Ultima dimineață grecească! (chiar dacă pentru voi, când citiți, poate fi orice moment al zilei!)
Sunt super mulțumit de zilele petrecute în Atena și în împrejurimi. Mai ales că, din mai toate părțile, mi se spusese că Atena înseamnă doar ruine și petreceri. De fapt (știu că și acum două postări am scris ceva de genul ăsta) cam asta înseamnă pentru turistul obișnuit. Dar eu nu sunt și nu am fost niciodată obișnuit! Așa că mi se pare normal ca, acum când rememorez și vă povestesc, să îmi zboare mintea dintr-un loc în altul prin balcanismul atenian!
Micul dejun e consistent ca de obicei și trebuie să fac ceva să folosesc timpul până după-amiază când am avion. Mai ales că până în ora 11.00 trebuie să fac și check-out la hostel. Cu ultimele verificări și mulțumiri la recepție ies un pic înainte de ora 11.00. În drum spre piața Monastiraki mă opresc la o pizzerie stradală și îmi iau o felie de pizza Margherita și o apă la jumate (2.50 euro în total). Intru la metrou și merg la linia albastră care merge la aeroport. Am un pic de grabă fiindcă nu știu exact dacă mai pot folosi cardul de transport pentru ieșire de la metrou, după ora 12.00 (cam când s-ar face 72 de ore de când l-am luat/validat prima oară).
Primele stații îmi sunt cunoscute (și vouă, tot v-am spus de ele!) și undeva pe la Katehaki sau Nomismatokopio metroul iese la suprafață. Nu mai știu între care stații stă vreo 20 de minute pe loc (anunță motivul dar chiar nu sunt atent) și eu abia aștept să ne ridicăm mai la suprafață ca să pot vedea Ymittos, acum aflat între mine și Atena! Între Halandri și Pallini se vede bine muntele și apoi metroul cotește la stânga spre aeroport. Deci cam aici ar fi timpul de ”Bye, bye, Atena!”
Ajung înainte de 12.00 în aeroport și ies de la metrou în timp util. No, acum ce faci tu, Cezare, până pe la 17.00 când ar trebui să urci în avion? Nu văzusem la venire că între stația de metrou și aeroport este un pasaj suspendat acoperit și prin el mă îndrept către clădirea aeroportului. Ajung într-un hol mare de unde continuă mai departe un pasaj spre zona cu magazine și tabelele cu curse. Nu mă grăbesc, am timp căcălău, vorba aia! De la un bar cu mese îmi iau un ceai de 1.30 euro și îl savurez pentru ceva timp la o masă cu grădină verticală artificială în spate și cu vedere spre nord, spre zona de unde am venit cu metroul.
Mai am de pierdut timpul/hoinărit prin aeroport și, în zona de la sosiri, unde sunt restaurantele (pe care le inspectez în lipsă de ocupație) găsesc la etaj o expoziție a descoperirilor arheologice din zona aeroportului. Intrarea este marcată cu un vas de depozitare antic (un fel de amforă) și în interior scrie că fotografierea e interzisă și sunt și camere de supraveghere. Ei aș! Găsesc eu o metodă de a poza câte ceva și sper să nu se supere prea tare cei de acolo dacă vor vedea vreodată pozele. Oricum e mult de citit pe acolo și chiar poți sta aici vreo oră dacă ai răbdare. Eu acum nu am așa de multă răbdare, fac câteva poze pe ascuns și citesc câteva lucruri pe panourile explicative. Nu știu de ce dar parcă nu pot sta locului...
Găsim și o expoziție de panouri dedicată lui Eleftherios Venizelos (în cinstea lui așa se numește aeroportul în care ne aflăm), unul din actorii dezvoltării națiunii grecești moderne prin viziunea sa reformatoare. Tot așa vă invit pe voi să citiți de pe panouri și ecrane când ajungeți aici!
Când ”consum” tot ce e de văzut pe aici, trec prin porțile de verificare (cu aceeași distracție cu bocancii) și merge spre poarta de unde va pleca avionul. Ajung acolo pe la 16.00 și pe bancă, lângă mine vine un grup de români (nu am reținut de unde sunt). Era o profesoară cu soțul ei, cu vreo zece eleve și încă două mame. Veniseră, cred, într-o vacanță de studiu-ceva după ceea ce vorbeau. Inițial s-au ferit să mă incomodeze și când le-am spus că sunt român ca și ei, s-au mai relaxat. Sau nu, știind că cineva le înțelege! Când au anunțat exact de la ce poartă pleacă avionul (era anunțat la mod general între porțile X și Y) am mers cu toții spre poartă (ultima de pe acel nivel). Puțin neobișnuit, au făcut un pre-checking la intrarea în zona de așteptare a porții, nu exact când să intri în burduf. Nici o problemă e același gen de verificare formală. Și la dus și la întors am folosit doar biletul digital, pe telefon. Și a funcționat impecabil de fiecare dată!
Așa că suntem cu toții în avion și la 17.25 pornesc motoarele. În 10 minute ne ridicăm de la sol, spre nord, cu Ymittos în stânga noastră! Cam gata plimbarea, în mai puțin de două ore vom fi iarăși pe pământ românesc!
Unii au măști de protecție, alții nu. Nici eu nu am! La aterizare toate decurg cum este normal și, pe întuneric ajungem la Otopeni (puțin după ora 19.00) și apoi fiecare pe unde îi e drumul!
De acum începe etapa amintirilor acestei călătorii...
Sunt convins că pozele și cuvintele v-au scos cumva din cotidian, mai ales acum, când majoritatea suntem auto-izolați în case și... ce să vă mai spun... când aveți ocazia, mergeți în Atena, cel puțin o dată în viață 💓😋😗!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu