De ceva ani pusesem ochii pe o creastă îngustă care se vede din Gura Vitioarei, ultima haltă dinainte de Vălenii de Munte. Și, cum am vorbit cu Laura să ne vedem în Văleni pe după-amiază, găsesc prilejul de a explora zona dorită de ceva vreme. Creasta plus cariera de nisip aflată în estul localității! Despre carieră se poate afla ușor (internet) că a fost exploatată începând cu anul 1908! Bine, asta vă spun acum, când scriu. Altfel cele două ”obiective” le știu doar de pe Google Maps!
Cu schimbare de tren în Ploiești sud ajung în halta Gura Vitioarei la 14.15 și pornesc la drum. Am traseu oarecum stabilit de Google Maps până la baza crestei ascuțite și de acolo văd eu pe unde urc. Adică mă întorc pe DN 1A pentru 750 de metri și fac stânga pe strada care trebuie să mă treacă peste Teleajen spre Poiana Copăceni. Găsesc repede un pod pietonal care mă trece apa și mă aduce aproape de ultimele case dinainte de a intra prin pădure spre creastă.
După ultima casă o uliță mă duce la stânga și apoi pe un drum de oi ajung la baza crestei. Urc pe el la stânga și apoi imediat la dreapta sunt la baza crestei cuarțoase. Arată foarte interesant și caut să urmez linia ei directă. Pozele spun mult mai mult decât niște cuvinte și ajung destul de repede în capătul de sus al crestei expuse și înguste. E foarte faină! Îmi dă energie să explorez mai departe.
Pe rând traversez o zonă cu lăstăriș, apoi merg pe sub o linie de pini, iar o zonă cu lăstăriș și după o mică înșeuare urc susținut în altitudine spre o altă zonă cu arbuști subțiri, mai mult mesteceni. Poteca este evidentă, semn că nu sunt primul care vine pe aici. Mai am puțin și ies în buza unei mari rupturi de pantă. Este vorba de malul carierei de nisip. Oau, am făcut legătura mult dorită între cele două obiective!
Mă opresc câteva minute să admir cariera și să îmi construiesc traseul mai departe. Ochiul de om de munte localizează punctul unde trebuie să ajung. Adică undeva pe un deal aflat pe partea cealaltă a carierei! Evident că nu pot coborî direct în carieră și urmez marginea ei estică. Cu ceva diferențe de nivel și cu niște pereți de nisip cuarțos sau de argilă foarte fain profilați pe buza carierei! Cumva găsesc o potecă de animale ce mă coboară abrupt spre firul de apă din carieră. Chiar la un moment dat mă uit înapoi și mă minunez de diferența de nivel pe care am obținut-o în doar câteva minute. Trec apa și sunt în carieră într-un loc de unde pot admira frumusețea pereților argiloși. Nu stau prea mult și urc pe limba de nisip spre nord. Vreau să ajung în șaua din fața mea și de acolo voi continua traseul folosind Google Maps.
Trebuie să ajung în capătul străzii Ungureni aflată în zona estică/stângă a Teleajenului (Vălenii de Munte). Așa că găsesc un drum care mă duce la stânga spre culmea dealului și, după două curbe în S, ajung într-o poiană unde primesc telefon de la Laura pentru localizare. Îi dau poziția punctului unde ar trebui să ajung și de aici să vă cum te descurci! În fața mea e o pantă de 45-50 de grade cu mult pământ și nu pare nici un loc de coborâre. Merg cumva la stânga pe malul de pământ și intuiesc o potecă vagă ce mă coboară abrupt spre o scurgere nisipoasă-mâloasă. Sunt mai multe coame nisipoase cu șanțuri între ele și cumva una din ele mă coboară la mestecenii pe care îi vedeți mai jos. Cobor printre ei într-o șa unde teoretic sunt în capătul străzii Ungureni. Trec șaua și telefonul mă duce spre stânga.
Îmi trimite Laura punctul unde este ea cu mașina, revin la locul unde intrasem în drum și urmez direcția opusă. Trec de un trovant pe dreapta și drumul coboară în câteva serpentine pentru a ieși după câteva sute de metri la primele case unde mă aștepta Laura cu mașina. Bine că nu a mers mai departe că nu avea cum să mai înainteze cu mașina!
Mă spăl un pic și mă schimb cu haine curate și apoi ne vedem de drum cu ceva povești despre traseu și zonă. Se prefigurează alte și alt explorări pe aici! Vă las harta orientativă a traseului:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu