Clipe hoinare in Bucegi 29.01.2012
Colegi de tura: Irina Iordan, Cezar Partheniu
Hoinar prin munti ma plimb mereu
Sub dragi Bucegi respir din greu
Si zane mangaie usor
Obrazul plin de Munte dor!
Sambata seara nu gasesc nici un doritor de iesire pentru duminica. Imi vine inspiratia si o sun pe Irina care e la Camin in Busteni. Aranjam detaliile (ore de intalnire, traseu aproximativ) si duminica la 10.00 ma fiintez la camin. Completez masa matinala cu putin peste de la Elena (multumiri) si pornim (eu cu Irina) pe Munticel in sus. Am si intrat in alta lume! Pasii se afunda in omat si urcam prin pulverul mare pana la genunchi. Curand ne depasesc doi schiori si la troita facem pauza sa cercetam niste urme in zapada (probabil de vulpe)!
Parca nu am mai pleca la cat de frumos este: liniste, senin, putin rece, valuri de zapada! Total diferit fata de orice alta data in care am ajuns aici! Hai totusi in sus! Dar nu pe mercaj... Hai asa direct in padure! Trec la sapat poteca prin lumea plina de mister! Mai tarziu Irina imi marturiseste ca a mai fost pe aici pe la "Apa rece", un izvor tainic sub o stanca!
Acum totul e secat si inghetat si urcam pe drumul vag marcat cu litere ale alfabetului (am urcat intre literele J si X). Periodic zanele isi varsa pe langa noi maramele de fulgi subtiri cristalini si ne arata mereu ascunsele cai ale padurii! Urme de cerbi imensi, de caprioare firave, de vulpi, de mistreti traiesc si se zbenguie in jurul nostru!
Doua ore dupa amiaz' pierdem literele si hotaram sa facem stanga spre marcajul TR pe care am plecat (putin mai jos fata de drumul pe care alta data Irina isi purtase pasii)! Cateva curbe de nivel si iata ca ni se arata poteca plina de urme de schiuri si de bocanci. Ne-am intors la civilizatie! Inca reveria nu s-a terminat caci piticii acoperiti cu caciuli de zapada vor sa se aseze la masa ce ii asteapta pregatita! Langa masa un urias si-a lasat scaunul si mai jos caciula pe o buturuga!
Le lasam locul de ospat si urmand semnele in jos (TR) revenim la 15.30 la Camin! Cinci ore de basm in ascunzisurile padurilor bucegene! Mancam copios de pranz (varza calita facuta de mama Irinei, mamaliguta cu branza - poftita de la o pauza de ciugulit de pe traseu! -, o frumoasa si excelenta placinta surpriza pastrata de Irina) si la 17.00 si cateva minute coboram spre gara de unde trenuletul regio ne va duce taras-grabis spre casa (circa 21.00 in orasul lui Bucur). Trista e inapoierea, vesela e atmosfera si dulce e gandul revenirii aici peste cateva zile!
Inchei cu eternul si atragatorul Caraiman care a fascinat si va fascina ochii si mintile multora!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu