Prin istoria bucovineana 27.12.2011-02.01.2012 - partea a treia


Ziua 4 - 31.12.2011

De cu seara ne-am uitat pe harta sa cautam punctele principale de vizitat in orasul in care Mihai Eminovici a vazut lumina zilei. Centrul principal restaurat este dominat de de partea pietonala a strazii "1 decembrie 1918". Asa ca in ultima zi a anului, sambata 31.12 intram direct in centrul istoric. Lasam masina la capatul strazii pietonale si pornim pe jos la plimbare. Unele case sunt restaurate foarte fain, au geamuri termopan cu margine maro care se incadreaza in arhitectura, au steaguri la balcoane (multe din balcoane amenajate la sfarsitul secolului XIX). Intr-o vitrina gasesc un articol despre vechi firme botosanene pe care il redau mai jos:
"Sa relevam, mai intai, cateva din firmele botosanene de la sfarsitul secolului al XIX-lea si de la inceputul secolului al XX-lea. Intre ele, "La Carnataria Romana" ("Baratcuta verde"), aflata la Podul de Piatra, Noua Imprimerie "Moldova de Sus" Sigm. Aronovici, librar, aflata la Casele Teatrului, Magazinul "Au Bon Marche", vis a vis de Hotel Princiar (galanterie), in timp ce la Dorohoi fiintai Librariile N. Fainaru si I.L. Bercovici. In 1908, bunaoara, Camera de Comert si Industrie a eliberat autorizatii lui Vilhelm Ankele, pentru comertul de cutitorie, masini de cusut s.a., cu magazinul aflat in Calea Nationala, 273, lui Iancu Blautstein, pentru comertul de productie de oi, din str. Teilor, nr.2, lui H.Broida si I. Finkelstein, pentru comertul de producte de fierarie din Piata Carol, nr.10 bis, lui Kuna Baras, pentru comertul de lipscanie, bacanie, galantrerie, fierarie si maruntisuri, din Tg. Stefanesti, lui Leivi sin Peisich, pentru comertul de cismarie, din Piata Carol, lui Vasiliu D. Vasiliu si Avram Maixner, pentru comertul de fabricarea bastoanelor.
Putin mai tarziu, in periioada interbelica, se mai adauga alte si alte firme: Banca Sindicatului Agricol "Valea Baseului" din Saveni, Restaurantul "10 Mai" din Dorohoi, Manufactura "La Mireasa" din Dorohoi, Magazinul "La Coroana de Aur" din Botosani, Cafeneaua "Europa" din Botosani, Depozitul Fabricei renumite de bere de Botosani - Cismea, din str. Cuza Voda, nr. 4, Noile intreprinderi de Mobila "Tanarul Scwartz", din str. Mihai Viteazul, vis a vis de Templu, "La Cuibul Cucului", depozit de spirtoase. din Dorohoi, str. D.P.Moruzi, nr. 16, Fabrica de Bomboane, Halva si Rahat din Botosani, str. Eminescu, nr. 9, Bazarul Anglo-Francez, langa Uspenia, "La Marca Tarii", raion de incaltaminte de dama, din Botosani, Magazinul de Galanterie "Fratii Ilovici" din Botosani, "La Carnaval", situat vis a vis de Uspenia, unde se puteau gasi ciorapi Adesgo (nota personala: fabrica Adesgo are activitate incepand din 1926 in domeniul productiei ciorapilor de dama; un istoric detaliat se paote gasi la adresa http://www.adesgo.ro/concurs/), Ady, Darling, toate calitatile, combinezoane si chiloti "milaneze", camasi barbatesti. culori kaki, din Oxford si Dejalen, "La Mode Betty", cu voaluri de doliu si mirese, din Calea Nationala, nr. 112 bis, Marele Magazin Stefan Gheorghiu - Gogoasa, unde se vindeau mezeluri proaspete, inclusiv renumitul ghiudem de Botosani, Bancile "Meseriasilor" si "Botosaneano-Romana", Ceasornicaria S.H. Elbin, din Calea Nationala, nr. 235, "La Traiul Ieftin" R.Simca, sucursala magazin de coloniale si fainarie, din str. Cerbului, nr. 29, langa hala de Carne, salonul de coafura Samy Rottenberg, unde lucra cunoscuta maniqureza Lenus, Restaurantul "Calul Balan" Fratii Poplauschi, Marele Magazin "Luvru", din Calea Nationala, nr. 229, Atelierul de MObile D. Flaiser, din str. Dragos Voda, nr. 18, Casa de Coafura Gotlieb, din Calea Nationala, nr. 168, magazinul de Sticlarie si Portelanuri David L. Hutman, din str. Elisabeta, "La Micu", depozit special de furnituri de croitorie, diferite vatelinuri si satinuri, unde se practicau "preturi care desfid orice concurenta", Vechiul Magazin Simion Grisaru, situat alaturi de Farmacia Timus, unde s-au pus in vanzare articole de manufactura, galanterie si unde a sosit un transport de galosi, marcile Tretorn si Riga, "Galanterie si Parfumerie Fratii Gropper" din Botosani s.a.
Cum se vede, se face comert, nu gluma, in Botosanii nostri. Ca si in Dorohoi, Saveni sau Stefanesti."
(Foaie pentru informare cultura Gazeta din Vitrina, nr.8/2011, editura Agata, fondator Ion Istrate, Botosani, Ianuarie 2011, Autor Ionel Bejenaru)
Trecem si de locul unde a fost casa nasterii lui Mihai Eminescu (Eminowicz) si ai primilor 4 ani ai copilariei sale si ajungem la la biserica Uspenia.

Biserica Uspenia, ctitorie a Doamnei Elena Rares, a fost ridicata in 1552 dupa modelul bisericii "Sf. Nicolae"-Popauti (la fel ca si biserica "Sf. Gheorghe" la care ajungem putin mai incolo). Clopotnita actuala a fost cladita in 1819 si  in 1921 "s-a refacut restaurarea exterioara a acestei biserici in al VII-lea an de domnie gloriasa a M.S. Regelui Ferdinand I" (din pisania bisericii). In 1850 a fost botezat in aceasta biserica Mihai Eminescu.

Surprindem pe "pelicula" cateva case din jurul bisericii si pornim mai departe pe strada pietonala printre cladirile care, inainte de 1887 (cand au ars in incendiu), aveau pravalii si locuinte la etaj si constituiau vechiul targ Botosani. Cladirile pastreaza o retea de beciuri boltite din perioada medievala. Cladirile sunt amenajate doar pe fatada si in zona din spatele caselor inca se vede mizeria targului vechi. Ne invartim prin piata "1 decembrie 1918" si gasim prin strazile din spate aroma secolelor trecute. Din discutiile Iulianei cu un paznic aflu ca au fost restaurate 18 case care urmeaza a fi inchiriate de primarie. Foarte buna treaba in conditiile in care in putine locuri din tara asta s-a facut asa ceva! Continuam pe strada principala pana in capatul ei unde un tigan cu acordeonul isi face publicitate: "Filmati bulibasa de la Botosani!". Mie imi place gestul si prind "in chip" muzicantul secolului trecut.

Suntem la capatul strazii si pornim spre alte "obiective". Pana la biserica "Sf. Gheorghe" privirile ne sunt atrase de de turla bisericii "Sf. Spiridon" spre care ne indreptam. Aici intrebam preotul de hramul bisericii si el ne invita sa ne uitam mai cu atentie la peretele exterior. Aflam astfel numele sfantului ce da numele bisericii si intram un pic. Parintelui i se pare "strigatoare la cer" nestiinta mea: cum nu stiu eu ce se afla pe str. Sf. Ecaterina din Bucuresti??? Oi sta eu aproape, dar daca nu am dat importanta Facultatii de Teologie, nu cred ca am gresit cu ceva! Accept sfaturile parintelui si astfel retin ceva din Bucuresti! In fond fiecare acorda importanta lucrurilor care l-au marcat in viata! Ii multumim parintelui si ne indreptam spre biserica "Sf. Gheorghe", a doua ca importanta din Botosani. Biserica a fost construita in 1551, e prima ctitiorie botosanenana a Doamnei Elena Rares si are la baza ruinele unie biserici mai vechi.

Stam putin in biserica datorita timpului limitat si a unui botez asteptat de cantaretul ce incalzise biserica. Iesim si in drum spre masina ne oprim putin la hala de lactate, constructie neingrijita care ma duce cu gandul la hala Traian din Bucuresti inainte de a fi amenajata in stil modern.

Ne hotaram sa mai lasam masina sa se odihneasca si, trecand pe langa Biblioteca Judeteana si Casa Moscovici (ambele declarate monumente istorice), ajungem la biserica "Sf. Ilie" in fata careia niste colindatori, vazandu-ne cu aparatele in mana, incep sa "zdrangane" deranjant. Tocmai in fata bisericii! Biserica a fost zidita in 1843 de breasla blanarilor din Botosani pe locul unei vechi biserici din lemn aflata langa clopotnita ridicata in 1809. Biserica a fost renovata si sfintita in ultimii ani (din pisania bisericii).

Pe jos ne indreptam spre primarie si zona pietonala Piata Unirii. Primaria in sine e un mic castel alaturi de teatrul "Mihai Eminescu". Interesant este ca aici se afla (ca in multe locuri), un indicator cu distante catre cateva orase europene si e marcata prezenta in UE. De fapt in momentul de fata aici e limita estica a uniunii! In piata sunt cateva vile declarate monumente istorice si biserica "Sf. Paraschiva" (acum inchisa). De remarcat sunt prefectura veche, vila veche aflata vis-a-vis de prefectura si statuia in trei elemente din capatul Pietei Unirii.

Ne intoarcem prin piata Unirii si printre case mai vechi sau mai noi ajungem la masina care inghetase de atata asteptat. Cu harta in mana e mult mai usor sa ne orientam. Asa ca trecem pe langa bisericile "Sf. Voievozi" si "Sf. Nicolae" si ne indreptam spre biserica armeano-gregoriana "Adormirea maicii domnului". Aceasta a fost recladita in 1826 de comunitatea armeana din Botosani pe temeliile unei biserici din secolul XIV.

Mai mergem un pic pe strada Armeneasca si gasim a doua biserica armeano-gregoriana cu hramul "Sf. Treime". Aceasta a fost construita in 1795 si acum este inchisa. De altfel toata curtea este in ruina. Biserica se remarca prin turnul clopotnita pe trei nivele finalizat in 1816.

Ca tot suntem cu masina, incercam sa mergem si la manastirea "Sf. Nicolae" - Popauti. Avem surpriza sa gasim toate portile manastirii inchise. Ne invartim pe toate partile si facem cateva poze pe deasupra gardului. Chiar si vecinii manastirii se mira ca nu am avut pe unde sa intram. Pana sa ne intoarcem din ocolul manastirii la masina, in spatele nostru apare o ceata de colindatori care sunt veseli nevoie mare. Simt asa un sentiment ciudat ca pe aici se colinda si nu e zapada! Parca nu au acelasi "gust" colindele! Ne bucuram totusi sa vedem ca pana si aici in oras se pastreaza traditiile asa cum au fost din mosi stramosi! E inca dupa-amiaza si Iuliana se gandeste ca am putea trece pe la o buna prietena de-a ei, maicuta la manastirea Guranda. Reuseste sa vorbeasca cu ea si la intrebarea despre ramanerea peste noapte la manastire suntem nevoiti sa refuzam. Motivul este departe de orice banuiala: am fi ramas cu cea mai mare placere (caci asa si gandisem initial inaitne de a veni in Moldova), dar slujba prelungita (toata noapte) nu ne lasa nici o clipa de somn! Si dupa atata alergatura mai era nevoie si de odihna!
Iesim din Botosani si ne indreptam spre orasul de granita Stefanesti pe DN 29D. Drumul este foarte straniu in sensul ca urca si coboara o gramada de dealuri care ascund ochilor urmatorii kilometri. Ne gandim ca asa este cam toata lunca Prutului. Primisem indicatii ca la intrarea in satul Guranda sa facem stanga vreo 3 kilometri pe un drum plin de noroi. Drumul e mai bun decat speram si ajungem in siguranta la manastire. Aici suntem intampinati cu mare deschidere si primim binecuvantarea parintelui. Apoi mergem la masa si mai povestim cate ceva in timp ce mancam. Timpul trece si inserarea se lasa peste manastire. Cerul este superb si pentru cateva clipe ne bucuram de minunea dungilor galben-rosiatice ce se intind peste marea albastra. Cadou pentru ultima zi din an! Salutam maicutele si multumim pentru masa si in masina ne gandim ce sa facem pentru diseara. Eu as fi vrut sa mai mergem spre sud pana gasim un loc unde sa stam si, nu stiu de ce, apare o stare de tensiune intre noi. Iuliana propune intoarcerea la hostel si fiindca e tarziu, hotaram intoarcerea in Botosani. Gandim ca n-o fi plin hostelul chiar in noaptea de Reveillon. Da' de unde! Abia ce mai gasim o camera libera! Drumul e cunoscut, dar trebuie sa mergem mult mai incet. In vai ceata este atat de deasa incat abia se vede la cativa metri in fata. Asa ca micsorand viteza pana la limita sigurantei, trecem de zonele potential periculoase si putin dupa ora 19.00 ajungem in centru la hostel. Deja suntem cunoscuti aici dupa numarul camerei in care am stat si acum primim camera urmatoare. Iuliana este obosita su dupa o frugala masa de seara se retrage la somn in jurul orei 21.30. As fi vrut sa ciocnim si noi un pahar la ora 12.00, dar deh, nu poti forta omul sa stea treaz! Asa ca o las sa doarma si imi fac de lucru. Bine ca am laptopul la mine, dau luminozitatea ecranului cat mai scazuta si cu castile pe urechi ma uit pe rand la cele patru episoade din documentarul "Islanda - cu bicicleta prin desert" ce prezinta aventurile unor buni prieteni de la CCN (Clubul de Cicloturism Napoca) din 2011 pentru recuperarea unor bagaje ramase pe un ghetar islandez in urma cu 5 ani. Si au gasit bagajele intacte prin bunavointa islandezilor! Mai multe va las sa aflati din documentarul ep care il gasiti la adresa http://www.youtube.com/watch?v=W9YAYyZNOOg . Sunt de admirat acesti ambitiosi care au reusit de doua ori sa traverseze Islanda in conditii extrem de dificile! Ii multumesc Voichitei Bodea pentru acest documentar, foarte frumos cadou primit de la Mosu' de pe 25 decembrie. La ora schimbarii ultimei cifre a anului admir artificiile care formeaza ciuperci multicolore in toate directiile orasului, transmit telepatic toate urarile si gandurile bune prietenilor, rudelor, cunostintelor si tuturor care traiesc pe Pamantul acesta si dupa cateva zeci de minute ma bag si eu la somn in asternut. E o trecere mai neobisnuita din ultima zi a Undrii si prima zi din Gerar! Dar cu siguranta asa a fost menit sa fie si m-am bucurat de locul in care ma aflu!