Este perioada bujorilor dobrogeni. De fapt este cam pe trecute. Așa că îmi folosesc timpul liber pentru a vedea micile minuni roșii care se găsesc în puține zone din țară. De acasă obiectiv direct și principal: rezervația de bujori de la Enisala!
Și, fiindcă sunt la doi pași, urc la cetatea Enisala aflată pe vârful Dealului Gras, dominant deasupra lacurilor Babadag și și Razim. Mai fusesem și acum doar caut unghiuri faine de pozat. Și cine caută, găsește :D!
<Cel mai vechi document în care se regăsește denumirea Yeni Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din priam parte a sec. XV. Vestitul călător Evlyia Celebi consemnează, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, ”cetatea Yeni Sale care este înaltă și așezată pe un deal pietros.”>
<În urma hărților de navigație din sec. XIII-XV (1320-1413) localitata a fost identificată ca Bambola sau Pampulo cu cetatea medievală Enisala>.
Pe Dealul Gras s-au descoperit fragmente din epoca fierului și din periaoda romană. Pe ziduri se pot vedea nivelurile de locuire din diverse secole. Cetatea are două incinte, una mai mică, cu patru turnuri și alta mai largă cu cinci turnuri pătrate și unul triunghiular.
În fine, deja sunt prea multe informații din cele care pot fi aflate la fața locului. Eu caut de data asta să nu plătesc nimic și, după poze în jurul cetății, mă bucur de un mic muzeu cu foarte multe panouri explicative. Vedeți câte ceva mai jos. Pentru restul vizitați cetatea Enisala. Chiar merită!
Obiectivul despre care spuneam este rezervația de liliac de la Fântâna Mare. Asta înseamnă drumul până în Slava Rusă și de aici, după mănăstirea Uspenia, tot mai departe pe drum de pământ. Ajung la locul căutat, las mașina la drum și urc un pic pe deal. Explorez puțin zona și găsesc doar tufe de liliac ars/scuturat. Deja este prea cald ca să mai vezi culoarea mov, clasică, a liliacului... Așa că mă întorc la mașină fiindcă vin ceva nori negri (m-a picurat puțin și înainte de a intra în mașină) și nu aș vrea să mă prindă pe drum de pământ. Se poate face repede mocirlă și atunci am de furcă la condus... Ies în siguranță în localitatea Fântâna Mare (renunțasem din cauza vremii la poiana cu bujori de la sud de localitate) și apoi în Ciucurova.
Este 15.30 și drept mulțumire pentru că vremea m-a lăsat să văd atâtea minuni (vremea, destinul, Dumnezeu, Divinitatea, după sufletul omului - cum dorește fiecare să îi spună), fac o scurtă ieșire în drumul spre casă la mănăstirea Cerbu. Biserica în sine e micuță și simplă. Construcția faină din spatele bisericii este un drum imaginar al crucii, cu cele nouă opriri până la Golgota. Recunosc că nu cunosc detaliat fiecare oprire și icoanele de la fiecare pauză ilustrează pauzele și personajele apărute în drumul lui Iisus spre Cruce. Chiar dacă sunt aici ceva muncitori și schele ce dau un caracter extrem de laic, energia călugărilor și a locului este tare faină. Plus multele panseluțe colorate și verdele de Rai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu