Asta e ultima zi a circuitului si partea principala este intoarcerea in Stavanger. Dar pana atunci mai e destul!
Toti colegii de camera trebuiau sa plece pe la 6.30 in diverse circuite (argentinianca spre Flåm si sarbii intr-un circuit-croaziera pe coasta). Asa ca, desi ii rugasem sa ma trezeasca si pe mine inainte sa plece, m-am trezit singur cand am auzit fosnait prin camera. I-am lasat sa se pregateasca si dupa ce au plecat, m-am apucat si eu de spalat si de masa de dimineata. La 7.15 am iesit din camera spre capatul de jos al trenuletului spre Fløyen. Trenuletul urca pe o panta de 20-25 de grade (in ultima parte e tras de cablu) de la cca 20 m altitudine pana la 320m pe platout Fløyen. Dar ajung prea devreme fiindca prima cursa e la 8.00. In drum am trecut pe langa Korskirken care e inchisa.
Pornesc pe stradutele in panta si trec de Domkirken (de asemenea inchisa). Urc la intamplare pe stradute si imi place ca incet incet castig altitudine si panorama asupra orasului.
Urc tot timpul pe alei pietonale si ma trezesc la marginea padurii la prima statie intermediara a trenuletului aflata la cca 120m altitudine. De aici pornesc pe poteca larga ce ma duce cu ceva grija la gheata pana la a doua statie aflata la 181m altitudine.
De aici urc imediat pana la capatul de sus al trenuletului.
La 9.15 platesc biletul la trenulet in sistem automat (35 Kr) si pornesc in jos cu Fløybanen. Trenul coboara prin cateva tuneluri si in 8 minute sunt la capatul de jos in oras.
In statia de jos citesc putin despre istoria funicularului si despre diferite epoci ale acestuia. Caut sa cumpar ceva amintiri, dar nu mai au decat bucati din vechea sina si mi se par prea grele.
De aici cobor in piata de peste unde ma atrag vanzatorii cu tot felul de icre, crabi, somon si alte specialitati. Ma multumesc cu cateva poze la animalele vii si urc prin piata Torgallmenningen spre Johannes kirken. Piata este pietonala si extrem de animata. Parca lucrurile totusi stau pe loc si doar eu ma agit sa vad cat mai multe.
Fac un ocol pe langa lacul Lille Lungegårdsvann pentru a reveni apoi pe Venstre Torggata care ma urca pana la biserica impunatoare.
Ocolesc Johanneskirken facand cateva poze si ma intorc la hostel fiindca la 10.30 trebuia sa predau cheia-cardul. Fix la ora amintita predau cheia (parca as fi avut ceasul englezului din "Ocolul Pamantului in 80 de zile").
Ma duc la Tourist Office sa intreb cum ajung la casa lui Edvin Grieg, dar aflu ca ma costa mult si este departe (50 Kr drumul dus-intors si 60 Kr intrarea). Asa ca renunt la Grieg si pierd 10.15 minute in cladirea biroului de informatii descarcand cardul care mi se umpluse cu toate pozele din cele 4 zile.
Pornesc aiurea pe strazi mai intai pe Strandkaien. De fapt ideea mea era sa vad cat mai mult din peninsula centrala a Bergen-ului. Trec pe langa Buekorps museum, o poarta veche din zid gros ce serveste acum ca muzeu si magazin cu tot felul de amintiri.
De aici urc in continuu pe strazi, trec pe langa o bisericuta catolica inchisa si ajung la cetatea Fredriksberg care este deschisa publicului. Balauresc peste tot prin vechea cetate intrand in toate cotloanele posibile.
Mai departe cobor pe langa liceu (Høyskolen) si intru in parcul Nordnes. Pana la parc trec pe niste pasarele suspendate unde o pisicuta foarte interesanta ma conduce pret de vreo 200 de metri. Parcul e format de fapt din cateva alei intinse pe circa 1 ha in capatul extrem al peninsulei. Singurul element care mi-a iesit in evidenta e un totem daruit de orasul Seattle la jubileul de 900 de ani.
Ma intorc prin orasul vechi aflat pe sudul acestei peninsule. Imi plac casele in majoritate din lemn si aflate pe strazi inguste si cochete. Parca aici ma simt in Stavanger unde e asa de bine datorita aspectului "mai ca la tara".
De aici m-am intors la zona de promenada Bryggen pentru cateva amintiri si m-am indreptat spre gara. Stiam ca si autogara e aproape si am zis sa gasesc din timp peronul de la care imi pleca autocarul la ora 15.50. Pe drum am mai facut cateva poze, dar si asa cred ca v-am plictisit cu toate pozele astea. Si inca n-am plecat spre Stavanger!!!
Ajung la 13.45 in autogara si aflu ca e un autocar la ora 14.00. Autocarul e de la aceeasi companie (Kystbussen) si il intreb pe sofer daca pot merge cu autocarul asta. Dupa cateva clipe de calcule, imi spune ca pot sa urc si imi las bagajele la cala. Asa ca la 14.00 am plecat din Bergen (in loc de 15.50). In sinea mea ma gandesc ca e foarte bine fiindca ajung si eu mai devreme acasa (19.30 in loc de 21.30).
Autocarul a trecut pe langa casa lui Grieg si destul de repede a ajuns prin zona metropolitana pana la Halhjem unde ne imbarcam pe primul feribot. Acesta face 40 de minute printre insulele Gjøvåg pe stanga si Huftarøy pe dreapta. Vantul bate destul de tare si nu ma incumet sa stau afara decat pentru cateva poze.
Continuam pe insula Stord pe E39 prin paduri albite si printre stanci golase. Intr-adevar ma simt in Norvegia trecand de pe o insula pe alta. In Leirvik soferul face o pauza de 10 minute si apoi trecem peste cele doua poduri imense (de peste 2 km fiecare) si tunelul de 8 km care coboara pana la 260m sub nivelul marii (mai jos decat cele despre care v-am povestit de cateva ori pana acum).
Pe insula Sveio autocarul face un ocol prin Haugesund, un mic orasel norvegian cu profil pescaresc. E considerat oras maricel si autocarul sta si aici 10 minute.
E 39 merge mai departe pe langa Kårstø unde se afla terminalul principal de gaze naturale din Marea Nordului. Conducta transporta gazele pana in Emden, Germania.
Pe insula Bokn ne ambarcam pe al doilea feribot ce trece Boknafjorden.
Traversara dureaza doar 20 de minute si nu mai intru in cala, ci ma invart la nivelurile 3 si 4 ale feribotului pentru a face poze in toate directiile. Vantul e la fel de puternic si sunt nevoit sa imi inchid gluga de la geaca.
Debarcam pe Rennesøy si intunericul nu prea ma mai lasa sa fac poze in miscare. Totusi am reusit sa surprind bisericuta Sørbø de pe insula Rennesøy.
De aici n-am reusit sa mai fac poze, dar peisajul va e cunoscut din alte descrieri. Trecem prin tunelele Mastrafjordtunellen de 4.4 km sapat pana la 133m sub nivelul marii si Byfjordtunellen de 6 km sapat la 266m sub nivelul marii si prin Randaberg ajung la 19.30 in centrul Stavanger-ului unde ma astepta colegul meu Bogdan. Ne-am intors amandoi acasa si am mai stat la povesti destul de putin fiindca m-a toropit oboseala.
Per total tura a fost superba si am reusit sa vad ce inseamna Norvegia de sud in deplinatatea ei.
Desi stiu ca cifrele nu sunt chiar asa de importante, mai jos va dau cateva carcteristici ale turei:
distanta : cca 1400 km
cost : 2500 Kr cu tot cu amintiri
altitudine minima : 0 m
altitudine maxima : 1237m
Va doresc sa ajungeti cat mai des si cat mai mult prin aceasta tara frumoasa si rece!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu