Suntem aproape de Murfatlar și, pe lângă cramele celebre, mai sunt și alte obiective turistice care sunt ușor de găsit online. Și aici, ca și în multe alte locuri, trăiesc oameni care sunt mai mult sau mai puțin interesați de obiectivele turistice, de locurile cu care se pot mândri. Și d-asta călătorii fac cumva și găsesc locuri mai puțin cunoscute (să nu înțelegeți că suntem primii care descoperă locul, au mai fost și l-au mai promovat și alții).
O primă curiozitate înainte de a vedea despre ce e vorba. Denumirea ”Murfatlar” vine din cuvîntul tătar ”Murvet” ”cu sens de omenie, mărinimie, generozitate, un om cu inima deschisă, cu suflet curat”. Despre un astfel de om al localității puteți citi aici.
Unul din obiectivele turistice locale, de importanță națională, este constituit din așezarea monahal-rupestră din vechea carieră de cretă.
Prima biserică a fost descoperită în 1957 în ”timpul unor lucrări de extindere a zonelor de exploatare a cretei” (sursa). După oprirea lucrărilor s-au mai descoperit încă 5 lăcașuri de cult. Se estimează că așezările au fost întemeiate în ”<leat 6500>, respectiv anul 992”. Vedeți mai jos câteva poze. Din păcate obiectivul este închis pentru a se evita accidentele datorate zonelor nesigure...
Dar am fost atras de altceva, nu de complexul rupestru. Pe Google Maps apare în spatele complexului... ”Lacul de cretă”. Este de fapt un ochi de apă format pe fundul carierei de cretă exploatată, cum spuneam în alineatul anterior, în sec. XX. Primele cariere au fost exploatate în sec. X când s-au construit 3 valuri de apărare cu scopul de protecție față de ”invaziile de pradă a războinicilor din nord și est și de a funcționa ca graniță fortificată în stilul limes-urilor romane” (sursă). În jurul lacului se poate vedea o carieră de cretă foarte faină prin care merg în toate direcțiile. Bine că Laura și Georgi cu care am fost aveau multe de vorbit și nu le-am incomodat cu explorarea mea!
Georgi trebuie să ajungă acasă și noi (Laura cu mine) revenim în zonă pentru o vizită cu iz religios: mănăstirea Sfântul Teotim din Murfatlar. Este ușor de găsit și vizibilă. De pe drumul vechi care trece prin Murfatlar, înainte de a trece podul peste canalul Dunăre-Marea Neagră spre localitate, se vede pe dreapta inscripția Murfatlar pe un deal de cretă. Pe el niște scări betonate ne duc la mănăstire.
Mănăstirea este nouă, întemeiată în 2002 și are o structură tipică pentru bisericile din zona balcanică. La un cu totul alt nivel îmi aduce aminte de mănăstirea Rila, cred că cea mai mare din Bulgaria.
Există tot felul de articole privind mănăstirea pe care o vizităm. Nu e scopul meu să le analizez aici...
Biserica este închisă și, după câteva poze, ieșim pe poarta din spatele mănăstirii pentru câteva poze de pe marginea de sus a carierei pe care o explorasem mai devreme :)!
Laura vrea să îmi mai arate ceva în zonă și mergem la Fântânița, rezervație naturală declarată în 1970 și reconfirmată prin legea 5/2000 privind ariile protejate. Este o rezervație floristică și faunistică foarte faină și interesant de explorat. Păcat că cineva și-a construit un restaurant chiar în mijlocul rezervației. Bine că e închis acum, fie din insuccesul locului, fie datorită condițiilor de pandemie și stare de alertă.
Laura știe locurile și vom explora pădurea pe multele ei poteci. Mai mult am povestit decât să facem poze și d-asta veți vedea foarte puține detalii. Cert e că vara este un loc superb de verde, cu foarte multe flori prin poienile din pădurea tânără și deasă.
Cu mulțumiri pentru găzduire și ghidaj pornim spre casă cu bucuria explorării unor locuri noi. Ca de obicei, au mai rămas și aici locuri de văzut și vizitat, probabil pentru o vizită ulterioară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu