucracy (especially here in the fourth biggest private library in the world!) I have to be glad to walk around the palace's gardens. For a few minutes I enter Lallgarh palace hotel, go around it near the tennis court and see a nice colored proud peacock, pass the crowning hall of Ganga Singh and don't enter the museum. 100 rupees are too much for one hall with historical pictures. I have places and exhibits outside!

Simt că mai am ceva de vizitat aici: zona cu hotelul Laxmi Niwas și grădinile din fața lui. Spre el sunt atras de niște steaguri multicolore. Profit un pic de renumele familiei mele ca să am acces aici. În mod normal doar familiile regale au dreptul să meargă pe aici. Primesc accesul când le spun că sunt dintr-o familie regală din România (parțial adevărat fiindcă acum ceva generații strămoșii mei erau boieri cu sute de hectare; s-a dus vremea aia, unele calități se transmit!). Grădinile sunt imense și liniștite, mă pot plimba pe oriunde pe aici în salutările muncitorilor. Ajung în fața altei porți mari unde e statuia dedicată maharajahului Lall Singh, militar de excepție remarcat pentru bunătatea și capacitatea lui de înțelegere și empatie cu cei din jur. Nu sunt lăsat să ocolesc hotelul Laxmi Niwas (teren privat), merg prin fața lui și ies spre parcare. Lângă parcare doar fotografiez prin poarta închisă templul dedicat lui Garuda (zeul-pasăre).

I still have something to visit here: Laxmi Niwas hotel area and his gardens! I am attracted by some multicolored flags. I take the advantage of the reputation of my family for having access here. Normally only the royal families have the right to come here. I get the access after telling them that I come from a royal family from Romania (it is partially true because some generations ago my ancestors were rich people with hundreds of hectars; these times are gone; some qualities are still transmitted!). The gardens are huge and quiet, I can walk everywhere around in the salutations of the workers. I reach another big gate where I find the statue of maharaja Lall Singh, exceptional soldier remarked for his goodness and capacity of understanding and empathy with all around. I am forbidden to go around Laxmi Niwas hotel (private), I pass his frontpiece and go out to the parking place. near the parking I just take a picture through the closed gate to the temple dedicated to Garuda (the god-bird).

Pornim la drum spe ultima noastră destinație din circuitul de două săptămâni: clădirile pictate din Shekhawati! Yasin iese din Bikaner și curând suntem pe NH (National Highway) 11. E tot un drum deșertic sec și doar o singură dată oprim pentru câteva poze. Pe drum tot întâlnim mașini de transport mari (merg pe distanțe mari în India), mașini mai mici particulare sau ale statului (cum sunt și cele de turiști printre care și a noastră), cămile, cai, măgari, animale, căruțe... Fatehpur (diferit de Fatehpur Sikri de lângă Agra) e singurul oraș mai mare care merită menționat pe drum. Asta fiindcă la un moment dat ne rătăcim puțin în agitația continuă și va trebui să întoarcem ca să mergem pe drumul bun! Și e singurul loc unde văd în deșert o clădire de bioruri cu geamuri de sticlă! Yasin știe drumul și mă duce prin orășelele Shekhawati-ului până în Mandawa.

We continue to our last destination from the two weeks circuit: the painted buildings from Shwkhawati! Yasin goes out of Bikaner and we are very soon on NH (National Highway) 11. It is also a desert road and we stop only one tome for taking some pictures. On the road we meet big transport cars (they drive for long distances in India), smaller private or state cars (like the tourist cars including ours), camels, horses, donkeys, animals, carriages... Fatehpur (different from Fatehpur Sikri next to Agra) is the only city on the way that need to be mentioned because we get lost for some moments in the continuous agitation  and we have to turn back to follow the good road! And this is the only place in the desert where I see a glass offices building in the whole desert! Yasin knows the way and takes me among the cities of Shekhawati to Mandawa.

Știe două haveli (Mandawa și Shekhawati) foarte fain pictate. Negociem să stăm la Mandawa și solicit camera cea mai ieftină. "E rece și nu are geamuri!" "E în regulă pentru mine" "Bine, îți dăm cameră la etajul doi. Doar pentru tine la același preț ca cea de jos!" Comand masa la terasă sus și e gata în 45 de minute. Până atunci vreau să ies un pic prin zonă. Cu Yasin apuc doar să ajung până la hotelul Shekhawati unde intru pentru poze. Yasin îi știe pe cei de acolo și îmi e mai ușor să intru așa peste tot! Urc până la ultimul etaj pentru poze (o masă de vin sculptată, pereții pictați clasici pentru Shekhawati). La etajul doi un indian cu mustăți lungi chiar vrea să-i fac o poză lângă o pictură murală mare. Sus pe terasă văd copii jucându-se cu zmeie peste tot prin oraș. La parter pozez ceva instrumente de cântat și sunt invitat în apartamentul maharajahului. Totul în sticlă și cristal, picturi murale cu mai mult sau mai puțin gust estetic... "Să vii aici cu prietena sau soția :D!" Alarma pentru masă îmi sună, le mulțumesc gazdelor și merg la hotel sus la masă. E o masă foarte bogată cu 4 feluri de mâncare pe care le savurez pe rând în culorile apusului. Cine îmi poate spune ce e în ultima poză verticală de mai jos?

He knows two havelis (Mandawa and Shekhawati) well painted. We negociate t ostay at Mandawa and I ask for the cheapest room. "It is cold and has no windows!" "It's ok for me!" "Just for you, we give you a room at the second floor at the the same price!" I ask for the dinner up on the terrace and it will be ready in 45 minutes. I want to go out around in this time. I go with Yasin only to Shekhawati hotel where I enter for pictures. Yasin knows the people and I can go everywhere! I go up to the last floor for pictures (a carved wood wine table, classical painted walls from Shekhawati). At the second floor an Indian with long moustaches wants a picture near a big wall painting. Up on the terrace I see kids playing with kites all over the city. At the first floor I take pictures of some singing instruments and I am invited to the maharaja's appartment. All made of glass and crystal, wall painting more or less esthetical... "Come here with your girlfriend or wife :D!" The dinner alarm calls, I thank the hosts and go to my hotel up for dinner. It is a very rich meal (four dishes) and I savor it in the colors of sunset. Who can tell me what is in the last vertical picture above?

După masă mai povestim puțin și se lasă seara. Eu mai vreau două prăjituri Gulab Jamun pe care un băiat mi le aduce sus la camera pe terasă unde le mănânc în luminile serii. Fac un duș, mă minunez că până și pereții camerei sunt pictați (mai puțin ușa de la WC!), mai scriu puțin în jurnal și la somn!

We chat a little after dinner and evening falls. I want two Gulab jamun sweets and a boy will bring them at the table on the terrace near my room's door. I take a shower, wonder about the painted walls (except the toilet door!), write something in the journal and go to sleep!

De la Jaisalmer spre est spre Bikaner 9.01.2014 from Jaisalmer to east to Bikaner

Trezire matinală fiindcă avem destul de mers azi (peste 300 de kilometri)! Abia ce s-a ridicat soarele deasupra orizontului și eu sunt deja la Deep Mahal pentru micul dejun. E dimineață și Fatan, Little John și simpaticul lor "angajat" nepalez dormiseră în bucătărie pe saltele. Când ajung acolo, Fatan aproape că sare de sub pătură. "Dezmeticește-te și vorbim după aia!" Little John face focul într-un cazan, eu mă cuibăresc în pături (e rece dimineața!) și băiatul nepalez îmi cere telefonul. Știu că e doar curiozitatea pentru muzică și jocuri. Mă întreabă de bluetooth și nu am așa ceva la telefon. Fatan îmi face un terci cu o banană și până îl mănânc, se duce de îmi ia condimentele de care vorbisem. Credeam că uitase! Rezolvăm cu banii (parcă în astfel de locuri totul se rezolvă de la sine) și ne salutăm frățește. Le promit că dacă voi mai ajunge în Jaisalmer, la ei voi veni cu siguranță! Cobor până în piața mare din fort unde salut încă o dată clădirile înainte să ies din fort, pe cele două porți mari de fier ies spre oraș, înainte de poarta exterioară mă opresc câteva secunde la un templu pe stânga și mă îndrept mai jos de parcare la magazinul unde stabilisem întâlnirea cu Yasin.

Early wake up because we have a long road today (more than 300 kilometers). The sun has just rose up and I am at Deep Mahal for breakfast. It's morning and Fatan, Little John and their nice Nepali "employee" were sleeping in the kitchen on mattresses. When I go there Fatan is almost jumping on! "Wake up and we speak after!" Little John is making the fire in a boiler, I snuggle under the blankets (it's a cold morning!) and the young Nepali boy asks for my phone. I know it's only the curiosity for music and games. He asks me about bluetooth and I don't have that. Fatan makes me a banana porridge and, before I eat it, he goes out to take the spices for me. I thought he forgot about that! We solve with money (in such places like here everything is flowing) and salute each other with brotherhood. I promise them that if I'll ever come to Jaisalmer, I'll stay here for sure! I go down to the big market inside the fort saluting once again the buildings before going out, in two big iron gates I reach the last market, visit a small temple on the left and go down after the parking place where me and Yasin set the date yesterday. 

Îi povestesc puțin despre Deep Mahal și despre fort și pornim la drum. Ieșim pe unde am intrat în oraș pe lângă unitățile militare (să nu uităm că suntem aproape de granița cu Pakistanul!), mergem pe NH 15 110 kilometri până în Pokhran pe o șosea bună prin zone deșertice (nisip și uscat în stânga și-n dreapta, ceva copaci de nisip) și mai departe intrăm pe autostradă spre Bikaner. Pentru mine drumul este monoton și ca urmare voi dormi câteva ore. Mă bazez pe calitățile lui Yasin de șofer indian foarte bun! Drumul e plictisitor pentru mine și Yasin caută să meargă cât mai bine ca să scape de zona asta. Nici el nu pare să agreeze partea asta de circuit! 

I tell him about Deep Mahal and the fort and we start our way. We go out of the city on the same way that we entered, pass the military units  (we must not forget that we are close to the Pakistani border!), follow NH 15 for 110 km to Pokhran on a good desert road (sand and dryness all over, some sand trees) and we enter the highway to Bikaner. the road is too constant for me and I will sleep for a few hours. I base on Yasin's very good Indian driver! The road is boring and Yasin tries to go fast to get ou of this zone. he doesn't seem to agree this part of the circuit!

Pe la 14.00 ajungem în Bikaner, repetăm mișcarea cu hotelul mai ieftin la Harasar Haveli cunoscut de Yasin. Prețuri mari ca de obicei pentru străini! El ca șofer plătește doar câteva zeci de rupii, mănâncă extrem de ieftin și doarme în camera șoferilor! Nu accept prețul cerut și Yasin parcă nu are nici el prea mare chef de târguială. Cu mine nu îi merge, trebuie să negocieze pentru fiecare 50 de rupii! La hotelul vecin Desert Wind găsim o cameră care îmi convine, las bagajul mare în cameră și mergem cu mașina spre ferma de cămile de la marginea orașului. Teoretic spectacolul cel mai fain e la apus când se întorc cămilele din deșert! Localnicii par să nu știe cum se ajunge la fermă și sunt revoltat. Păi ăsta e obiectivul turistic major pentru orașul ăsta! În fine cu multe întrebări, Yasin află cum ajungem, mergem acolo și sunt mulți  turiști cu autocare, fapt care îmi displace. Eu vreau mereu libertate și cât mai puțini turiști! Și când ajung la intrare, văd că taxa de intrare este prea mult pentru mine. Nu am bani să dau în stânga și-n dreapta ca turiștii obișnuiți. Nu intru și vreau să îmi iau doar niște lapte de cămilă. Cer două pungi (de 200 ml) de lapte aromat și una de lapte gol (25 de rupii). Nu are să îmi dea 5 rupii rest. "Mai luați o pungă!" Mă enervez pe chestia asta. Eu atâta vreau, să-mi dea restul la ceea ce cer. Până la urmă mai iau o pungă de lapte simplu cu ceva iritare. Îi fac capul calendar lui Yasin și altor șoferi ce își așteptau clienții. pe incorectitudinea asta pierd mult în fața turiștilor. Îmi spun că mulți străini se plâng de asta și că nu au ce face. "Guvernul cere taxe!" Mama lui de guvern! Beau laptele de cele două feluri (lui Yasin nu îi place) și nu îmi pare super grozav. E ca un lapte de vacă crud un pic acru-amărui! 

Ne întoarcem în oraș, Yasin mă lasă în oraș lângă Juganarh Fort în giratoriul de la stația veche de autobuze. Am chef de bălăurit prin oraș. "De ce ai face asta?", ar spune orice indian.Pe aglomerata stradă Mahatma Gandhi Road merg spre apus spre orașul vechi. Trec calea ferată ghidat de sfera roșie de pe cer, fac un pic stânga pe Kote Gate Road și găsesc un părculeț pe stânga. Cu o tensiune "urinară" și ceva mesaje primite de acasă, îmi piere cheful de plimbare și mă întorc în bazar. În strada principală (Dauji/Mahatma Gandhi Road separate de una din porțile orașului vechi) mă opresc la un magazin de dulciuri. Iau dulciuri de câteva feluri (120 de rupii) și după primele două mă opresc. E prea mult pentru papilele mele! Voi mai mânca zilele următoare din ce am luat!

Around 14.00 we reach Bikaner, repeat the action with the cheapest hotel at havasar Haveli known by Yasin! As usual big prices for foreigners! Yasin pays few rupees for housing and eating and sleep in the drivers' room! I don't accept the price they ask for and Yasin is not in mood for bargain. It's not working for me, he must negotiate for every 50 rupees! We find a good room at Desert Wind Hotel nearby, let the big pack in the room and go with the car to the camel farm 8 km outside of the city. Theoretically the show is better at sunset when camels come back from the desert! The locals seems like not knowing how to reach the farm and I am indignant. This is the major touristic objective for this city! Finally Yasin finds the way, we go there and we see a lot of tourists with buses, a dislike from me. I want freedom and less tourists! When I reach the entrance, I see that the entry fee is too hih for me. I am not a money thrower like other tourists! I don't enter and want just to buy some camel milk. I ask two bags (200 ml) of aromatic milk and one of raw milk (25 rupees). They don't have 5 rupees change and ask me to buy one more bag. I take that with irritation. I stress Yasin and the other drivers with this incorrectness which is a bad thing for India. they tell me that a lot of foreigners complain about that and they can do nothing about that. "Government is asking for taxes!" Fucking Government! I drink the two kinds of milk (Yasin doesn't like it) and it's not so great. It's like a raw cow milk a little more sour and bitter than usual!

We turn back to the city, yasin drops me in the city near Juganarh Fort at the roundabout for the Old Bus Station. I am in mood to wander. "Why would you do that?", any Indian could say. On the crowd Mahatma Gandhi Road I head to sunset to the old city. I pass the railway guided by the red circle from the sky, turn left on Kote Gate Road and find a little park on the left. The "urinary" tension and some messages from home, the mood dissapears and I turn back to bazaar. On the main street (Dauji/Mahatma Gandhi Road separated by one of the old city gates) I stop at a sweet store. I buy some kinds of sweets (120 rupees) and can't eat anymore after just two pieces. It's too much for my papillae! I will eat the rest in the following days! 

Mă întorc spre Juganarh Fort printre magazine și vânzători ambulanți, beau un pahar de suc de trestie de zahăr și mă orientez să ajung în fața fortului. E închis pentru vizitare (a se reține că s-a întunecat), trec pe lângă o fântână (din lacul Sursagar) ce "dansează" și mă atrage un tânăr spre magazinul lui de broderii "E chiar lângă hotelul tău. Te duc cu motocicleta!" "Merg pe jos, vin eu la magazin!" Pe Municipal Road ajung la primul giratoriu și mă încurc. Stau lângă un indian la foc la cazan până termină de vorbit la telefon și mă ghidează spre stadion (lângă care e hotelul meu). Ajung la hotel și mănânc de seară cu Yasin la masa de la camera șoferilor. Mă mir că a acceptat să intru în camera lor care îmi aduce aminte de camerele din tabere cu 8-12 paturi paralele! Mai povestim și la somn. Mai avem ceva zile interesante în față!

I turn back to Juganarh Fort among stores and peddlers, drink a glass of sugar crane juice and face to the main face of the fort. It is closed (it's already dark!), pass a dancing fountain in Sursagar lake and a young man attracts me to his embroidery store. "It's next to your hotel. I will take you by bike!" "I preffer to walk, I come to your store!" On Municipal Road I reach the first roundabout and loose myself. I sit near an Indian at a boiler fire until he finishes to talk on the phone and he guides me to the stadion (near my hotel). I reach the hotel and take the dinner with Yasin at the table near the drivers' room. I am amazed that he accepted for me to enter their room which reminds me of the rooms in child camps with 8-12 parallel beds! We chat a bit and then go to sleep. We have a few interesting days in front of us!

Răsărit pe dune și plimbări prin Jaisalmer 8.01.2014 Sunrise on the dunes and wandering in Jaisalmer

Motto: "Când te schimbi pe tine, îi poți schimba și pe alții".

Mă trezesc pe întuneric (alarma să trăiască) și mă îmbrac bine fiindcă afară e rece. E frigul deșertului, senzație pe care nu am mai simțit-o așa de profund. Ies din colibă și văd că Yasin e afară. Mă așteaptă să meargă cu mine! Înțeleg cumva grija exagerată pentru siguranța mea și chiar mă bucur că vrea să vină. Bem câte un ceai și pornim spre dune (eu în adidași, nu ca ieri în sandale). Norii se joacă în cozi roșii dinspre est răsfirate spre vest și în sus spre cer. Pașii se grăbesc spre nisipuri fiindcă lumina e din ce în ce mai puternică. Văd că Yasin e un pic somnoros și temător. Dacă a vrut să vină cu mine... Eu urc cu energie pe dune, Yasin rămâne în urmă și îmi spune că se oprește. "Urmărește-mă!" Încep să alerg ca să prind momentul exact pe dună. Urmez linia valurilor de nisip, trec de pe o unduire pe alta într-o șerpuire continuă și ajung sus. Tocmai ce mijise prima linie a soarelui! Mă așez pe nisip și privesc spre soare neîncetat ca să îi absorb minunea urcării pe cer. Văd că Yasin urcă după urmele mele și tare mă bucură că trăiește și el momentul. Ajunge la mine, ne felicităm, pune muzică pe telefon și admirăm umbrele și luminile care se scurtează sau se lungesc peste curbele line ale nisipului galben pal. Coborâm spre sat printre doline și creste de nisip și la monumentele funerare văd ceva ce pare a fi un fort la stânga. Hai acolo! 

Motto: "When you change yourself, you can change others"

I wake up on night (long live the alarm) and put a lot of clothes because it's cold outside. It's desert's cold, sensation I didn't felt so deep before. I get out of the hut and see Yasin outside. He is waiting to go with me! In some way I understand the over exaggerated care for my safety and I am glad that he wants to come. We drink a tea and head to the dunes (I have sneakers, not sandals like yesterday). The clouds are playing in red tail spread from est to west and up in the sky. The steps hurry to the sands because the light in stronger and stronger. I see Yasin sleepy and scared. If he wanted to come with me... I climb the dunes with energy, Yasin stays behind and tells me that he stops. "Follow me!" I start to run to catch the moment on the dune. I follow the line off the sand waves,go from one round line to another in a continuous meandering up. Thee first line of the sun has just squinted! I sit on the sand and look at the sun to absorb the wonder of his arise on the sky. I see Yasin on my steps and I am glad that he lives the moment. He reaches me, we congratulate, he plays some musicon the phone and we admire the shadows and the lights longing or shortening on the soft curves of the pale sand. We go down to the village between dolines and ridges of sand and at the funeral monuments I see on the left something looking like a fort. Let's go there!  

Lângă noi sunt câteva fântâni cu apă dulce spre care vin localnicii să ia apă. La una din ele pozez și filmez licăritul apei aflate la 7-8 metri adâncime! 

We see some drinking water wells and locals come to take water. I picture and film the flickering of water 7-8 meters below us!

Mergem printre arbuști cu frunze groase și lăptoase (lichidul alb e folosit pentru creme), ne ferim de niște vaci și ieșim la alte fântâni și monumente funerare. Sunt împrăștiate peste tot pe aici. Trece pe lângă noi o indiancă cu o oală metalică pe cap și e musai să fac o poză. Yasin îi spune de unde sunt și femeia zâmbește pentru poză! Pe lângă niște păuni (coloritul penelor arată maturitatea păsării) ajungem la primele case. 

We pass some thick milky leaves bushes (the liquid is used for cremes),we avoid some cows and go out to other wells and funeral monuments. They are spread all over. An Indian woman with a metallic pot on the head is passing and I must take a picture. Yasin tells her my origin and the woman smiles for a picture. We reach the first houses near some peacocks (the colors of the feathers show the maturity of the bird).

Yasin se întoarce spre hotel și eu mai fac un ocol pe la ceea ce îmi părea a fi un fort. De fapt e un cimitir îngrădit cu pietre funerare sculptate foarte frumos! Mă învârt pintre ele, iau câteva pietre de deșert pentru Raluca (soră-mea) și ies pe partea cealaltă a îngrădirii. Ocolesc curtea și pe lângă niște băieți jucăuși și o turmă de capre (cu căprari/ciobani cu tot) ies la strada asfaltată. Fac dreapta și prin gardul hotelului (doar stâlpi de piatră din loc în loc) ajung în curte. Yasin spăla mașina de la intrare. Iau micul dejun ca un rege singur în mijlocul curții. Mi se pare un pic stingher și trec repede peste asta. Cu mulțumiri, plata serviciilor și un mic bacșiș, plecăm înapoi pe drumul pe care am venit și apoi mergem în Jaisalmer. 

Yasin turns back to the hotel and I make a short tour to that "fort". It's a cemetery with a rocky fence and some fine carved funeral stones! I wander among them, take some desert stones for Raluca (my sister) and go out on the other part of the fence. I go around the cemetery near some playing kids and a herd of goats (with goaters/shepherds) and reach the asphalted road. I turn right and entering the fence of the hotel (rare stone sticks) I reach the court. Yasin was washing his car. I take my breakfast as a king alone in the  middle of the court. It looks too lonely and I pass over this very fast. With all the thanks, paying of the services and a little tip, we go back on the road we came  and then reach Jaisalmer.

Îi spun lui Yasin că nu stau la hotel și vreau să caut și să stau la Deep Mahal, casa de oaspeți recomandată de Laurence. Nu prea îi convine, dar se supune. "Dacă tu ești fericit, sunt și eu fericit!" Rămâne în parcarea de sub fort, eu iau rucsacul mic și plec în căutarea casei de oaspeți. Tot întreb și o găsesc repede. La început îmi spun că au camere scumpe și nu vreau să stau. Eu vreau o cameră ieftină. Fatan, unul din frații proprietari, mă duce la Desert's Girl Guest House de peste stradă. Aici au o cameră pe "gustul meu". Las și șalvarii la cusut în magazinul de jos și când să plătesc, îmi dau seama că portofelul e în mașină. Gazda îmi dă cheia în speranța că vin cu bani. Fac așa și cobor până la mașină de iau banii. Las rucsacul mare în mașină (spusesem sus că nu am alt bagaj), plătesc gazdei și urc la Deep Mahal sus la restaurant. "M-am rugat să vii :)!"

I tell Yasin that I don't stay in a hotel and I want to search and stay at Deep Mahal, the guest house Laurence recommended me. He is not ok with this and accepts it. "If you are happy, I am happy!" He stys in the parking under the fort, I take the small pack and start to search the guest house. I ask some people and find it fast. At the beginning they tell me that they have only expensive rooms and I don't want to stay. I want a cheap room. Fatan, one of the owner brothers, takes me to Desert's Girl Guest House over the street. They have a room that fits me. I let my trousers for sewing in the first floor store and when I want to pay, I realize that my wallet is in the car. The host gives me the key hoping to come with the money. I do this and go to the car to take the wallet. I let the big pack in the car (I told that I have only the small pack), pay the money to the owner and go up to Deep Mahal. "I prayed the god for you to come!"

Până să se facă thali rajastan și ceaiul, mai frunzăresc un pic ghidul și ațipesc în soare. E exact pe placul unui călător. Fără grabă, cu libertate deplină! Mănânc în liniște și pornesc la plimbare pe străzile fortului locuit. Nu pot spune exact pe unde, aici e bine să hoinărești peste tot. Urc pe metereze, sunt oprit la un magazin de mătăsuri de vânzătorul care mă lasă acolo în pauza de ceai (îmi aduce un ceai de la proprietar), caut internet cafe-uri, urc până la cel mai vechi tun al orașului, mă plimb pe străduțe înclinate și bătute de vânt, găsesc un magazin de condimente și le spun că încerc să vin dimineață să iau câte ceva, mai urc pe terase suspendate de unde văd lacul Gadisar prin rotocoale de vânt... Pare să vină o  furtună de nisip... 

Before the tea and the rajasthani thali, I browse my guide and doze in the sun. Perfect for a traveler! No hurry, full freedom! I eat peacefully and start in a small walk on the narrow streets of the inhabited fort. I can't tell you exactly the streets, it's good to just wander. I go up on the ramparts, I am stopped in a silk store by the seller who leaves and come in 20 minutes with some tea from the owner, look for internet cafes, go up to the oldest cannon of the city, walk on steep windy small streets, find a spice store and tell them that I try to come tomorrow morning to take some spices, go up on suspended terraces and see Gadisar lake in whorls of wind... It looks like a sand storm...

Hai să cobor până la lac. Găsesc străduțe care mă scot din fort și cobor prin străzile-bazar spre șoseaua ocolitoare Gadisar Road. Trec strada mare și în urcare spre port văd pe dreapta o femeie oarbă într-un cărucior. Știu cum sunt cerșetorii și nu mă impresionează asta. Dar femeia asta m-a oprit pe loc. Parcă e mamaie, așa cum mi-o aduc aminte din ultimii ani ai ei. Nu culoarea pielii, nu hainele, nu căruciorul, nu solicitarea pentru bani. Orbitele goale, așa cum avea și mamaie o orbită fiindcă avea un ochi scos datorită cataractei și ca să nu atace boala și celălalt ochi! Îi pun câteva zeci de rupii în mână (hârtii) și îi simt căldura mâinii și a vocii. Nu înțeleg ce spune, dar simt mulțumirea venită din suflet!

Let's go down to the lake. I find some streets that take me out of the fort and go down on the bazaar-streets to the round road Gadisar Road. I pass the road and on the way up to the harbor I see a blind woman ("buman" as Yasin says) in a trolley. I know beggars and usually I am not impressed. But this woman stopped me. It's like my grandma how I remember her in her last years. Not the color of the skin, not the clothes, not the trolley, not the request for money. Her empty orbits, as grandma has one because she lost one eye because of cataract and not its dispersal to the other eye! I put some rupees (bancnotes) in her hand and I feel the warm of her hand and her voice. I don't understand what she says, but I feel her thanking from her soul!

Prin vânt fac un ocol în sensul acelor de ceas în jurul lacului Gadisar. Printre ciori mari și negre cobor terasele plantate până la lac, pe nisip mai dau câteva rupii unor băieți cu care fac și o poză, continui pe marginea lacului pe un istm și încep să fac poze de seară cu luminile ce încep să se aprindă. La o casă un localnic stătea lângă un foc și dădea de mâncare unor porumbei.

In the wind I go clockwise around Gadisar lake. Among big black crows I go down on the planted terraces to the lake, give some rupees to two boys and take a picture with them, continue on the shore to an isthmus and start to take pictures to the evening lights. near a house a local was sitting next to his fire and fed some pigeons.

Printr-un cartier privat ies în strada mare și urc spre oraș. E noapte și orașul arată altfel! Refuz să plătesc mai mult pentru o sticlă de apă și intru în fort în căutarea unui internet cafe. Până să găsesc unul, caut să intru printr-o biserică de-a lor. Nu sunt lăsat fiindcă sunt credincioșii la rugăciune! În internet cafe-ul apropiat de hotel (30 de rupii pe oră) stau vreo două ore să mai dau mesaje și să mai citesc ce s-a mai întâmplat pe acasă. Un șoricel trece la un moment dat printre cărți (e și librărie și ceainărie aici) și îi implor pe proprietari să nu îl omoare. "Doar îl ducem departe să nu mai revină". Sunt blocat de decizia unei dragi prietene care a plecat în Franța/Paris înainte de anul nou. Grea decizie pentru o iubitoare a României și a românilor! Trebuie să nu uităm niciodată că fiecare are drumul lui și dacă e să se întâmple ceva în viață, este pentru că așa e drumul personal, oricât de greu sau de ușor ne este! Cumva împăcat, merg la Deep Mahal la masa de seară. Până la mâncare (sunt acasă aici unde oamenii sunt deschiși la fel ca mine) povestesc cu doi olandezi despre drumuri, mâncăruri și despre o competiție de patinaj ce are loc ca mare eveniment în Olanda pe lacuri și canale (doar atunci când îngheață apa). Mâncăm împreună și pe seară mă retrag la somn. Îl rugasem pe Fatan de condimente pentru mâine și a promis că îmi ia el de unde știe că sunt bune.

Through a private neighborhood I reach the big street and go up to the city. It's night and the city is different! I refuse to pay more than needed for a bottle of water and enter the fort looking for an internet cafe. Until I find one, I try to enter a Hindi church. I am not allowed because they are praying! In an internet cafe close to the hotel (30 rupees/hour) I stay about two hours to send messages and read news from home. A little mouse is passing on the books (it's also a book store and tea house here) and beg the owners not to kill him. "We are just taking him far away for not coming back". I am blocked by the decision of a dear friend who left to France/Paris before New Year. Hard decision for a lover of Romania and Romanians! We must never forget that everyone has his own way and if something happens, it's because of the personal way, as hard or easy it might be! I to Deep Mahal up for the dinner. Before eating (I feel like home where people are open like me) I talk to two Dutches about travels, food and and a skating Dutch big contest on canals and lakes when water freezes. We eat together and we retreat to sleep. I asked Fatan about spices and he promised that he will take me some tomorrow morning.