Incepe vacanta de Pasti!!! Pentru o saptamana am liber de la activitatile cotidiene. Asta inseamna timp liber mai mult si evident rost de plimbari. Ma trezesc pe la 9.00 si nu am nici o tinta stabilita pentru astazi. Imi aduc aminte de coasta pietroasa pe care am vazut-o acum multe luni in drumul spre Tungenes Fyr si o identific pe harta (www.gulesider.no) ca fiind Randabergfjellet. Oki, am stabilit tinta si legaturile cele mai bune la autobuze. Pe la 11.10 iau un 3 spre centru si ma opresc inainte de centru pentru a lua 28 care ma duce spre Mekjarvik. Inainte de acest port urma sa cobor pentru muntele dorit. La 12.00 si cateva minute cobor inainte de capatul de linie si vad pe stanga primul munte (de fapt loc mai inalt decat campia din zona) si incep sa urc spre el.
Vad cateva stanci golase ce urca spre padurea din varf. Aici gasesc un panou in care sunt descrise niste desene (in special vase de navigatie si cateva insemne solare) datate 1500-1000 i.Chr. Nu vad nici un desen pe acele stanci si urc direct spre padure peste alte placi partial acoperite de muschi (cam "musculosi" muntii astia!!!). Copacii, jnepenii si pietrele imi indruma pasii dinspre Oddahaugen (denumirea acestui "munte") spre Todneiberget aflat putin mai la vest. Trec peste campurile arate si cu puternic miros de balegar (pesemne ca aici deseurile animale sunt folosite din plin ca ingrasamanat) si surprind ceva din stancariile de langa padurea urmatoare. Dau de primele constructii stravechi aflate sub pamant. Ma bag in ele si apoi ajung la panoul care ma atrasese spre Todneiberget. Aici aflu de ruinele catorva cladiri folosite de vanatori si de crescatorii de animale in anii 350-600 d.Chr.
Urc pe varful de 72m altitudine si ma plimb intr-o parte si-n alta prin padurea micuta de aici. Cand vad ca se termina paduricea, trec peste gardul din stanga si ajung la ferma de vaci dintre Todneiberget si un varf intermediar de 68m altitudine. Inainte de gardul care ma scoate din ferma, vad o zona puternic ingrasata natural peste care e intins un covor de ghiocei. Parca stateau la pozat si i-am surprins din mai multe unghiuri!
Trec peste delusorul din spatele fermei si urc apoi pe un drum forestier pana intr-o padure unde e un mic gater. Dovada sunt lemnele taiate din jurul acelei cladiri si paduricea un pic rarefiata (in limita decentei silvice). Gasesc si un mic laculet care inca nu e dezghetat complet.
Cobor prin padure si ma indrept peste cateva zone cultivate spre Signalhaugen, varf impadurit si partial acoperit cu jnepeni aflat deasupra portului Mekjarvik. Urc printre jnepeni pe stancile tocite pana pe varf unde am ocazia sa vad "monstrul marin", platforma Saipen 7000 care isi intinde imensele brate ale macaralelor pana la 70-80 m deasupra nivelului marii. Mai fac cateva poze si cobor peste o treapta stancoasa care ma scoate la drum la inceput de tara plin de noroi si apoi asfaltat.
Printre fermele de animale (niste vacute se uitau curioase la mine ;) )ajung la un marcaj pe Randabergfjellet si merg bucuros in acea directie. Turul varfului se face pe langa gardul unitatii militare de aici. Inainte de a porni spre dreapta, citesc cateva amanunte despre biserica medievala din Randaberg (secolul XIV) distrusa, refacuta in sec XIX si actualmente mutata la Harestad.
Ocolesc muntele pe poteca turistica si ma opresc cateva minute pe partea vestica pentru a admira prin binoclu (instalat acolo de catre primarie) toata zona de coasta de la Tungenes si pana la Børaunen (mai multe detalii despre zona puteti afla dintr-o tura de anul trecut). De aici urmez poteca cat mai pe dreapta si dau de un alt loc de panorama langa care descopar si o piatra ridicata de compania 18 vest in 1914.
Incerc sa cobor pe langa gardul unitatii si ma opresc cand dau de niste pereti inclinati la 60-70 de grade sub mine. Ma intorc la poteca oficiala si o urmez pentru urmatoarele 10-15 minute. Evident ca nu ratez cateva poze in buncarul german din apropiere.
Cand ajung la cladirile ce marcheaza inchiderea circuitului, fac dreapta pe o poteca ce ma duce pe langa alt gard pana la intrarea intr-o galerie sapata de oameni. Cum as putea eu sa nu ma avenutrez in gauri subterane? Imi scot telefonul si ma folosesc de functia de lanterna ca sa explorez intrandul pasind cu grija pe lemnele ce ma tin deasupra apei ce balteste peste tot. Galeria are circa 30 de metri si se infunda brusc.
Revenind la lumina, urmez poteca si in 10 minute sunt la drumul ce duce la Tungenes. Merg putin in dreapta si cand vad o poarta ce pare sa ma duca la peretii care m-au chemat aici initial, trec de gard si urc spre stancarii. Stancile parca ar fi niste firimituri de paine aruncate de catre un gigant gainilor sale. Sunt imprastiate pe tot tapsanul si plimbarea printre ele imi face o deosebita placere. Urc spre cea care pare cea mai impunatoare si prin stanga ei pare sa fie un mic canion ce urca pe dupa ea. Ma indrept printre acesti pereti si urc printr-o fereastra pana la gardul de langa ultimul punct panoramic. Doar ca acum sunt pe exteriorul lui!!! Revin prin fereastra si cobor pe cealalta parte a stancii celei mari. Iata-ma asadar prin zone asemanatoare Vaii Seci dintre Clai din Bucegi, doar ca acum ma aflu la 30 de metri altitudine. Super pentru mine!!!
Piatra si peretele inca ma tineau aproape si nu am coborat prea mult de sub stanci. M-am mai strecurat printre alti bolovani aruncati parca din cer la intamplare si prin pajistea inclinata am vazut niste pereti mai negri la culoare. Astia m-au facut sa ma mentin la altitudinea cea mai mare posibil pe iarba proaspat inverzita. Cateva pete de gheata-zapada au supravietuit caldurii recente. Peretele formeaza pe alocuri un fel de surplomba peste care picaturile de apa curg in continuu. Este un spectacol extraordinar cand te bagi sub "cascada" picaturilor ce se sparg in stropi cat mai mici care se pulverizeaza natural in aer. Doar aparatul foto comenteaza din pricina umezelii extrem de mari. Mie insa nu imi pasa si ma afund in surplomba neagra.
M-am furisat pana la capatul peretelui si apoi am coborat prin iarba proaspata pana la drumul asfaltat si extrem de bun. Cu o ultima intoarcere a capului, am admirat peretii negri ai Randabergfjellet si m-am indreptat pentru cateva clipe de relaxare si meditatie spre plaja Sandnestranden, una din cele mai frumoase plaje din toata zona Jæren. Aici am mancat ultimele bucati de ciocolata si am terminat si apa pe care mai o aveam la mine. Mi-a placut teribil sa plec de langa stanci si in 10 minute sa fiu pe plaja.
Cateva branduse sensibile m-au oprit pentru cateva clipe de admiratie.
Multumit de ispravile de azi, am revenit pe drumul de masina de care am tot spus si m-am indreptat vreun km si ceva spre Randaberg. In prima statie de masina am prins un autobuz 8 care m-a adus in Stavanger si apoi cu un 29 am venit spre casa in jurul orei 18.15-18.30.
O alta zi excelenta si un inceput foarte frumos al vacantei pascale!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu