RT Skjævelandbrua 13.03.2010 - Prin padurea "nebuna"

Ma hotarasem vineri seara sa incerc o plimbare mai departe de Stavanger. Ma gandeam la o plimbare scurta ca preview la excursia urmatoare (de cateva zile). Asa ca am zis sa ma trezesc fara ceas si sa imi stabilesc pe loc obiectivul.

Sambata dimineata ma trezesc pe la 10.00 si aman plecarea cu cateva ore pentru masa de dimineata si pentru vizita inopinata si placuta a unui coleg din campus. Asa ca se face 1 si ceva si eu inca n-am plecat. Iau o decizie de moment: podul Skjævelandbrua pe care nu l-am gasit in alta tura. La 13.39 iau autobuzul 3 pana in Sandnes (14.25) si apoi 52 pana la tinta mea (15.15). Soferul este foarte de treaba si imi indica statia la care sa cobor. Urmez indicatoarele si ajung in 5 minute la marele pod. Poza de mai jos este ultima din tura fiindca la inceput nu am facut poze semnificative.



Podul este construit in 1852 printr-o combinatie de arcuri si "clopote" (nu stiu daca asta e denumirea din arhitectura) si a fost primul pod folosit pentru vehicule de pe drumul principal din vestul Norvegiei.
Trec pe pod putin nemultumit ca nu pot face nici o poza din lateral datorita gardurilor cu lacate si o iau in stanga prin padure. Intru imediat in zapada pana peste glezne si adun ceva zapada in bocancii josi (sub glezna). Balauresc putin prin padure si ies la drumul care vine de pe pod. Vad ca iese la sosea (E 39) si ma atrage o panta in dreapta cu zapada in topire. Ies printre case si voi afla mai tarziu ca padurea din capatul de sus al pantei se numeste Øksnevadvarden si este o zona folosita in epoca pietrei pentru agricultura.




Vazand hartile astea, imi construiesc mai departe traseul: cobor pe stanga padurii Øksnevadvarden, trec prin Nordskogen si apoi ma intorc spre scoala din Øksnevad si trec pe partea cealalta a drumului european spre Lonaheia. Cobor pana la campia dintre cele doua paduri. Aici vad scari peste doua garduri si printre copaci mi se arata o grupare de stanci interesanta. Trec gardul si ma indrept spre aceste stanci.

Nu reusesc sa aflu nimic despre aceste stanci fiindca lipseste hartia cu informatiile (banuiesc ca era folosita in epoca pietrei ca loc de adapost). Ma intorc si intru in Nordskogen un pic suparat fiindca aparatul imi face figuri si nu vrea in nici un fel sa mai functioneze (probleme la obiectiv din cauze cunoscute: umiditate crescuta si temperatura sub 0 grade - real feeling). Aparatul isi revine putin abia pe malul raului Figgio si ma lasa sa fac o poza la o constructie in totalitate din lemn. Imi aduc aminte cu placere de multe stane de pe la noi in care imbinarea butucilor e la ordinea zilei. Aici e descrisa ca un mare fenomen cultural.


Merg mai departe pe poteca abia vizibila si hotarasc sa scurtez traseul cultural pe la marginea padurii Nordskogen (Noreskogen). Imi place aspectul eco-bio al circuitului: placute cu descrierea speciilor floristice, faunistice si piscicole ce se gasesc vara pe aici. Un astfel de exemplu vedeti mai jos.

Am gasit si placute cu aspecte pedologice sau istorice. Vedeti doar una mai jos si din pacate sunt doar in norvegiana.

Ajung la scoala din Øksnevad si dupa cateva poze la serele de langa ea, cobor la E 39. Incepe un pic sa bureze si astept sa se opreasca intr-o statie de masina (16.30).

Urmez traseul spre padurea Lonaheia urcand mai intai intr-un observator de langa lacul Øksnevadtjørna acum inghetat. Aparatul comenteaza din nou si sunt nevoit sa fac cateva pauze ca sa se linisteasca.

Prin padure urmez varianta din dreapta care ma duce pe niste forestiere prin padurea intunecata si deasa. Pinii inalti si desi inchid toata lumina cerului. Aici remarc musuroaiele de furnici de peste un metru inaltime si gardurile din pietre cu care m-am obisnuit de atata timp.

Poteca e extrem de lejera si ma duce destul de repede la alt observator aflat de data asta pe malul lacului Lonavatnet (aflat in nordul padurii). Aparatul da iar semne de oboseala (ba obiectiv, ba baterii terminate, ba lipsa de memorie -toate justificate) si mai reusesc sa fac cateva poze.

La 17.15 ies din observator, mai merg un pic pe marcaj si cand gasesc o posibilitate, ies din marcaj in dreapta pe la un loc de belvedere de pe marginea lacului. Scopul meu era sa ies cat mai in nord spre raul Figgio. Ajung pe marginea raului si urmez un drum forestier (cred ca privat) care se intinde pe un dig aflat intre Figgio si un canal de epurare/pescuit. Mai merg cateva minute si ajung la E 39 (perfect) chiar la podul aflat un pic in aval de Skjævelandbrua. Perfect ca sa fac fac poza pe care ati vazut-o mai sus. Vad ca vine autobuzul 52 (17.26) si observ ca desi nu e statie, soferul e amabil si opreste sa ma ia. Poate se datoreste faptului ca e acelasi sofer ca mai devreme si m-o fi retinut? Cert e ca a fost extrem de amabil stiind ca masina merge din ora in ora pe acolo. Am ajuns in 15 minute in Sandnes (cca 17.40) si apoi cu 3 ajung direct acasa (17.48-cca 18.30).
Super multumit de plimbare, imi cumpar un set de acumulatori noi pentru a evita descarcarile chiar in momentele importante (106 coroane norvegiene=53 ron pentru 4 acumulatori de 2000 mAh) si ma intorc acasa.

Plimbari placute si cat mai variate!!!
Numai bine!!!