Prin istoria bucovineana 27.12.2011-02.01.2012 - partea a doua

Prin istoria bucovineana 27.12.2011-02.01.2012 - partea a doua

Ziua 3 - 30.12.2011

Cu orientarea de pe harta din seara anterioara, reusim sa ajungem dimineata la primul "obiectiv"din Suceava: manastirea "Ioan Voda cel Nou". Lasam masina sa se odihneasca in siguranta si pentru cateva ore ne vom plimba pe jos din turla in turla. Manastirea a fost construita intre anii 1514 (inceputa de Bogdan al II-lea cel Orb, fiul lui Stefan cel mare) si 1522 (terminata de Stefanita) si in interior se gasesc moastele sfantului Ionan cel Nou de la Suceava martirizat in 1332. Ca element arhitectural nou in istoria arhitecturii moldovenesti apar pentru prima data discuri smaltuite cu bumb la mijloc, divers colorate.

Stim ca cea mai apropiata manastire de noi este Vascresenia - "Invierea Domnului" si mergem pe jos pana acolo. E prima data cand vad o clopotnita de acest gen.

Urmatoarea oprire este la manastirea "Sfantul Ioan Botezatorul (Coconi)", monument istoric din sec XVII. manastirea este inchise si la exterior se poate observa clopotnita partial lipita de corpul bisericii. De asemenea izvorul stravechi si crucile pe care abia se mai vede sculptura arata sutele de ani prin care a trecut manastirea.

Mai departe mergem la manastirea Mirauti care este si ea inchisa. Manastirea a fost ridicata la 1401 si ma bucura elementele ei de restaurare: pictura exterioara descoperita de sub zugraveala exterioara, pisania de la inceputul secolului si o urma din braul de mijloc al manastirii. De remarcat este si bradul impodobit de la intrarea care in momentul de fata nu este conectat la curent electric.

 

Vis-a-vis de manastirea Coconi vazusem semnul de monument istoric pentru Curtea Domneasca si in spate turnul clopotnitei manastirii "Sf. Dumitru". Ne intoarcem la cele doua obiective lasate in urma. Peisajul in Curtea Domneasca (monument din sec XIV-XVII) este dezolant. Pe placa indicatoare a santierului era mentionat ca finalizarea constructiei trebuia facuta (timp de 10 ani!) in iulie 2010. A trecut un an si jumatate si inca sunt caini printre ruinele Curtii Domnesti, e multa mizerie, gardul din placi de santier e plin de afise publicitare... Acum imi aduc aminte cu placere de Curtea Domneasca din Bucuresti, de muzeul in aer liber de la Drobeta Turnu-Severin, de cetatile Suceava si Neamt pe care le vom vedea mai incolo si cu siguranta mai cunoasteti multe alte locuri cu ruine restaurate. Nu cred ca este asa de greu sa sapi toata zona Curtii Domnesti, sa pui ceva iarba, sa faci cateva alei si cateva panouri de promovare! Doar vointa sa fie!!! Atentioanre pentru ministerul culturii: in alte locuri se poate, aici de ce nu se poate???
Pentru a reusi cateva poze, suntem nevoiti sa ne cataram pe un gard de beton pentru a vedea ruinele de deasupra placilor metalice muncitoresti.

Langa Curtea Domneasca gasim (asa cum am spus mai devreme) manastirea "Sf. Dumitru". Din cate stiu eu, manastirea este una dintre cele mai importante manastiri din Suceava .  Biserica a fost fondata de Petru Rares si a fost construita in 1534-1535 in stil bizantin. Biserica adaposteste mormintele importante, principalele fiind mormantul lui Bogdan si cel al conducatorului Hotinului. Turnul clopotnitei, inalt de 45 de metri si ridicat in 1561 de catre Alexandru Lapusneanu se remarca in oras prin maiestuozitatea sa (informatii preluate de pe site-ul http://www.covinnus.com/counties/suceava/suceava/suceava_04.html).

Mai departe plecam in cautarea unui bancomat (din nefericire mia este nevoie si de bani pentru a vedea toate minunile care ne incnjoara) si a unei hartii a Sucevei. Gasim libraria abia acum cand suntem la jumatatea "Sucevei". Asta dupa ce trecem in graba pe la biserica armeneasca (nu e in plan) si biserica "Sf. Nicolae". Inainte de aceasta din urma trecem pe langa cladirea Fondului de mediu unde vad o frumoasa pancarta parafrazata dupa vorbele lui Stefan: "NATURA n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri si a urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor!"

Pe lista monumentelor istorice din Suceava se afla si un sit urban format din arealul strazilor Dragos Voda si Armeneasca. Abia atunci realizam (desi e logic!) ca strada si biserica armeneasca au legatura. Dupa numerele de pe aceste strazi cautam sa identificam vechile case de targoveti acum in conservare. Gasim doar cateva dintre ele si in intoarcerea pe strada Armeneasca vedem si biserica "Sf. Simion" (sec XVI) si o mica bisericuta catolica folosita acum ca depozit de lemne.

In capatulstrazi este autogara din Suceava si o autoservire langa ea. Mirosul de ciorbita amplifica foamea si ca urmare o alta ciorba radauteana si niste snitele imense ne potolesc foamea. Doar ca am mancat prea mult si acum siesta ne cere timp. Timp pe care nu il avem! Eu zic ca am putea sa mai mergem pe jos pana la manastirea Zamca si Iuliana are mare dreptate cand estimeaza ca nu mai avem timp de mers atat de mult pe jos. Asa ca taiem orasul (acum aproape ca il stim ca-n palma) si cu cateva poze la Hanul Domnesc, Casa Consiliului Judetean (stil habsburgic), Biserica Romana-Catolica "Sf. Ioan Nepomuk" si Muzeul de istorie, ajungem la masina cu care ne vom deplasa mult mai usor. De remarcat un mic panou pe care sunt trecute pragurile de poluare pentru noxele de oras (CO, NO2, SO2) (prag normal, de alerta si de depasire) si un stalp pe care scrie in romana, engleza si japoneza: "Fie ca PACEA sa domneasca in lume". Asta ma duce cu gandul la vechile versuri "Sa fie pace in lume/Sa fie pace in lume/Sa fie pace in lume/Pace, pace, pace pe Pamant".

E mult mai usor acum cu masina. In zece minute suntem la manastirea Zamca, inchisa ca multe altele, dar frumoasa prin constructia fortificata si restaurata. Ultima imagine de mai jos arata iesirea noastra spre laic.

Tot ceva mai departe este si manastirea "Adormirea maicii Domnului"-Itcani pe care o inconjuram pentru cateva poze. O femeie ne intreaba aici cand se va deschide biserica. Nu stim nici noi si ii spunem asta dezamagind-o putin. De remarcat acelasi tip de clopotnita de la Vascresenia.

De aici pornim direct spre cetatea de scaun a Sucevei. Ne alocam un pic mai mult timp pentru explorarea ei prin toate colturile si ungherele. Aceasta a fost intarita de-a lungul vremii de Petru I Musat (prima atestare in 1388), Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare. Cetatea a trecut prin multe etape in cursul istoriei si care urmare a fost adaptata fiecarei utilizari (in special ca punct de aparare). Din istoricul cetatii mentionez ca cetatea nu a fost niciodata cucerita (in special in vremea lui Stefan Voievod canonizat in 1992), in 1538 a fost pradata turcilor aflati sub conducerea lui Soliman magnificul, in 1600 si-a deschis portile unificatorului Mihai Viteazul, in 1675 a fost distrusa si folosita ca sursa de piatra si restaurata abia in secolul XX.
De mentionat ca langa cetate se afla muzeul satului bucovinean (inchis) si cel mai mare ou amenajat si pictat.

Ultima vizita in Suceava este la manastirea Teodoreni-Burdujeni. Stiam de acest cartier ca este separat de centrul Sucevei si ca acolo se gaseste gara, si ea monument istoric. Renuntam la a mai vizita gara fiindca mai avem multe de vazut si aceasta este pur si simplu un obiectiv secundar. Manastirea Teodoreni a fost redeschisa de curand si se vede aici un pic de temere venita din lumea laica. Biserica cu hramul "Inaltarea Domnului" a fost zidita de catre Teodor Movila Voevod in 1597 in colaborare cu fratii sai Irimia Simion si Gheorghe Mitropolitul. In tot timpul a fost manastire de calugari, iar dupa secularizare biserica parohiala si-a pastrat numele de manastirea Teodoreni (din pisania manastirii). In apropierea manastirii sunt cateva case de tigani si poate din acest motiv e ceva reticenta din partea maicutei. Vrem sa intram in manastire si maicuta abia ne ingaduie asta. Si in interior si in exterior ne atentioneaza ca nu avem voie sa fotografiem usile si ferestrele ("ca asa e legea!"). De fapt motivul (invocat) ar fi ca facand poze la usile si ferestrelor manastirii putem in viitor sa gasim solutii de a patrunde ilegal in biserica prin spargere. Uimitor gand manat de Necuratul intr-un lacas al Domnului!

Spre seara pornim spre Botosani unde ne vom caza la singurul hostel din oras. Incercam sa ne cazam langa manastirea Agafton la tabara de copii. Doar ca pe aici bate vantul a pustiu! Asa ca ne hotaram sa mergem direct in Botosani in speranta ca vom gasi un loc unde sa stam. Traversam Botosaniul spre iasi in speranta ca vom gasi ceva la intrarea sau la iesirea din oras. Cand iesim si nu vedem nimic de cazare, ne intoarcem la o pensiune cam scumpa si cautam pe internet un hostel sau o pensiune ceva. Avem noroc si gasim singurul hostel din Botosani numit "Tineret". Sunam si ne rezervam o camera fara televizor (70 lei; 80 de lei cu televizor). Nu avem nevoie de televizor caci dupa masa de seara si un mic film ne ia somnul. 
Informatii despre hostel gasiti aici http://www.totuldesprehostel.info/2011/06/hosteluri-in-botosani_07.html . 

In partea treia vom petrece ultima zi a anului 2011.