Traversand Bucegii iernatici 19-21.12.2011

Traversand Bucegii iernatici 19-21.12.2011

Colegi de tura: Radu Antonescu, Cezar Partheniu

In tonul de iarna dat de celebrul cantec de iarna "O, tannenbaum!" (http://www.youtube.com/watch?v=LieDB2SG5To&feature=related) am reusit traversarea Bucegilor pe mult dorite carari. In randurile ce urmeaza vom vedea pe unde ne-au purtat pasii in trei zile feerice. 

Eu as vrea sa plec cat mai mult si, cum in we am avut treburi casnice, a trebuit sa stau in Bucuresti. Radu a fost pe munte si inca mai vrea sa plece. Asa ca pica la tanc dorinta lui de a pleca in primele zile ale saptamanii. Vorbim de traseu, stabilim sa mergem trei zile si, asa cum am inceput sa fac in ultima vreme, in conditiile in care vremea se anunta a fi cu dus-intors, construiesc traseul aproximativ pe GPS. Aleg pe cat se poate traseul pe culmi montane fiindca riscul formarii avalanselor scoate din plan trasee pe vai sau pante prea inclinate. Cu lectia facuta si punctele de dormit stabilite, analizam variantele de transport si hotaram sa plecam cu InterRegio pentru a avea cat mai mult timp pentru traseu.

Ziua 1 - luni 19.12.2011

In mod neobisnuit plecam dimineata cu InterRegio la 7.10 din Bucuresti (in loc de personalul/Regio de la 6.27). Avem de platit mai mult, dar stim ca ajungem mai repede in patria Muntelui. Trenul ne duce rapid pana in primul oras din Romania normala (Brasov) in jurul orei 10.10 (20 de minute intarziere care imi aduc aminte ca totusi sunt in tariosara noastra si nu in ceea ce ne-a ramaas tuturor in minte din tarile vest-europene). Dupa o placuta si surprinzatoare intalnire in gara cu prietenul nostru George Porancea, mergem cu autobuzul la autogara 2 (Bartolomeu) si mai departe luam prima cursa locala care ne duce in Bran (daca imi aduc bine aminte, plecarea din Bartolomeu este la ora 11.00 si costa 3 lei de persoana). Soferul e binevoitor si la rugamintea noastra ne lasa direct la intrarea in Simon (el are cursa pana in Moeciu). Ne strangem rucsacii si la 12.00 pornim prin lungul Simon spre valea Gaura. Cam pe la mijlocul satului trecem de biserica si lasam in stanga marcajul CA (care merge spre Omu si Padina pe la schitul Bran si casa Balaban) si continuam printre casele din ce in ce mai rare. In jurul nostru vad plaiurile pe care s-ar putea face plimbari de o zi cu schiurile de tura si ceva clipe din istoria crestina. Radu nu intelege de ce sunt eu atras de cruci si biserici si fac poze peste tot. In fond fiecare piatra din acestea este o istorie in sine si daca ar putea vorbi, multe ne-ar spune! Pe o alta cruce am gasit un frumos text cu tenta religioasa: "Sfanta cruce tu ne-ajuta in necazuri si dureri, inima ne-o fa avuta cu dulci mangaieri!"

Aproape la iesirea din localitate gasim o harta pusa de asociatia "Friedrich Deubel" la locul unde se separa BR ce urca spre cabana padina plin Plaiul lui Lom de TG pe care noi urcam spre valea Gaura (13.10). Noi iesim printre ultimele cladiri si incepem sa urcam pe drumul forestier, deocamdata uscat complet. Cam intr-o jumatate de ora apar primele limbi de gheata si curand tot drumul va fi un mic patinoar. La ora 14.00 trecem de o bariera alb-verde si dam de un stalp de marcaj : BA spre Padina si TG in continuare spre Omu. Urmam al doilea marcaj conform planului de acasa.

Peste cateva minute vedem pe stanga drumului un monument ciudat. ne apropiem si deslusim desprecce e vorba: e un monument ridicat victimelor accidentului din iulie 2010 cand un elicopter s-a izbit intr-un exercitiu comun al Fortelor Aeriene Romane si Israeliene. 

"Ei n-au fost despartiti cu vrednicie-n viata, in moarete laolalta, mai sprinteni se vadeau decat vulturii si mai purternici decat leii!" (Cartea a doua a Regilor, 1:23). Suntem pe de o parte emotionati de amintirea evenimentului si pe de alta parte intrigati de constructia in sine. Pai in parcuri nationale noi, "amaratii" ce cutreiera muntii in lung si-n lat nu avem voie sa calcam in afara drumurilor si potecilor marcate si aici au venit multe masini ca sa construiasca acest monument in interiorul parcului? Chiar gasisem mai devreme un panou cu "Acces interzis" cu mijloace motorizate in arii protejate in afara drumurilor publice. Ori aici Parcul Natural Bucegi e arie naturala protejata - sit NATURA 2000!

Continuam pe langa pojghita de gheata din ce in ce mai groasa, urmam drumul care uneori iese din firul vaii si zapada incepe sa creasca in grosime. La iesirea in poiana Gaura avem parte de prima zapada ce aduce in iarna!

E ora 15.45 si ne dam seama ca vom merge pe intuneric spre refugiul Strunga. Vremea se anunta a fi destul de aspra si se va confirma putin mai incolo. Deocamdata peisajul putin difuz e fantastic si totusi timpul ne indeamna sa mergem mai departe dupa cateva poze. 

Schimbam culoarea marcajului din galben in albastru si astfel pe TA spre poiana Gutanu (sectiune de traseu noua pentru amandoi). Am fi putut sa scurtam pe BR sau BA spre Padina, dar am tinut amandoi sa facem bucatica asta intre poienile Gaura su Gutanu! Prin alternante de padure si poieni pline de zapada ajungem la inserat (17.00) la intrarea in poiana Gutanu. 

Frigul, vantul si intunericul ma vor opri sa mai fac poze de acum incolo. Va trebui sa razbim spre saua Strunga. Tinem curbe de nivel (asa cum marcasem si pe GPS) pe intuneric si ne indreptam in directia in care ar trebui sa fie mai departe poteca. E intuneric si viscol si Radu are inspiratia la intrarea in padure sa coboram putin la ceea ce vazuse a fi poteca. Asa si este si de acum mergem pe BR spre saua Strunga. Asta inseamna ca am evistat pe sus intersectia din poiana Gutanu si astfel semnul nostru s-a schimbat din mers! Mai avem 1.5 km doar pana in sa (in linie dreapta) si viscolul de la iesirea din padure ne va tine pe loc de multe ori. Bine ca stim directia si rezistenta si hotararea ne duc in sa abia la ora 19.50 (aproape 3 ore!!!). Suntem fericiti si speram la vreme mai buna maine! Acum sunt -5 grade afara si viscol! Coboram la refugiu, Radu se schimba, mananca cateva smochine si se baga in sac sa se incalzeasca. Eu incalzesc un litru de apa si il pun in termos (asta dupa ce il golim de ceaiul fierbinte), topesc zapada pentru inca trei litri de apa si fac din ultimul litru o supa de "viermisori" (supe gen Vifon). mancam amandoi si pe la 22.15 ma bag si eu in sac impreuna cu aparatul foto, acumulatorii, sticla de doi litri de apa si bocancii. Pana pe la ora 5.00 motaim amandoi si abia atunci reusim (cel putin eu) sa adormim. Asta pana la ora 9.15! 

Ziua 2 - marti 20.12.2011

Lumina trece timid printre scandurile din dusumea si prin crapaturile peretilor si ne aduce in fata o noua zi. Ne trezim la -2 grade, mancam, strangem bagajele, facem poze matinale pe o vreme mult mai buna decat speram (soare intermitent) si putin dupa ora 11.00 suntem gata de drum. Graba nu e foarte mare fiindca stim ca vom avea putine ore de mers astazi pana la Bolboci. Doar ca drumul e nou si trebuie sa fim atenti la orientare!

Lla 11.15 luam rucsacii in spate, urcam in sa pentru ultimele poze spre vest si mai departe ne vom indrepta spre saua Strungulita. 

 Westwand

 Cu ochii spre Craiasa...

... si spre batrana Leaota

 La drum!

Alternam norii albi si ceata cu soarele si mergem de multe ori dupa GPS si stalpi. Inainte de sa facem stanga, coboram pana sub varful Tataru intr-o mica sa de unde schimbam iarasi directia spre sud. Pe curba de nivel trecem pe sub Tataru (a se remarca marcajul PG inexistent pe harti) pe la obarsia unei frumoase vai in S.   

In saua de dupa varf se insenineaza un pic, prilej cu care mai aruncam cateva priviri in spate. Varful Tataru apare vag precum unul din gigantii lumii (cu referire la "Cucerirea gigangilor lumii" scrisa de Marcian Bleahu, Mircea Bogdan si Gheorghe Epuran) alaturi de lungul perete vestic ce merge din Strungulita pana in varful Doamnele. Salutand zona inalta a Bucegilor vestici, continuam putin pe marcajul PG si (in aparenta lui Radu care ar fi vrut sa vada unde duce acest marcaj) urcam direct spre culmea muntelui Deleanu. Asa facusem traseul pe GPS si vroiam sa mergem cat mai mult pe acesta.

De pe varful cel mai inalt al acestuia identific plaiul Mircea pe care ar trebui sa mearga memorialul "Nae Popescu" si confirm traseul cu GPS-ul. In sud vedem culmea muntelui Lucacila si cine stie ce o mai fi dupa el. Poate vreodata oi ajunge prin aceasta parte mai putin umblata din sudul Muntilor magici! 

Coboram pana intr-o sa unde regasim PG ce continua spre sud (alt motiv pentru viitoarea tura de care am pomenit in randurile de mai sus) dam de crucea dedicata lui Nae Popescu (moment de reculegere pentru cel ce a murit marcand traseul de legatura intre Sinaia si Moeciu). Ma inclin cu respect pentru acest OM si  pornim in continuare in linie dreapta descendenta pe plaiul Mircea/Mircii. 

"...hoinarind asa pe o carare

Cand o cruce-n cale-ai intalnit

Nu uita sa pui macar o floare

Pentru cel ce muntele-a iubit"

Eu avand pasul mai mare, prind ceva viteza si placere la coborare (pe schiuri cred ca ar fi potrivita o tura pe aici!) si caut sa tin urma cat mai dreapta pe muchia Mircii. 

La intrarea in padure avem placuta intalnire a marcajului TR (pe care l-am cautat pana acum) si urmam marcaj cu marcaj prin padure. De multe ori brazii cei frumos impodobiti cu globuri si beteala bogata data din Cer ne acapareaza intr-atat incat nu mia suntem atenti la pasi. Avem privirea plimbata de frumusetea ce ne inconjoara.

La un moment dat pierdem marcajul si coboram pe un fel de drum forestier direct pe piciorul Mircii prin padure spre lacul Bolboci. La ora 15.00 iesim la ultima curba a drumului ce vine de la Padina (drum auto marcat cu CA). 

Ne intoarcem circa un km pana la punctul de plecare al memorialului (data urmatoare voi urca pentru a vedea exact pe unde e traseul) si apoi inca un km pana la cabana Bolboci. 

Ne cazam cu ideea de a ne mai plimba dupa masa (40 lei/pers in camera cu 2-4 paturi si camera matrimoniala si 30 lei/pers in camera cu 10 paturi). Ce sa mai ne plimbam ca s-a lasat seara! Masa, caldura din camera si oboseala ne fac ca la ora 19.00 sa picam de oboseala. Vom dormi 12 ore pana cand suna telefonul de trezire. 

Ziua 3 - miercuri 21.12.2011

Inca e noapte si abia la 7.20 se lumineaza de ziua! In fond e cea mai lunga noapte din an (in Romania) si ne-a si lasat sa ne si odihnim pe indelete! Mancam cate ceva din bagaj, stragem totul si la 8.10 suntem in fata cabanei pentru ultima (si lunga) etapa a turei. Parcurgem barajul si pornim in stanga pe CG ce ar trebui sa ne duca pe langa vf Nucetu la cabana Varful cu Dor. 

Doar ca pierdem intrarea in padure (stiu ca alta data am coborat pe aici si totul era cat se poate de clar) si continuam pe drum (pe stanga lacului in sens geografic) pana la capatul lacului. Simt nemultumirea lui Radu ca am ratat semnul, dar nu mai avem ce face! Urcam pe drum cel mai sus pana deasupra Cheilor Tatarului si tot cautam vreo varianta de a urca spre platou spre varful Nucetu (10.15). De aici vedem jos Padina si ne gandim cat de mult avem de coborat. Asta e, nu avem ce face fiindca nu e alta solutie!

Drumul ne coboara dupa Cheile Tatarului si turbaria Laptici si se uneste cu drumul clasic marcat cu CA ce vine de pe partea cealalata a lacului (pe aici voi veni la inceput de ianuarie cu schiurile).

Drumul de masina ne duce prin niste mici chei pana la drumul forestier Laptici inchis cu bariera. Stiind ca trebuie sa ajungem in saua/zona Laptici, caut sa aflu de la Romeo (prin telefon) unde urca acest drum. Si el banuieste ca se inchide si ma sfatuieste (de fapt imi intareste ideea "fixa") sa urcam pe BR pana in platou si apoi prin Valea Soarelui si Valea Dorului spre Sinaia. Inainte de acest pod este o noua cruce de marmura cu traducerea inscriptiei mistice "NIHIL SINE DEO".

Dupa cabana Diana facem dreapta pe forestierul ce ne duce spre baza Plaiului lui Pacala si mai departe pe BR in sus. Intr-o ora ajungem in saua Laptici (rememorand tura pe care am facut-o in decembrie 2009 in coborare pe acest traseu). E un peisaj fain si totusi neplacut! Alb peste tot si de pe la 1900 e alb deasupra noastra! Traversam platoul urmarind stalpii si ajungem la noua statie de gondola de la "Valea Soarelui" (baza vaii Dorului) (14.10). Radu porneste in fata pe marcaj BR/CG pe firul vaii si apoi vom urca amandoi in noua partie aproape de cabana "Valea Dorului".  In 30 de minute suntem langa cabana si urcam direct in saua Dorului pentru a evita Miorita (din lipsa de timp). In sa vantul incepe sa bata si temperatura coboara la -5 grade Celsius. Nu stam deloc desi setea si foamea cer asta si coboram pana la statia de jos a fostului telescun ce urca pe Varful cu Dor acum multi ani. La masa prindem chiar -6.2 grade Celsius. Ne adapostim de vant, mancam ceva ciocolata/curmale, bem putina apa si la vale! Tinem marcajul BR pe drumul de iarna pana la cota 1500 si apoi direct pana la 1400 (16.15). De aici ii dam bice pe partia noua pana la statia de jos de la gondola (nu e inca zapada buna de schi aici) (16.50). Nici o partie nu e era deschisa! Coboram pe noapte prin Sinaia pana la gara si cu trenul Regio clasic (17.57) ajungem in trei ore "acasa" in "draga" capitala.

Date strict tehnice: zapada nu a fost de coltari, 52 km parcursi, 14h 55 min mers, 6h 35 min pauze, temperatura minima -6.2 grade, basici la ambele calcaie si multa energie acumulata pana la urmatoarea iesire!

Inchei povestea cu un link catre "Frumusetea iernii"! http://www.youtube.com/watch?v=nJBeoeujsJw&feature=related