Respectand vorba "imbini utilul cu placutul", in we ce tocmai a trecut am participat ca voluntar la editia a sasea a etapei de la Busteni a Cupei Mondiale de Escalada pe Gheata. Ca de obicei a fost o munca dura, stresanta si indelungata de organizare a competitiei, dar trecand peste toate minusurile datorate "romanismelor", rezultatul a fost surprinzator de bun. Competitia s-a organizat sub egida FRAE cu stransa colaborare a Primariei Busteni. In partea de organizare s-au format patru departamente principale: secretariat, izolare, mass-media si structura, fiecare cu responsabilitati bine determinate. Caracterul voluntar s-a dovedit foarte evident prin membrii CAR, Pathos, alpinistii utilitari din echipa lui Sasa Halibei (care au asigurat alaturi de echipa ruseasca toate problemele legate de structura) si bunavointa concurentilor! Au fost unele lipsuri observate si de organizatori, si de concurentii straini, dar per ansamblu etapa de la Busteni a fost o reusita. Mai multe detalii (in principal din exterior) pot fi gasite pe www.iwcbusteni.ro .
Concursul a avut loc in 10-11 februarie la structura aflata la baza partiei Kalinderu. Eu am participat ca voluntar la sectiunea "Izolare" si ca urmare va voi povesti in continuare cate ceva din acest punct de vedere. Izolare a fost si pentru concurenti, si pentru noi (cei din organizare) deoarece nu am avut contact prea mult cu ce se intampla in concurs!
Concursul a avut loc in 10-11 februarie la structura aflata la baza partiei Kalinderu. Eu am participat ca voluntar la sectiunea "Izolare" si ca urmare va voi povesti in continuare cate ceva din acest punct de vedere. Izolare a fost si pentru concurenti, si pentru noi (cei din organizare) deoarece nu am avut contact prea mult cu ce se intampla in concurs!
In primul rand m-am bucurat enorm sa vad cativa colegi de la CAR Cluj Universitar. Imi cer iertare de pe acum daca nu ii voi mentiona pe toti cei intalniti. Chiar la intrarea in Camin (joi seara) am fost intampinat de Mihnea Prundeanu. Doar ce mi-am lasat rucsacul in camera lui si ne-am indreptat spre hotelul unde au fost cazati sportivii pentru a da ceva ajutor si a intra in tema. Aici s-au facut inscrierile pana pe la ora 21.00 cand Cristi Iacob a reusit sa vina cu ultimii concurenti, echipa azera care a trecut prin multe aventuri in aeroportul din Istambul (pierderi de bagaje, probleme legate de viza etc). M-am bucurat sa ii vad si sa lucrez cu Claudiu Chiorean, cu Dragos Petrutiu si alti colegi clujeni. M-a bucurat mult prezenta lui Serghei (imi spusese ca s-ar putea sa ajunga la Busteni daca il mai lasa raceala). M-a bucurat mult prezenta Deliei si a Cristinei in concurs. Cu aceasta ocazie le felicit pe amandoua pentru rezultatele obtinute, pentru puterea si hotararea de a participa si pentru prietenia pe care o arata mereu. De asemenea ii felicit si pe baietii nostri care au luptat cat se poate de mult si nu au dat inapoi in fata puterilor escaladei pe gheata (a se citi Rusia prin multitudinea de sportivi, Franta, Olanda, Elvetia, Austria, Bulgaria, Koreea etc - in total au fost concurenti din 17 tari)! M-am bucurat sa vad sportivi cunoscuti de anul trecut, sa mai schimb cateva vorbe cu ei, sa "urc" prin ei structura deloc usoara si verticala de gheata!
Au fost probleme organizatorice (cum de obicei se intampla in Romanica datorita oamenilor), dar s-a trecut pana la urma peste toate. Ceea ce m-a marcat din acest punct de vedere s-a datorat unor decalari nejustificate in program determinate de "superioritatea" unor oameni (a se citi Primaria) care a vrut cu tot dinadinsul sa amane inceputul finalei de viteza la baieti pentru 5 minute de artificii! Conteaza deci mai mult imaginea primariei si a oficialitatilor decat sportivii performeri care au venit de la mii de kilometri distanta pentru a evolua aici! Tot pentru a sustine aceasta idee, oamenii de la teleferic vroiau sa ia masa de la Izolare pentru premiere desi in acea sala mai asteptau doi concurenti sa intre in concurs! Si asta cu mult scandal inutil! Ma rog, incidente pe care sportivii le-au observat, le-au depasit si sigur le vor avea in vedere la editiile urmatoare! Pacat ca asa stim noi sa ne facem imaginea!
Concursul a fost exceptional, concurentii au dat dovada de mult fairplay si de impresionante calitati umane si sportive. I-am vazut ca pe o comunitate in care nu exista "personalitati" si "altii"! De respectat si apreciat! In afara zonei de izolare nu am vazut gunoi si mizerie asa cum a remarcat Leslie la Rachitele si cum in general vedem in zonele "bantuite" de Homo porcus turisticus!
In pauzele de la "post" (cand nu era necesara prezenta la Izolare) am facut cateva coborari pe Kalinderu. Vineri seara mi-am luat schiurile de la Camin si am incercat sa fac una sau doua coborari. Aveam un pic emotii fiindca nu mai coborasem de mult pe partie si nu stiam cat de bine ma mai descurc! Dar surprinzator, schiul nu se uita (ca si inotul, patinajul, ciclismul, alpinismul si in general sportul!) si dupa primele coborari pe partia veche (Kalinderu I) si pe variantele ce intra in partia noua (Kalinderu II) imi dau seama ca totul merge extrem de bine! Partia noua nu este luminata si am mare bafta sa mearga telescaunul pana la ora 20.00. Ultima coborare pe Boncu si partea de sus a S-ului mi se par un pic inclinate, dar nu suficient cat sa puna probleme. Pe partia noua insa zona de sus mi-a fost prezentata ca avand foarte multa gheata si inclinare mare. Asa ca am lasat-o pentru a doua zi pe lumina! Dupa a treia coborare ma intalnesc la telescaun cu un veteran al Kalinderului (76 de ani si peste 40 de ani de coborari pe aici!). Reusim sa mai facem trei coborari pe diverse variante pana cand personalul de la telescaun ne anunta ca se inchide. Foarte fain! Nu ma asteptam sa fac 6 coborari in doar o ora si din prima!
Prin amabilitatea colegilor de la Pathos am avut un loc foarte confortabil de dormit. Cand am ajuns joi seara aveam de ales intre sacul de dormit oferit de Ana-Maria Buca (sac de iarna) cu care am dormit foarte lejer jos pe o patura in camera "Pathos", un pat liber gasit de Irina si un loc pe jumatate de pat alaturi de Serghei. Am ramas la prima varianta si a fost extrem de bine!
Vineri seara dupa turele pe partie las schiurile si claparii la secretariat si iau doar betele la Camin. Bete pe care le voi uita a doua zi in camera! Seara mancam cu totii cu pofta de lup si ma bag la somn chiar daca in camera o parte dintre colegi au chef de distractie! Sambata dimineata la 7.30 trebuie sa fim la post la Izolare!
Sambata a inceput cu calificarile la fete si la baieti la proba de dificultate (izolare necesara), probe care au durat pana in jurul orei 12.30. Pana la ora 15.00 au avut loc finalele la viteza, prilej cu care am avut putin peste doua ore libere. Asa ca am trecut la partea cu "placutul", am luat schiurile si m-am suit in telescaun. Acum cele 5 coborari mi-au luat mai mult timp fiindca a fost coada la telescaun si aceasta lua cel putin jumatate din timp! Inainte de a patra urcare ma intalnesc cu o colega de la Izolare (Catalina) care vrea sa schimbe placa. Ii spun ca o astept sus si dupa un sfert de ora vad ca nu vine. Au mai intervenit alte intarzieri neprevazute! Insa ma intalnesc cu Irina care ma imbie la coborare. Asa ca optam pentru Kalinderu II inclusiv panta inclinata de sus (asemanatoare cu Carpul din spusele colegului de aseara!). Merge extrem de bine si mai am timp pentru inca o coborare pe care o fac tot cu Irina pe Kalinderu I si Boncu! Uitasem partea faina! Coborarile astea le-am facut fara bete si mi-am dat seama ca daca nu punctezi, betele folosesc doar la echilibru! Merge si fara bete si chiar da un pic impresia de schi avansat!
Revin la Izolare pentru finalele de la dificultate. Fetele reusesc performante foarte bune si in top se afla Maria Tolokonina din Rusia, Shin Woon Seon din Koreea si Stephanie Maureau din Franta! Sportive foarte bune care surclaseaza competitoarele doar prin viteza si indemanare fiindca si restul se ridica la un nivel extrem de inalt! Finala de dificultate de la baietii este amanata datorita solicitarii Primariei (organizator oficial!) de a lansa 5 minute de artificii. Opinia oficialitatilor e justificata de prezenta multor turisti la scena de langa statia de telescaun! Asta netinand seama de sportivii care asteapta cu sufletul la gura sa intre in concurs! Stiu ca ma repet cu asta, dar sunt dezamagit de atitudinea de "imagine" a romanilor! Jalnic! Cristi reuseste sa destinda un pic atmosfera la Izolare: "There is not war, just some fireworks!" In fine incepe si ultima finala din concurs pana seara tarziu in jurul orei 21.00. Doar mentionez incidentul cu masa! In timpul festivitatii de premiere noi ne ocupam de "curatarea" zonei de la Izolare si a transportului materialelor spre Caminul Alpin. Si asta dureaza pana aproape de ora 23.00 cand ducem ultimele materiale.
Petrecerea finala ("Crazy party" pe afisul competitiei; petrecere "nebuna" in presa) a fost faina (din spusele altora), dar zgomotul imens m-a facut sa nu particip prea mult (iubesc mai mult muzica vantului si a padurii decat "galagia" moderna!). Prelungirea petrecerii pana la 4.30 dimineata m-a facut sa adorm abia la ora respectiva.
Am avut placerea de a intalni vechi si buni prieteni, colegi de club cu vechime si experienta in munte si alpinism! Iarasi imi cer scuze daca voi mentiona doar cativa dintre acestia: Dan Vasilescu, Sasa Halibei, Cristi Iacob, Simona "Iacob", Liliana Becea (a crezut ca sunt din Pathos fiindca am stat cu voluntarii lor in camera), Cezar Manea (mi-a confirmat inca o data valoarea si modestia lui), Camelia Manea, Vali Penes s.a.
Au fost probleme organizatorice (cum de obicei se intampla in Romanica datorita oamenilor), dar s-a trecut pana la urma peste toate. Ceea ce m-a marcat din acest punct de vedere s-a datorat unor decalari nejustificate in program determinate de "superioritatea" unor oameni (a se citi Primaria) care a vrut cu tot dinadinsul sa amane inceputul finalei de viteza la baieti pentru 5 minute de artificii! Conteaza deci mai mult imaginea primariei si a oficialitatilor decat sportivii performeri care au venit de la mii de kilometri distanta pentru a evolua aici! Tot pentru a sustine aceasta idee, oamenii de la teleferic vroiau sa ia masa de la Izolare pentru premiere desi in acea sala mai asteptau doi concurenti sa intre in concurs! Si asta cu mult scandal inutil! Ma rog, incidente pe care sportivii le-au observat, le-au depasit si sigur le vor avea in vedere la editiile urmatoare! Pacat ca asa stim noi sa ne facem imaginea!
Concursul a fost exceptional, concurentii au dat dovada de mult fairplay si de impresionante calitati umane si sportive. I-am vazut ca pe o comunitate in care nu exista "personalitati" si "altii"! De respectat si apreciat! In afara zonei de izolare nu am vazut gunoi si mizerie asa cum a remarcat Leslie la Rachitele si cum in general vedem in zonele "bantuite" de Homo porcus turisticus!
In pauzele de la "post" (cand nu era necesara prezenta la Izolare) am facut cateva coborari pe Kalinderu. Vineri seara mi-am luat schiurile de la Camin si am incercat sa fac una sau doua coborari. Aveam un pic emotii fiindca nu mai coborasem de mult pe partie si nu stiam cat de bine ma mai descurc! Dar surprinzator, schiul nu se uita (ca si inotul, patinajul, ciclismul, alpinismul si in general sportul!) si dupa primele coborari pe partia veche (Kalinderu I) si pe variantele ce intra in partia noua (Kalinderu II) imi dau seama ca totul merge extrem de bine! Partia noua nu este luminata si am mare bafta sa mearga telescaunul pana la ora 20.00. Ultima coborare pe Boncu si partea de sus a S-ului mi se par un pic inclinate, dar nu suficient cat sa puna probleme. Pe partia noua insa zona de sus mi-a fost prezentata ca avand foarte multa gheata si inclinare mare. Asa ca am lasat-o pentru a doua zi pe lumina! Dupa a treia coborare ma intalnesc la telescaun cu un veteran al Kalinderului (76 de ani si peste 40 de ani de coborari pe aici!). Reusim sa mai facem trei coborari pe diverse variante pana cand personalul de la telescaun ne anunta ca se inchide. Foarte fain! Nu ma asteptam sa fac 6 coborari in doar o ora si din prima!
Prin amabilitatea colegilor de la Pathos am avut un loc foarte confortabil de dormit. Cand am ajuns joi seara aveam de ales intre sacul de dormit oferit de Ana-Maria Buca (sac de iarna) cu care am dormit foarte lejer jos pe o patura in camera "Pathos", un pat liber gasit de Irina si un loc pe jumatate de pat alaturi de Serghei. Am ramas la prima varianta si a fost extrem de bine!
Vineri seara dupa turele pe partie las schiurile si claparii la secretariat si iau doar betele la Camin. Bete pe care le voi uita a doua zi in camera! Seara mancam cu totii cu pofta de lup si ma bag la somn chiar daca in camera o parte dintre colegi au chef de distractie! Sambata dimineata la 7.30 trebuie sa fim la post la Izolare!
Sambata a inceput cu calificarile la fete si la baieti la proba de dificultate (izolare necesara), probe care au durat pana in jurul orei 12.30. Pana la ora 15.00 au avut loc finalele la viteza, prilej cu care am avut putin peste doua ore libere. Asa ca am trecut la partea cu "placutul", am luat schiurile si m-am suit in telescaun. Acum cele 5 coborari mi-au luat mai mult timp fiindca a fost coada la telescaun si aceasta lua cel putin jumatate din timp! Inainte de a patra urcare ma intalnesc cu o colega de la Izolare (Catalina) care vrea sa schimbe placa. Ii spun ca o astept sus si dupa un sfert de ora vad ca nu vine. Au mai intervenit alte intarzieri neprevazute! Insa ma intalnesc cu Irina care ma imbie la coborare. Asa ca optam pentru Kalinderu II inclusiv panta inclinata de sus (asemanatoare cu Carpul din spusele colegului de aseara!). Merge extrem de bine si mai am timp pentru inca o coborare pe care o fac tot cu Irina pe Kalinderu I si Boncu! Uitasem partea faina! Coborarile astea le-am facut fara bete si mi-am dat seama ca daca nu punctezi, betele folosesc doar la echilibru! Merge si fara bete si chiar da un pic impresia de schi avansat!
Revin la Izolare pentru finalele de la dificultate. Fetele reusesc performante foarte bune si in top se afla Maria Tolokonina din Rusia, Shin Woon Seon din Koreea si Stephanie Maureau din Franta! Sportive foarte bune care surclaseaza competitoarele doar prin viteza si indemanare fiindca si restul se ridica la un nivel extrem de inalt! Finala de dificultate de la baietii este amanata datorita solicitarii Primariei (organizator oficial!) de a lansa 5 minute de artificii. Opinia oficialitatilor e justificata de prezenta multor turisti la scena de langa statia de telescaun! Asta netinand seama de sportivii care asteapta cu sufletul la gura sa intre in concurs! Stiu ca ma repet cu asta, dar sunt dezamagit de atitudinea de "imagine" a romanilor! Jalnic! Cristi reuseste sa destinda un pic atmosfera la Izolare: "There is not war, just some fireworks!" In fine incepe si ultima finala din concurs pana seara tarziu in jurul orei 21.00. Doar mentionez incidentul cu masa! In timpul festivitatii de premiere noi ne ocupam de "curatarea" zonei de la Izolare si a transportului materialelor spre Caminul Alpin. Si asta dureaza pana aproape de ora 23.00 cand ducem ultimele materiale.
Petrecerea finala ("Crazy party" pe afisul competitiei; petrecere "nebuna" in presa) a fost faina (din spusele altora), dar zgomotul imens m-a facut sa nu particip prea mult (iubesc mai mult muzica vantului si a padurii decat "galagia" moderna!). Prelungirea petrecerii pana la 4.30 dimineata m-a facut sa adorm abia la ora respectiva.
Am avut placerea de a intalni vechi si buni prieteni, colegi de club cu vechime si experienta in munte si alpinism! Iarasi imi cer scuze daca voi mentiona doar cativa dintre acestia: Dan Vasilescu, Sasa Halibei, Cristi Iacob, Simona "Iacob", Liliana Becea (a crezut ca sunt din Pathos fiindca am stat cu voluntarii lor in camera), Cezar Manea (mi-a confirmat inca o data valoarea si modestia lui), Camelia Manea, Vali Penes s.a.
Inca o data calde felicitari colegilor nostri romani pentru participare si rezultatele obtinute in concurs, celor ce au luptat pentru performanta si au reusit! E important locul obtinut, dar si mai importanta este PARTICIPAREA!
Sambata seara am avut onoarea sa fiu intrebat de Cezar Manea daca nu vreau sa mergem in tura pe schiuri duminica! Am raspuns imediat pozitiv si am reusit duminica dimineata sa ma trezesc la 9.30 si sa vorbesc cu Cezar. Mananc ceva si in asentimentul colegilor de camera (m-au "acuzat" de "tradare" fiindca nu am mers la petrecere mai mult :D!) peste circa o ora cobor la parter cu Cezar si ne echipam pentru tura. Ninge foarte fain si des si e extrem de placut! Punem picioarele pe schiuri si incepem sa urcam spre troita (pe TR) si mai departe pe "drumul literelor" pe care fusesem cu vreo trei saptamani in urma cu Irina. Cezar aflase de drumul asta si i-a placut mult intr-o iesire solo cu o zi-doua in urma! Padurea e diferita fata de data trecuta, atmosfera placuta este si ea diferita, viteza e alta pe foci, inaintarea e mult mai rapida! In vreo doua locuri imi aluneca schiurile cu foci cu tot si urc putin mai greu. Cezar avand experienta in schiul de tura si echipament mai bun urca mult mai lejer. La 12.15 ajungem in TR si sunt intrebat: "Ce facem?" Hotaram sa mai mergem vreo jumatate de ora si apoi sa ne intoarcem. Pana la urma mai mergem circa o ora pana iesim in Poiana Costilei (eu am scos schiurile la depasirea firului vaii Costilei). In poiana imi aduc aminte ca am urcat o data cu Dr si cu gasca din Momaia pe zapada mare ceva mai jos de poteca. Ne incumetam sa coboram dupa cumpana de ape din sudul poienii, directie care se dovedeste a depasi multe valcele cu panta de pana la 45 de grade. Am ceva emotii prin padure si cobor cu multa temere si grija. Fiindca nu sunt obisnuit cu pozitia (aplecat pe spate) si coborarea prin padure, iau si cateva trante cu fata in zapada! De fiecare data ma ridic si merg mai departe! Doar la o taiere de panta mi-e teama si dau schiurile jos! Ii spun lui Cezar ca mi-e teama, ma incurajeaza si cu grija trec cu schiurile in mana! Imi dau seama acum (inca o data) ce inseamna schiul de tura! Cezar inainteaza fara probleme pe schiuri si eu in clapari ma afund pana la mijloc in zapada (tot la trecerea vaii Costilei scot schiurile ca si mai devreme)! Mai incolo pun picioarele din nou in legaturi si da-i la vale pe urmele lui Cezar! De multe ori Cezar se opreste si ma asteapta! Pantele ne vor duce in final in Valea Cerbului intre podul din aval de iesirea din "Drumul Tunului" (BG) si PG ce leaga valea Cerbului de Kalinderu. Pe langa drum mergem pe zapada (cu vant din fata!) pana la bariera de taxare auto unde scoatem schiurile si urcam pana la Camin. In fata Caminului o vad pe Irina care cobora spre gara (15.00), o rog sa imi ia schiurile si betele, imi iau rucsacul de sus din camera si in graba cobor in gara de unde plecam amandoi cu prsonalul-regio la 15.20 spre Bucuresti (in tren sunt multi prieteni, dar o data descaltat in papuci in tren, nu mai am chef sa colind trenul pentru cateva palavre cu prietenii!).
Dupa un we excelent ma intorc acasa cu tolba plina de energie pentru saptamana ce vine!
In timpul competitiei nu am avut timp si posibilitate sa fac poze/fotografii si asta se compenseaza usor cu multele poze postate de Stelian Pavalache, Nicoleta Dinu si altii pe site-urile de socializare moderne!
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150559144164958.387796.674474957&type=3
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150607867949586.403463.539374585&type=1
In schimb mai jos vedeti cate ceva din padurea prin care am explorat duminica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu