Schi de tura in Busteni 7-8.01.2012
Prima
noastra iesire pe schiuri de tura! Si (calculata pe intreaga perioada)
prima tura din 2012! Cu Andreea si Alex reusim planul de cateva
saptamani: sa iesim impreuna pe schiuri de tura proaspat luate! Fiindca
se anunta ninsori de vineri seara (in Bucuresti ploua de rupe), pornim
tarziu spre munte (9.50) si in 2 ore suntem in Busteni. Atat de animati
de ideea schiului de tura, uitam sa luam apa la alegerea traseului:
Zamora sau Diham/Gura Diham! Eu nu imi fac probleme fiindca aveam termosul cu ceai in rucsac! Nu mi s-a mai intamplat de mult sa fac greseala de a pleca iarna pe munte fara lichid fierbinte la mine! Pe prima varianta urcam pe langa castel si
abia la intrarea pe forestier (mai sus de castelul Cantacuzino http://cezarpart.blogspot.com/2010/12/rt-busteni-un-altfel-de-munte-11.html ) punem
claparii/plasticii in legaturi si pornim la deal fara foci (cca 12.20).
Panta nu este mare si, cu exceptia catorva zone, nu avem probleme de alunecat inapoi. Urcam exersand fiecare pas si tinem forestierul
spre stana Zamora. Eu am un ritm ceva mai alert (datorita inaltimii)
si in jur de 13.30 ajungem la un canton forestier inchis. Ciugulim cate
ceva intr-un intrand de sub canton si pornim mai departe in ideea de a ajunge macar la prima stana
(14.00). Cu o pauza de regrupare (pe Alex il rod rau plasticii pe tibie, are mereu ambitie si nu se lasa), urc mai mereu in fata. Stabilisem
ca la 16.00-16.15 sa incepem coborarea. Ma ambitionez sa ajung macar la
ceva semnificativ si fix la 1400m ma uit la multimetru. E ora 16.15!
Inca nu am iesit din padure, dar fixez legaturile si pornesc la vale.
Imi aduc aminte cu greu sa fac cristiane si cad de cateva ori, prilej cu
care imi sare si legatura dreapta si astfel invat cum se pune la loc!
Continui pana la Andreea si Alex si anunt intoarcerea. Simt ceva
nemultumire ca nu am iesit cel putin la gol, dar e prea tarziu si
trebuie sa coboram. Eu alunec mai repede (spre dezamagirea colegilor) si
reusesc sa cobor aproape fara pasi pana la cantonul amintit mai devreme
(50 de minute). Astept 10 minute colegii si frigul ma
indeamna sa urc spre ei inapoi (sa nu se fi intamplat ceva). Ma
intalnesc repede cu ei (le-a placut coborarea chiar si in plug) si
pornim la vale, nu pe unde am venit (marcaj CR) ci pe forestierul care
coboara direct in Zamora. La vederea luminilor caselor (caci e deja
noapte) incercam o scurtatura care se dovedeste a fi plina de pietre (in
incapatanarea mea am facut ceva santuri in talpile schiurilor). La
prima strada in panta Alex si Andreea renunta la mersul pe schiuri (Alex
s-a si lovit intr-o cadere la genunchiul drept care ii facea probleme
si inainte) si coboara cu ele in spate. Eu cobor in cristiane destul de
stranse pe strada (fiind "mustrat de copii ca le stric zapada prin cristiane") pana la primul drum orizontal unde imi astept colegii.
De aici continuam pe schiuri pana la podul peste Prahova si apoi iesim in DN
(unde scot si eu schiurile dupa 6,5 ore pe schiuri). Obositi, facem o
pauza la gara pentru un ceai si schimbarea plasticilor cu bocanci, inca
una la magazin pentru cumparaturi si urcam acasa la
Caminul Alpin. Atmosfera faina si cantece de munte pana la 2.30
noaptea cu cantece mai mult sau mai putin cunoscute! Ce viata vesela era atunci cand au aparut cuvintele comice ale unora din cantece! Atunci majoritatea stiau sa se bucure de orice amanunt comparativ cu perioada actuala cand totul se vrea a fi stabilit in viata! Legat de asta am vazut mai devreme un citat: "Am inteles ca nu totul poate fi planificat, ca neprevazutul are un farmec aparte pe care visatorii il inteleg si il savureaza in tacere, cu ochii hoinarind imagini ale sufletului, nu ale mintii". A doua zi nu avem ora stabilita si lenevim pana pe la ora 12.00 (e asa de bine ca nu am vrea sa iesim pe afara!) si pornim intr-o
plimbare spre Gura Diham (tot pe schiuri pe PG si apoi pe albia vaii
Cerbului). Urcam pe PG dintre Kalinderu si Valea Cerbului si la vale Alex si Andreea merg mai in fata. De fapt eu fac pauza fiindca ma intalnesc cu mama Irinei si mai stam un pic de vorba! La coborarea de dupa fostul izvor ma dezechilibrez si imi sare iarasi legatura dreapta. Acum stiu ce e de facut! Inainte sa ies in drumul de masina aleg o panta mai putin inclinata in locul valcelului traversat de marcaj. Panta ma duce pana inainte de drum si trag o cazatura zdravana fara probleme. Asa e la schi: hopa-mitica! Prin poieni mergem cat mai mult pe langa drum (la un moment dat trecem apa pe stanga vaii (geografica) peste apa inghetata a Cerbului) si dupa 2 ore si ceva de pasit prin zapada pulvar placuta, ajungem la cocheta cabana Gura Diham. E cabana de pantofareala, dar ne multumim cu asta acum. In jurul nostru aud ceva comentarii despre schiurile noastre de "fond" si nu le bag in seama! Intram in restaurant si la inceput nu vrem sa mancam initial mai nimic. Pana la urma alegem cate
un bulz ciobanesc (insuficient pentru foamea noastra) si pornim inapoi (de data asta pe drum) spre Camin.
Putin inainte de 17.00 suntem la Camin, mai stam la povesti si la 18.30
coboram la gara pentru InterRegio care ne va duce in circa 2 ore la
Bucuresti. Nu mi-am luat aparatul foto fiindca nu stiam cat de greu e pe schiurile de tura si ca urmare o sa ramana o tura fara
poze! Le multumesc colegilor pentru tura
si sper ca vom repeta cat mai curand experienta pe dealurile/muntii "de langa casa" (expresia a dragilor clujeni)
Fain schiul de tura mai ales cand voi merge si cu piei de foca! Ce inceput bun pentru 2012!
Inca o data va doresc un inceput excelent al anului si tot asa de bine sa ne fie peste un an doi, doi si tot asa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu