Văzusem de ceva vreme pe Google Maps că undeva aproape de drumul de la Satul Banului spre Cricovu Dulce (trecere din județul Prahova în județul Dâmbovița) ar fi grota Pustnicului Anton. Uite aici o descriere a unei faine cazări din zonă:
”Urmând drumul comunal 115 B pe frumoasa vale a Rudei, ce leagă Satul Banului de comuna Iedera, se poate ajunge la Grota Pustnicului Anton. În intersecția din punctul 45.057524, 25.678692 se poate merge pe drumul forestier din partea dreaptă, iar la capătul acestuia se pot vedea stâncile dărâmate ce au adăpostit și s-au prăvălit peste intrarea Grotei Pustnicului Anton si unde există un izvor.
Pustnicul Anton se pare că a fost un membru al familiei Cantacuzino, care a avut o legătură mai strânsă cu divinitatea, astfel el a ales să se retragă în această grotă în perioada Evului Mediu.
Traseul până la Grota Pustnicului Anton (cordonate gps : 45.061690, 25.676065) are aproximativ 6 km și merge prin pădure pe cărări deja existente, iar dificultatea este minimă.” (Sursa: https://satulbanului.ro/ro/to-do-articles/grota-pustnicului-anton/).
Așa că las mașina în drumul forestier (pe aici trece Via Muntenia!) și de aici la pas explorez drumul și locul unde ar fi stat pustnicul...
Întors la mașină, continui pe Via Muntenia (aici DC 115B) până în Colibași, comuna Iedera unde fac stânga spre Moreni. Ochisem pe hartă vârful Lupoaica aflat la sud de Cricovu Dulce. Îmi construiesc pe hartă un traseu imaginar care ajunge pe vârf pe o muchie împădurită și apoi ar trebui să cobor pe muchia următoare care ar ajunge pe la casele care formează cartierul Mihail, în jurul străzii cu același nume. Dar fiind împădurit, mereu se poate schimba traseul! Muchia de urcare ajunge undeva mai sus de vârful punctat pe Google Maps! Aici pare a fi cel mai înalt punct! Intuitiv găsesc o coborâre prin frunzișul uscat de toamnă și apoi muchia ce mă coboară în spatele primelor case. Cumva trec printr-o curte părăsită cu steag negru la poartă. Bănuiesc că a murit cineva de curând și restul familiei a lăsat casa păzită doar de cei doi câini jucăuși. Reușesc să sar gardul ca să ies din curte cu gând la toată explorarea faină pe care am făcut-o puțin mai devreme! Foarte greu de explicat și nu cred că este cazul. Doar răămâne în suflet numele vârfului cu gând la animalele solitare care, cel mai probabil, au dat numele misteriosului vârf. Cine știe cum va apărea explicația și legenda numelui...
Uite și două poze care să vă convingă de Via Muntenia!
Fiind dat de 1 decembrie, se cuvine să mă opresc puțin la intersecția străzilor ”1 decembrie” și ”Independenței” pentru un scurt omagiu adus eroilor de la 1918. Nu contează din ce localitate mai mare sau mai mică sunt, tot eroi ai Unirii sunt!
Și dacă ei au luptat cu arma în mână pentru independența țării, măcar să particip și eu la alegerile parlamentare. Acum, fiind încredere slabă în politicieni, participarea la alegeri a devenit și ea un fel de ”act de eroism”! Nu contează opțiunea, măcar să o exprimi! Chiar dacă știu prea bine ce presupun procesul alegerilor și acțiunile ulterioare! Să fie bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu