(Băile) Tușnad / Tusnádfürdő... O mini-stațiune foarte faină de unde am amintiri de prin '86. Doar menționez oprirea trenului și vișinata pierdută la cutremur (acum am aflat că a fost pe 30 august seara, evident că nu mai știam exact data). Și cine e curios poate afla mai multe în privat. De atunci doar am mai trecut prin Tușnad fără a opri și, în consecință, în afara de imaginea gării și a lacului Sfânta Ana (nu erau amenajările de acum până la lac), nu mai țin minte absolut nimic. Așa că totul este relativ nou.
Fiindcă mai aveam ceva bani pe cardul de vacanță, vorbesc cu Laura și alegem hotelul O3zone de patru stele. Are SPA și mic dejun și cină în regim de tip suedez! De obicei nu merg eu la astfel de hoteluri (prefer cele de milioane de stele!), dar dacă tot trebuie cheltuiți banii, să ne bucurăm de el și de facilitățile lui (piscina, jacuzzi-ul și saunele umedă și uscată - pentru mine care tânjesc după sauna laponă...). Ajungem de vineri seara, târziu și prindem cina despre care vorbeam...
Ziua 1 - 20.05.2023
Cum trecem la vârsta maturității și apreciem mai mult fiecare moment, ne vom bucura de dimineața relaxantă. Abia undeva spre miezul zilei ne pornim la plimbare prin stațiunea dintre munți. Dacă acum este relaxare și așa de stare faină, îmi imaginez cum este iarna aici... Scopul nostru este unul simplu: să explorăm localitatea/stațiunea și să descoperim apele minerale și cât de multe frumuseți naturale putem. La micul dejun vorbisem cu niște colegi de hotel și ne explicaseră cam pe unde găsim izvoare minerale în afara celor publice, pe la care vom ajunge, desigur.
Trecem pe lângă izvorul Marton, puțin acidulat, de pe strada Gării. Nu vreau să spun mineralizat fiindcă toate apele sunt mineralizate într-o măsură mai mică sau mai mare. Scopul nostru este să mergem către mofetă și Piatra Șoimilor și urmăm strada Gării și apoi strada Ciucaș până la Tușnad Thermal Wellness. Trecem calea ferată și mergem spre mofetă... În poze aveți și ceva panouri explicative, nu stau aici să scriu tot ce e pe ele...
De la mofetă urmăm o potecă largă și ceva mai sus intrăm pe marcajul TR și printr-o poartă de lemn. Poteca faină prin pădure ne bucură cu extrem de mult verde și cu flori de toate culorile. Și cu mers că doar de asta sunt făcute picioarele! Puțin înainte de primul loc panoramic ne vom întâlni cu vecinii noștri de hotel. E plăcut tare să mai schimbi o vorbă. Explorăm belvederea și apoi mergem pe poteca mai îngustă și puțin mai expusă până la Piatra Șoimilor unde e o cruce faină și de unde se poate observa întreaga stațiune. Vom merge și pe alte stânci deasupra unui perete expus pentru o imagine mai clară a punctului unde e crucea :).
Foarte fain traseul cu multele panouri explicative. Ne vom bucura de el în sensul de coborâre observând alte și alte lucruri faine. O dată reveniți în stațiune ne uimesc gardurile electrice de la toate grădinile. Aflăm și explicația simplă și extrem de logică: oamenii își protejează grădinile în fața urșilor care au obiceiul de a ”explora” și ei bunătățile crescute în fiecare curte :).
Vom căuta (și găsi fiindcă altfel nu se poate!) un izvor mineral mai puțin cunoscut aflat mai în amonte pe strada Gării (cunoscut doar de localnici). În partea străzii dinspre sud știam de un alt izor acidulat foarte fain. Așa că mergem într-acolo, după ocolul silvic și găsim un loc foarte fain de popas chiar la marginea Oltului. Puțin mai departe, chiar la malul Oltului, este izvorul căutat. Are o apă așa de faină încât mâine vom reveni cu mai multe sticle să ne luăm ceva apă pentru acasă!!!
