Pestera Muierii - lectii de catarare 9-10.09.2011

Catarare la Pestera Muierii 9-10.09.2011

Primele lectii de catarare mai serioase pe stanca! Caci pana acum am mai fost pe verticale, dar doar asa in joaca sub forma unor zile de catarare. Imi aduc aminte de prima zi in care am urcat in mansa. Eram intr-o tabara in Apuseni si intr-una din zile (putinele in care am stat pe langa corturile puse in apropierea pesterii Caput) am mers pe muntele de deasupra pesterii unde organizatorii taberei speo si Cercetasii cu care am fost stiau un perete. Am catarat cu niste minime lectii si ceva emotii pe vreo 25 de metri pana la un copac de unde am coborat in mansa. Amintiri de prin anii '94-'95...Mai recent adica prin 2004-2005 am catarat de doua ori diedrul de la Cuca (Iezer-Papusa) in cadrul unei scoli de ghizi. Si de atunci doar catarare elementara care nu necesita echipament special. Desi de cativa ani am un minim de echipament (ham, casca, 2 bucle, opt), e prima data cand le folosesc pentru mine (caci acum trei ani si jumatate am imprumutat echipamentul unei prietene care s-a catarat in Cheile Feregari in timpul HCO, dar in afara concursului ;) ). Acum a venit randul sa incep si eu urcarile pe verticale!

Ocazia mi-a dat-o Gabi Colea, prieten si coleg in CAR. S-a nimerit ca amandoi sa vrem sa iesim in we si nici unul din grupul fiecaruia sa nu fie disponibil. O parte din prietenii lui Gabi au plecat pe Ace, colegii lui obisnuiti de traseu nu erau disponibili... La fel si prietenii mei nu puteau sa plece in acel we din diverse motive! Ne gasim pe internet si stabilim sa plecam vineri seara spre Pestera Muierii unde mai erau si alti colegi de la CAR (Dan Vasilescu, Cristi Iacob, Mihai si Andreea Cernat, Camelia Manea etc) si din clubul White Wolf (Dan Chiriac si alti cativa membri).
Ajungem undeva pe seara, salutam lumea de pe acolo si ne bagam la somn in cort.
A doua zi Gabi se ofera sa ma initieze in catarare in cateva trasee. Eu oricum sunt novice si in orice traseu m-ar baga Gabi, pentru mine e provocare. Dan ii propusese lui Gabi sa ma duca in Baticu (cred ca este 2B/3A sau undeva pe la 5- cu un pasaj de 6- in a doua lc) si Gabi a considerat ca putem incerca in Lola (grad propus V-). Ajungem la baza traseului si Gabi incepe sa urce, eu asigurandu-l de jos. Urca fara probleme pana la copacul unde Lola se uneste cu Calin. Asigura aici de copac si apoi coboara in mansa pe Calin (grad propus VII+). Incep si eu sa urc. In partea superioara a l.c. am un moment de retinere si stau cateva minute pe loc. Gabi imi da curaj si ajung pana sus. In fond pentru asta ai venit, Cezare, lupta! In zona in care am avut probleme imi ramane o bucla.
"Las-o acolo daca mai urci inca o data!"
"Nu mai urc"
"Atunci lasa ca o recuperez eu!"
Gabi mai urca inca o data si recupereaza bucla. Apoi coboara in rapel si strangem coarda si echipamentul si mergem la masa. Masa e asa de bogata incat ne prinde lenea de dupa masa si un somn dulce il cuprinde pe Gabi. Parca ii dau cu un par in cap cand il intreb daca mai mergem in alt traseu. Dan Chiriac e foarte de treaba si imi imprumuta niste papuci 47 caci in adidasi nu pot face absolut nimic. Pe la 16.00 plecam spre Baticu. Nu are gradul scris si pare destul de usor cel putin in prima parte. Interesant ca desi Gabi a fost de multe ori in zona, ori Baticu e prea usor, ori nu era finalizat ca nu a fost in acest traseu pana acum. Lasam rucsacelul si Gabi porneste in prima lungime cap. Ajunge la regrupare si trece vreo 5-6 metri mai sus inainte de traverseu. Regrupeaza si urc dupa el recuperand toate buclele de care va avea nevoie mai sus. Chiar pana aici la regrupare traseul e simplu (plimbare pe verticala). Acum incepe partea grea si sunt bucuros ca am prins ceva incredere in mine datorita papucilor. In a doua l.c. urmeaza un traverseu in stanga si apoi o catarare mai dificila cu un pic de surplomba. Fiind cap de coarda, Gabi urca si are si el un pic emotii (bine ca imi va spune asta doar sus!). Ajunge la capatul traseului si asigura la copac. Incep si eu urcarea cu recuperarea buclelor. Traverseul nu imi ridica probleme si trec usor de el. Urc cativa pasi si ajung la o priza de iarba la care Gabi ma atentionase sa o folosesc. Aici nu gasesc cateva prize si ma prinde un pic oboseala si teama.
"Hai ca daca nu poti te trag eu, dar trebuie sa poti."
Imi si scapa un picior la un moment dat si Gabi ma tine cu rezistenta. Dupa cateva minute de pauza imi fac singur curaj mai ales cand il aud pe Gabi de sus "Hai, impinge ca se vede capul! :D" Trec pasul mai greu si ajung la regrupare. Gata, am terminat! Ne odihnim si Gabi strange coarda. As vrea sa coboram prin padure printr-un mare ocol si Gabi se asigura ca putem cobori pe un mini-valcel direct in dreapta. O ia la vale cu grija si eu dupa el. Am picioarele ceva mai lungi si reusesc sa ating trepte ceva mai indepartate. Coborasul merge fara probleme si iesim deasupra intrarii de la pestera in zona de scoala.
"Hai du-te si recupereaza tu rucsacelul"
"Nici o problema"
Recuperez bagajul de la intrarea in traseu si ne intoarcem la cabana. Aici ne intalnim cu Cristi Iacob care vrea sa mearga la ceva trasee amenajate de el la iesirea din pestera. Asa ca pentru initiere urca cap in IXI (4-) si il urc si eu asigurat de Cristi. Gabi urca un alt traseu in dreapta lui IXI mai greu decat cel pe care am urcat eu si nu ma incumet sa merg su eu. Asa ca recuperam totul si mergem la ... unde tot Cristi urca cap fiindca stie traseul. Incerc sa urc si eu dupa el. Dupa doua bucle intru fix intr-un mic trandafir pe care Cristi imi spusese sa il ocoloesc. Deh, iarasi se vede lipsa de experienta! Trec de el pe dreapta si mai urc cativa metri pana la o priza de picior mai intinsa. Nu ma simt in siguranta in priza respectiva si zabovesc ceva timp pana gasesc alt punct de sprijin. Mai fac cativa metri si ma opresc in stanga unui mare "frigider" aflat la vreo doi metri sub top.
"Gata, cobor!"
Cobor in mansa, urca si Gabi cu probleme la aceeasi mica priza (mult mai lejer decat mine) si recuperam tot echipamentul pentru alte trasee in faleza de la iesirea pesterii. Gabi urca in Simona pana sub prima surplomba si nu gaseste prize suficiente mai departe. Cristi urca si gaseste prizele pe care le stia (fiindca el a deschis traseul) si apoi urca si Gabi din nou pana la sfarsitul traseului. Are emotii la o fata spalata deasupra primei surplombe si apoi sub a doua surplomba. Reuseste sa le urce si dupa retragere marturiseste ca e traseu chiar greu. Mie in momentul de fata mi se pare imposibil pentru mine! La un moment dat auzim o femeie strigandu-i de jos lui Gabi:
"Maica, nu-ti mai ajung drumurile pe jos de te cateri pe acolo?" Radem cu totii si Gabi porneste mai departe.
Dupa Simona ne retragem cu totii la cabana. Mai stam la povesti si la masa pana seara cand ne retragem la somn (probabil ora 23.00).
Duminica dimineata mergem pana in Novaci la un targ de haine SH. Revenim la Pestera Muierii si Gabi vrea sa intram in Cezarica. E traseul lui Cezar Vargulescu si are dificultate mult peste ce am facut eu pana acum: 4A/5+ AO (cu pasaj de 6+). Eu nu ma simt chiar increzator in mine, dar ma gandesc ca om reusi! Ajungem pe la 11.00 la intrarea in traseu. Gabi e cap de coarda si se gandeste sa cupleze niste l.c. Asa ca face primele doua l.c. dintr-o singura bucata fiindca are coarda de 64 de metri. Aceasta ajunge la fix pentru a doua regrupare. Urca prima lungime si trece cu usurinta de surplomba de dinainte de capatul ei. Tot merge coarda pana la a doua regrupare. Incep si eu sa urc si mi se pare prea vertical si greu pentru mine. Trec de primele doua bucle, le recuperez si incep sa urc spre a treia. Nu reusesc sa gasesc niste prize de picior intinse in stanga si ma blochez. Pur si simplu nu pot sa trec mai departe! Gabi nu stie ce se intampla si trage mereu de coarda! Nici nu ne auzim in pozitiile in care suntem. Noroc cu Mihai si Andreea Cernat care erau in Hornul Vanturilor si il strig pe Mihai sa ajunga cumva prin Andreea la Gabi. Andreea nu reuseste sa treaca de un pasaj si Mihai urca cap spre Gabi. Ma striga si Dan din traseul AEX pe care il amenajeaza si le spun tuturor ca nu ma mai tine sa mai urc. Cu siguranta am creat o situatie ciudata si nici nu am experienta sa stiu ce sa fac. Gabi coboara pana la prima regrupare si ii spun ca nu mai pot merge. Ma asigur cu anoul cu caraba intr-un piton de langa mine si nu am decat sa fac rapel (fiindca am suficienta coarda sub mine). Imi scapa o data optul de la ham si mi-l fixez cu bucla cu asigurare ("Ai grija, Cezareee!!!"). Cobor in rapel fara probleme si vine si Gabi dupa mine recuperand toate buclele.
"Asta e, poate data viitoare dupa ce mai faci cateva clasice!"
Merg spasit dupa Gabi spre intrarea la pestera. Din fata vin Oana, Gogo si prietenul ei care vor sa urce tot in Cezarica si inca doi colegi de la White Wolf fara echipament. Asta este! Cu Gabi sunt 4 si pot urca Cezarica in doua echipe. Asteptam sa treaca cu totii de prima surplomba (eu nu stiu cum as fi trecut de aia in momentul de fata) si ramanem doar trei. N-o sa revenim la cabana! Urcam spre valcelul deasupra caruia Dan lucreaza la AEX. Asteptam sa coboare si incepem sa urcam dupa valcel. Ne tinem dupa un coleg care a mai fost pe aici si stie bine zona. Putin dupa intrarea in valcel facem stanga si urcam pe muchia din stanga. Imi dau seama ce greu e sa mergi in adidasi cand ai de urcat trepte de iarba cu ceva expunere sub tine. In fond venisem doar pentru perete si eventual pestera. Urcam cu atentie si iesim destul de repede la muchia impadurita. Aici mergem un pic pe culme si apoi dreapta prin muuuulte tufe de mure! Visul nostru si al ursilor care facusera poteci late pe acolo! Ne indopam cu mure si urcam apoi aproape de capatul lui Cezarica printre colturi de stanca si urme de capra. Vedem cum ies pe rand Gabi si apoi Oana si ultima lungime a traseului. Sunt fericiti dupa surplomba peste care au trecut! Asteptam sa se odihneasca si sa ajunga la noi si pornim la vale. Cu exceptia Oanei, restul vor sa coboare la cabana. Ea vrea mure! Merg si eu daca e sa ii arat unde sunt si sa mai mananc si eu cateva. Si astea cateva s-au facut o ora de mure in care am strans si o sticla de 2 litri si am mancat de ne-am saturat. Murele sunt atat de mari incat unele abia intra pe gura sticlei. Il auzim pe Gabi ca ne striga suparat fiindca vroia sa plece pe la 15.00 spre casa. Ma mustreaza fiindca ii stiam programul. Il inteleg si cobor fara sa mai comentez. Ajungem la cabana, strangem si impartim echipamentul si pornim pe la 16.30 spre casa. Ajungem undeva inainte de inserare si ne promitem si alte ture in viitor (poate Coltii Morarului undeva in octombrie).

Multumesc mult, Gabi, pentru rabdare si pentru intelegere! Sper sa evoluez in viitor si sa ma descurc ceva mai bine! Felicitari tuturor pentru ce trasee ati facut si sa ne revedem cu bine!

PS: Cum aparatul foto a stat tot timpul in masina, nu am facut nici o poza in aceste doua zile :(.