Prin istoria bucovineana 27.12.2011-02.01.2012 - partea a patra

Prin istoria bucovineana 27.12.2011-02.01.2012 - partea a patra

Ziua 5 - 01.01.2012

Iata-ne in prima zi din 2012! Inceput frumos si neobisnuit de an! Ne trezim undeva in jurul orei 8.30, mancam ceva de dimineata (din putinul pe care il mai avem) si ne mai incercam inca o data norocul la manastirea Popauti. Gasim ca ieri toate portile ferecate si nu putem sa ne abtinem sa ne cataram un pic pe gardul de piatra al manastirii pentru a face macar o poza de la distanta. Cine stie cand om mai ajunge pe aici! 

Biserica si turnul clopotnita au fost ridicate si ctitorite de Stefan cel Mare in 1496. Fatada din caramida rosie netencuita contrasteaza cu piatra bruta din care este construit turnul clopotnita. Formele geometrice exacte predomina intraga arhitectura. Mai multe detalii pot fi gasite la http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Pop%C4%83u%C8%9Bi .
Din Botosani iesim pe DN 208C spre Dolhasca si apoi spre Targu Neamt unde ne asteptau niste prieteni de familie. Exact asa cum planuisem, Lizeta si Dorin, buni prieteni ai mei si ai mamei mele, sunt acasa si ne vor primi cu caldura parinteasca. Vedem mai incolo cum! Pana una alta iesim din Botosani pe E81 pentru ca peste cativa kilometri sa facem dreapta spre Dolhasca. Cam peste 15 km intram in Vorona si facem stanga la un giratoriu spre manastirea Vorona (unde ajungem foarte repede). Mai precis in jurul orei 11.00 suntem la poarta manastirii. parcam masina si intram in manastirea cuprinsa de o liniste nemaintalnita. Parca fiecare pas se aude in curtea insorita in care nu e nici tipenie de om. Toate maicutele si enoriasii sunt la slujba in biserica cea noua. In istoricul manastirii se precizeaza ca in urma cu peste cinci secole (1503) monahi romani, schimnici rusi si greci au ctitorit un mic schit din lemn sub denumirea de "Sihastria din Poiana Voronei". Se pare ca numele manastirii vine de la echivalentul slav care inseamna "cioara" datorat cardurilor de ciori care se adunau in poiana schitului. In prima jumatate a secolului al XIX-lea au fost construite cele trei biserici ale manastirii: "Adormirea Maicii Domnului" (sfintita in 1803, cu forma poligonala si acoperisul cu trei cupole in forma de bulb), "Nasterea Maicii Domnului" (construita in 1835 cu plan triconic si abside semicirculare) si "Sfantul Nicolae" (situata in cimitirul manastirii si ridicata in 1836 de staretul Rafail). Manastirea gazduieste patrimoniul de carte veche a judetului Botosani (peste 6000 de exemplare). Aici si-a inceput drumul pe "treptele slujirii bisericesti" Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist (1929-1931). In ultima imagine de mai jos vedeti "bojdeuca"-chilie in care a vietuit Patriarhul intre anii mentionati.

 Sunt doar 3 kilometri pana la Sihastria Voronei si mergem pana acolo. Drumul pietruit cu putina zapada pare sa faca distanta mult mai lunga si abia la intrarea in manastire ne linistim ca nu am gresit drumul. Intram in manastirea unde Teoctist a carat pietre din rau in 1929 pentru a construi un paraclis. Aici linistea e tulburata de rugaciunile din timpul slujbei. Acestea se contopesc cu pietatea locului si transpun locul intr-o alta lume atinsa de mana lui Dumnezeu. Pisica jucausa din curtea manastirii vine sa intregeasca minunatia acestui loc.

In apropierea acestui schit se afla peste in care sfantul Onufrie, venit din Rusia, si-a trait o parte din viata si a savarsit cateva minuni. Ne intoarcem la masina si mergem pe un drum stramt vreo doi kilometri. Aici lasam masina mai pe margine si incepem sa urcam pe ceea ce apare marcat cu CA spre pestera. Se pare ca acest marcaj este unul din cele cateva facute in aceste zona mai putin umblate si uneste manastirile Sihastria Voronei si Ojdula. Placuta marcare! Tinem poteca marcata si curand ajungem la grota sapata in gresia ce iese la suprafata. Din pisanie aflam ca pestera a fost construita de parintele sihastru Ioachim Boghian din Oneaca in 1944 si aici au fost adapostite odoarele manastirilor Sihastria Voronei si Vorona in timpul razboiului.

Ii propun Iulianei sa mai mergem un pic pe marcaj si poteca sa vedem unde duce. Macar sa mergem pana in varful dealului. Chiar daca nu suntem "echipati" de traseu, cererea e "acceptata" si, fiindca avem zi lejera (am terminat orasele "tinta"), facem si aceasta plimbare. In punctul cel mai de sus (di ncare ne dam seama ca mai departe nu vom vedea mare lucru) facem cale-ntoarsa si pe niste poteci nemarcate coboram spre masina. Eu aleg o cale mai directa prin niste maracini si Iuliana ocoleste un pic pe la marginea padurii. Am facut si traseu!!!

Reveniti la masina, ne curatam un pic de maracini si pornim inapoi spre Sihastria Voronei, manastirea Vorona, localitatea Vorona si apoi spre Dolhasca. In Roscani drumul in fata e intrerupt si indicatoarele ne obliga pe DJ290. Abia cand ajungem in localitatea Fantanele ne dam seama ce se intampla si vedem pe harta ca merge mdirect spre nord spre Suceava. Asadar nu e bine! Trebuie sa fie un drum ce ajunge in Liteni. Gasim cu greu drumul ce ocoleste podul partial distrus. Acesta merge prin albia raului si ii da ceva emotii Iulianei fiindca nu prea agreeaza ideea de a trece pri napa cu masina. Nici nu cred ca era cazul de asa ceva! Scapam usurati si ajungem in Liteni. Aici facem stanga si pe DN 208A coboram pe langa calea ferata spre Iasi (adica spre sud!). De cateva ori trecem calea ferata si chiar ne minunam cum se paote sa fie atat de multe treceri la nivel! In Dolhasca la intersectia principala continuam drumul in fata (cel pentru Falticeni face dreapta). Drumul ne conduce pe langa manastirile Bogdanesti, Rasca si Slatioara pana la manastirea Probota. Aici facem o pauza mai mare fiindca e manastire importanta in patrimoniul mondial UNESCO in 1993. In 1530 domnitorul Petru Rares, fiul lui Stefan cel Mare, a ctitorit cel de-al treilea edificiu monastic de la Probota. Inaintea acestuia au mai fost ridicate aici doua manastiri (prima din lemn ridicata in 1398 si posibil ctitorita de Roman I sau Stefan I si a doua din piatra construita de Stefan cel Mare is presupusa a fi fost distrusa de revarsara paraului). Incinta rectangulara prevazuta cu turnuri de aparare si drum de straja a fost construita in 1550 pentru apararea manastirii. Planurile de restaurare a turnului de la intrarea manastirii pot fi zarite si analizata la intrarea principala.

In manastire se afla morminte lui Petru Rares si ale familiei acestuia: doamna Elena-Ecaterina, a doua sotie a lui Petru Rares, Stefan Rares, domnitor al Moldovei, fetele Eftimia si Samfira, toti copii ai lui Petru Rares.
In curtea manastirii se afla cateva ruine in reconstructie si cateva chilii chiar la limita exterioara a zidului de aparare.

La intoarcere facem o escala scurta la manastirea Rasca. Numita la inceput Bogdanesti, a fost infiintata in 1359 de Bogdan Voda, venit din Maramures ca intemeietor al principatului Moldovei. In 1511 a fost distrusa de foc si refacuta de Bogdan Voda, fiul lui Stefan cel Mare. In 1540 petru Rares a zidit din temelie manastira actuala si i-a dat numele Rasca. Datorita izolarii manastirea a avut ca destinatie inchisoarea pentru calugarii vagabonzi si boierii razvratiti impotriva domnitorului. Aici a fost inchis si surghiunit Mihai Kogalniceanu in 1844 in celula din zidul clopotnitei pentru ideile sale politice prea inaintate. In primul razboi mondial manastirea a servit pe post de spital, iar calugarii au mers ca infirmieri pe campul de lupta pentru ingrijirea ranitilor. In interior se afla mormantul Doamnei Anastasia, mama domnitoruluI Alexandru Voievod. Si pe interior, si pe exterior pictura religioasa a fost acoperita cu motive laice si astfel s-a putut pastra originalul pe vremea comunistilor.

Urmam o alta iesire din drum pana la manastirea Slatioara. Aceasta este o manastire de calugari nou construita si ca urmare nu are mari elemente caracteristice. peisajul din jur este mioritic si aduce aminte de multe sate adunate de munte (nu imprastiate cum sunt de obicei la noi).

Ultima manastire vizitata este Bogdanesti. Aparent aici nu este nimic interesant fiindca e mentionat in drumul principal un asezamant monahal si camin pentru batrani fara posibilitati materiale. Se spune ca aici a ridicat Bogdan Voda intre 1343 si 1365 prima biserica mentionata in Moldova. Mai multe detalii gasim la http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-bogdanesti-67890.html .

Coboram pe inserat prin Falticeni si ajungem in Targu Neamt la prietenii mei vechi. Sa tot fie niste zeci de ani de cand mama mea si Lizeta se plimbau prin tara asa cum fac eu acum! Vorbim de toate lucrurile cu multa bucurie. Lizeta si Dorin ne invita in primul rand la masa dupa cate o gura de tuica buna de casa. Ce buna e si cata foame face! Lizeta ne povesteste cate ceva din istoria Targului si ne arata cu bucurie in suflet un volum scos cu sprijinul liceului si al primariei. E un volum omagial in care apar foarte multe poze cu personalitati din istoria orasului si parintii Lizetei ocupa un loc de frunte intre oamenii orasului. Ne lamuresc cam ce ar fi de vazut in oras (centrul in jurul strazii Stefan cel Mare si cetatea neamtului refacuta de cativa ani). Cateva colinde si romante din clasa Lizetei (Conservator, canto) ne incanta urechile si parca am mai sta sa povestim daca nu ni s-ar inchide ochii. Asa ca undeva in jurul orei 22.30 ne retragem la somn ca sa fim pregatiti pentru inca o zi de cutreierat prin Moldova.

Ziua 6 - 02.01.2012

Ultima zi incepe la o ora destu lde matinala. ne trezim pe la 8.00, mancam ceva de dimineata (ca asa e bine!) si Lizeta vrea sa pregateasca un bagaj pentru Iustina, fata ei draga si prietena de-o viata, care este in Bucuresti. Convenim sa ne plimbam prin oras si inainte de plecare sa trecem pe la ei sa luam bagajul ("si poate mancam de pranz"). Iesim din bloc si fix de la prima intersectie incepe bulevardul Stefan cel Mare la capatul caruia sta pentru povesti marele Ion Creanga, cult pastrator al Amintirilor Copilariei. 

Mergem putin pe dreapta bulevardului si zarim o placa comemorativa a orasului: "Intru cinstirea strabunilor si spre stiinta generatiilor viitoare cu prilejul aniversarii a 600 de ani de la prima mentiune documentara a orasului Targu neamt in anul 1391, s-a asezat aceasta placa memoriala, in anul de la zidirea lumii 7499, de la Hristos 1991, 7-8 septembrie". Pe Biblioteca oraseneasca sta o alta inscriptie plina de intelepciune: "Cartile ne sunt prieteni statornici...Ne sunt sfetnici si nu ne contrazic. Cartile care ne plac sunt urne pline de amintiri." (N. Iorga). Mai departe la Fundatia Filantropica "Omenia" gasim magazinul de arta populara "La sezatoare". pe aceeasi parte depasim Grupul Sportiv Scolar si ne oprim la sectia de Politie unde o ceata de colindatori ne incanta si ne invita mai aproape de ei. Facem doar cateva poze de pe trotuarul alaturat si ne intaorcem pe cealalta parte a bulevardului.

Trecem pe langa stejarul "de peste 500 de ani" din curtea liceului teoretic "Stefan cel Mare". Dorin ne povestise la un moment dat in seara anterioara de acest vestit stejar.

In fata casei de cultura dam de o ceata de tineri moldoveni ce se bucurau de colindele si traditiile romanesti stravechi. Stam cateva minute si le admiram jocul si in momentul in care apare o alta ceata mai putin traditionala, se opreste jocul si mergem si noi mai departe.

Noi ne indreptam spre capatul bulevardului si vedem ca se aduna din ce in ce mai multa lume. S-a nimerit ca in aceasta zi sa fie un concurs al cetelor de colindatori chiar pe bulevardul principal. Pacat ca nu avem mai mult timp pentru ei! Ca sigur merita! Urcam in masina si pe langa casa Veronicai Micle (a carei zi a fost pe 26 ianurie) si pe langa plopii fara sot mergem spre cetatea Neamtului. Respectam interdictia de a urca cu masina pana la cetate (ceea ce cativa ... au facut - nu vreau sa pronunt nici un epitet care i-ar putea califica!). lasam masina la ultimul loc accesibil si urcam pe jos. Imi aduc aminte ca acum 8 ani totul era in ruina pe aici. Era destul de jenanta zona din punct de vedere turistic. Ne-am plimbat si atunci destul de mult (am fost chiar si la monumentul vanatorilor de munte)! Acum ne vom rezuma doar la cetatea care a fost superb restaurata pana in 2008. Pe drumul de acces la cetate a fost construit un traseu tematic foarte frumos. Ca ecolog, mi se pare ca panourile explicative ating foarte multe aspecte de fauna, flora, istorie, spiritualitate si cultura ce caracterizeaza parcul Natural Vanatori-Neamt, aspecte care ma fac sa salut si sa respect munca Fundatiei de Dezvoltare Locala "Speranta" si a partenerilor sai! Ultimul panou cu cele 10 porunci ale naturii maresc latura ecoturistica a Cetatii si a Parcului Natural! Va invit sa mergeti la cetate si sa cititi onformatiile de pe fiecare panou!
Ajungem la cetatea pe care o vom "ataca" pe podul suspendat special construit si refacut. Ni se spune de la intrare ca aceasta iarna este foarte ciudata. Cu doar un an inainte podul era plin de zapada si abia se putea merge pe el in siguranta! Acum...

"Ce de lucruri n-ar sti sa povesteasca de-ar avea grai ruinele acestea? Cand te gandesti c-a fost atata viata aici... Inimi care s-au iubit, ochi care au plans, viteji care si-au varsat sangele pe zidurile acestea..." Al. Vlahuta, 1901.
"Prima atestare documentara a cetatii Neamt dateaza din 1395, anul in care regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, inainte de a fi infrant de ostile lui Stefan I Musat la Hindau, emite un act de cancelarie ". Cetatea isi cunoaste gloria in timpul lui Stefan cel Mare rolul ei scade in a doua jumatate a sec XVI alaturi de  al celorlalte cetati moldovenesti. In 1600 cetatea isi deschide portile in fata lui Mihai Viteazul, primul unificator al romanilor. Ultimul act de eroism al cetatii de pe malul Plesului/Ozanei este rezistenta din 1691 in fata regelui polonez Ioan Sobietski. Dupa 1717 cetatea isi pierde definitiv importanta militara. (din istoricul cetatii).
Intram in cetatea strajuita de steagurile Moldovei, Romaniei si Uniunii Europene si de rezistenta stema a moldovenilor liberi.

Eu urmez vizitarea cetatii in sensul stabilit de restauratori. Iuliana merge partial in sens invers incepand cu inchisoarea si camerele de pe zidul estic.Vizitez pe rand turnul de nord-vest, sala de sfat si judecata, o sala mica de trecere si iatacul printeselor, camera de taina, terasa de sud, salile de depozitare (Lapidarium), neagra temnita, expozitiile documentare, paraclisul refacut, camerele de locuit, bucataria, camera de provizii, monetaria si inchisoarea! As fi vrut sa ajung si in camera domnitelor ascunsa la etaj dar erau lacate peste tot! 

Dupa intregul circuit al cetatii (e impresionanta aceasta restaurare), ies pe intrarea din timpul lui Petru Musat (sec XIV) pentru cateva imagini de exterior. 

Coboram la masina si apoi in Targu Neamt facem o pauza scurta sa ii asteptam pe prietenii nostri care plecasera putin pana la casa la Humulesti. Luam bagajul pentru Iustina, multumim cu multa caldura pentru gazduire si pentru parerea de rau ca nu am putut sta mai mult si ne indreptam cu pasi grabiti spre Piatra Neamt prin Baltatesti si Cracaoani.
In centrul Pietrei facem o mica pauza de circa 30 de minute in centrul istoric nou restaurat. Centrul e format dintr-un parc deasupra caruia dainuie peste veacuri biserica "Sf. Ioan Botezatorul". Biserica a fost finalizata de Stefan Voievod in 1498, al 42-lea an mergator al domniei sale (din pisania bisericii). 

Vedem in apropiere muzeul Cucuteni si alte cateva cladiri restaurate. Munca arhitecturala este inca in plina desfasurare, dovada fiind santierul ce inprejmuieste inca centrul istoric. 
De aici drumul este aproape "intins spre casa". Fiindca am tot vizitat manastiri si locuri mai putin cunoscute si frecventate, Iuliana imi propune sa mai trecem pe la inca trei manastiri aflate in drumul nostru. la ultima voi stramba din nas putin datorita orei intarziate (in special pentru mine care trebuia sa ajung in Bucuresti fiindca Iuliana urma sa mai ramana o zi cel putin la Crisa in Brasov). Daca tot am mers in atatea locuri, cateva minute in plus nu-s problema. 
Prima manastire este Bistrita afalta la cativa kilometri dupa iesirea din Piatra. In manastire se gasesc mormintele lui Alexandru cel Bun si al sotiei sale, doamna Ana, al lu iAlexandrel si al Domnitei Ana (fiii lui Stefan Voievod) si al doamnei maria, sotia voievodului Stefan Lacusta. 

Cautam manastirea Bisericani si ne pierdem pe drumurile ce urca in curbe stranse pe dealurile din nordului lacului Vaduri, prilej ca la coborare sa facem cateva poze in mai multe planuri.

Pangarati va fi ultima manastire la care accept sa mai facem pauza. E destul de tarziu si presimt ca se va intuneca atunci cand vom fi undeva pe la Gheorgheni. 
Manastirea are un inceput complicat si biserica actuala e ridicata abia in 1560 de Alexandru Lapusneanu pe locul unei biserici din lemn ridicate cu aproape 200 de ani in urma de catre calugarul Simion cu ajutor banesc de la voievodul Stefan cel Mare. Structura supraetajata se datoreaza temeliei unei biserici mai vechi. Manastirea a trecut prin multe restaurari si treceri intre utilizari laice si religioase. La inceputul anilor 2000 biserica a fost resfintita si s-a inceput constructia unei biserici noi in paralel cu consolidarea si intarirea vechilor cladiri.

Trecem prin Bicaz si facem stanga spre Bicazul Ardelean si Bicaz Chei. De aici drumul e cunoscut din cele cateva plimbari prin aceste unice chei. Se pare ca sunt printre cele mai frumoase din tara! La mijlocul cheilor fac o pauza de cateva zeci de secunde pentru cateva cadre.

Din amintirile mele gresite stiam ca dupa chei incepem sa coboram. Da' de unde! Tot urcam, trecem pe langa lacul Rosu (limita de trecere intre Neamt si Harghita) si curbele drumului (de altfel curat si accesibil) ne conduc spre frig pana in pasul Pangarati la peste 1250 de metri. Fac o ultima pauza aici pentru a "gusta" din banda rosie orientala (asa cum in prima mea excursie in Fagaras, tatal meu m-a pus sa sarut primul marcaj BR de deasupra Surului). Ma gandesc la cei care au facut creasta orientalilor si care cu siguranta au trecut pe aici.  

De aici coboram fara pauza pana in Gheorgheni si apoi Miercurea Ciuc si Brasov. Eu plec mai departe cu un intercity spre Bucuresti (20.11) si Iuliana mai ramane la Crisa si la Bodi pentru cateva zile. 

Ii multumesc Iulianei pentru ocazia de a vedea/revedea atatea locuri si lucruri "ascunse" turistilor obisnuiti in Bucovina si voua (a nu-stiu-cata-oara) pentru rabdarea pe care ati avut-o sa cititi toate detaliile si sa vedeti atatea poze!

Asadar, LA MULTI ANI 2012! Sa cutreieram lumea in lung si in lat si sa ne imbogatim spiritual cu tot ceea ce ne iese in cale fiindca orice este menit sa ne ajute intr-un fel sau altul mai devreme sau mai tarziu!