După amiază relaxantă cu cină și mai ales cu facilitățile din zona SPA...
Ziua 2 - 21.05.2023
Fiind în mini-concediu, ca și ieri, nu avem grabă dimineață și tot așa, după un mic dejun consistent, pornim la plimbare. Peste drum de noi este biserica Sfânta Maria de la Medjugorje (închisă) și pe partea cu hotelul este biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului. Suntem atrași de clopotnița foarte fain colorată și de masivitatea bisericii. Este relativ nouă (1939) și faină ca punct de ortodoxie în inima ținutului cu majoritate catolică. Vom și intra la slujbă pentru câteva minute...
Revenim la hotel, luăm mașina și urcăm la izvoarele minerale Mikes și Apor. Sunt cele mai cunoscute din stațiune, cam cum este și izvorul Domogled din Herculane din spatele ștrandului termal Cerna. Sau izvoarele minerale din Borsec... La acestea am ajuns, mai am de explorat și alte zone cu izvoare minerale. De reținut că majoritatea izvoarelor puternic mineralizate de la noi se află pe falii vulcanice active. Spun ultimul termen gândindu-mă că multe izvoare termale sunt încălzite natural de activitatea subterană. Mai multe informații despre activitatea vulcanică și despre izvoarele publice, amenajate puteți citi pe panoul informativ de mai jos.
Lăsăm mașina puțin mai sus pe aleea Sfânta Ana și pornim pe jos, pe marcaj PR, spre Turnul Apor. Pe aici pornește și marcajul CR spre lacul Sfânta Ana, traseu pe care îl planificasem ca urcare spre lac și care rămâne pentru o dată ulterioară. Probabil că acum 38 de ani tata a urcat cu noi pe CR până la lac. Chiar nu țin minte :D! Traseul până la Turnul Apor de supraveghere este foarte ușor și e multă lume, în special familii cu copii. Deh, e duminică și iese lumea la plimbare. Noi îi cam depășim fiindcă vrem să ne bucurăm de peisaj fără prea multă lume. Și să avem cum face și poze că dacă e buluc, nu ies poze faine. Doar la turn va fi un grup și găsim unghiuri faine!
Turnul se află la 701 metri altitudine și a fost construit de către Apor Karoly în 1883 ca punct panoramic, în partea de jos a vârfului Surduc. Nu a fost folosdit niciodată ca obiectiv strategic și este astfle luminat încât se poate vedea și noaptea din stațiune. În turn este o expoziție fotografică cu poze din istoria locală!
Dăm să pornim mai departe pe marcajul PR fiindcă este un traseu relativ în circuit. Adică pleacă dintr-o parte a stațiunii și se întoarce în alta, în spatele hotelului Ciucaș. Și cum suntem cu ochii în toate direcțiile în verdele care ne înconjoară, vedem că drumul ne este tăiat de o ursoaică cu puiul după ea. Fără isteria din media, ne oprim, îi lăsăm să se îndepărteze în urcare și apoi peste câteva minute pornim și noi pe potecă. Aceasta face o lungă și faină curbă de nivel tăind o vale spre stânga noastră, ajunge sub un pilon de transmisiuni și de aici cotește brusc la dreapta pe un drum de exploatare tot la vale și încet ne scoate în spatele hotelului Ciucaș și a restaurantului Laleaua. Nefiind modernizat, pe aici multe locuri par în paragină... Urmăm aleea împădurită pe sub vila Olimpia (fain restuarată) și ieșim cumva printre case la aleea Sfânta Ana și înapoi la hotel.
Predăm camera, ne strângem bagajele și înainte de a porni la drum mai mergem o dată cu mașina la izvorul de pe malul Oltului să mai umplem câteva sticle cu apă minerală. E păcat să nu ne bucurăm ceva timp de binefacerile apelor de aici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu