duminică, 18 august 2024

Leordeni 03.04.2023

Un loc verde, o oază de apă la marginea satului Leordeni... Hai acolo! Ulterior pe hartă văd că balta Leordeni se află lângă groapa/muntele de gunoi/deșeuri Glina, deci în apă pot fi substanțe toxice. Totuși nu cred că sunt din două motive: 1. pe o apă toxică nu aș vedea lebede și 2. pe Google Maps se pot vedea bazine de ape reziduale. Despre acestea știu că sunt colectate din interiorul depozitului de deșeuri și dirijate spre anumite locuri/bazine! (am lucrat ani buni în domeniu și îmi asum afirmațiile)

Ajung pe lângă biserica Sfinții Voievozi până la capătul străzii și de aici voi coborî pe jos până aproape de baltă...









Revin pe drumeagul ce prelungește strada unde am lăsat mașina, cobor pe ea până la capătul unui canal și îl explorez și pe el puțin, pe poteci vizibile printre gunoaie aruncate prin spatele curților.







Pe drumul ce-l vedeți în ultima poză ies la terenurile agricole și un drum de tractor mă scoate la casele situate cel mai la nord în sat, pe strada Sabarului care duce la Dâmbovița printre cartiere de blocuri noi. De aici pe strada Vânători revin la mașină și la biserica Sfinții Voievozi. Tocmai văd că ies oameni de la o pomană și nu se cuvine să intru eu pentru poze. Așa că mă mulțumesc să explorez cimitirul și ruinele fostei ctitorii a lui Mihail Manu (1807-1808) distrusă aproape total la cutremurul din 1977. De pe site-ul www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfintii-voievozi-popesti-leordeni-122315.html preiau următoarele informații:

”Biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil este o biserică ortodoxă din localitatea Popești Leordeni. Pe drumul ce se îndreaptă dinspre București spre Oltenița, la marginea capitalei, se ridică silueta albă și frumoasă a bisericii din Parohia Leordeni, construită între anii 1985-1992, pe locul unei biserici mai vechi, fostă ctitorie a marelui vornic Mihail Manu, ridicată între anii 1807-1808 (monument istoric) și dărâmată în întregime de cutremurul din 4 martie 1977.

Biserica din Popești Leordeni, având hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil, a fost construită în anii grei, de teroare comunistă, de către părintele paroh Ștefan Popa - când în București și în țară erau demolate una după alta bisericile, fără a ține cont că poporul român este creștin de două mii de ani.

Târnosirea bisericii a avut loc în ziua de 8 noiembrie 1992, sărbătoarea hramului, aceasta fiind săvârșită de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, în fruntea unui ales sobor de preoți și diaconi, înconjurat de credincioși adunați din întreg judetul Ilfov. Cu dragoste fierbinte și râvnă sfântă, enoriașii, în frunte cu preotul lor, au inițiat zidirea unei noi biserici din temelie, altar de rugă al sufletelor lor.”





București 02.04.2023



















Bateria 14-15 Măgurele 01.04.2023

Ce să fac și unde să mă duc aproape de București? Parcă nu am chef de condus prea mult... M-a intrigat o plimbare (de fapt mai multe plimbări) ale Angelei în pădurea rotundă de pe centura capitalei unde se află Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” și... bateria 14-15 Măgurele din linia de fortificații a Bucureștilor. Mia fusesem în alte forturi și baterii, aici încă nu. Deci direcția Măgurele și parchez mașina pe strada Codrului, lângă stația electrică IFA Măgurele. Și de aici explorarea! Mai întâi pe poteci pline de verde, apoi prin întreaga baterie și la ieșire iarăși pe poteci până aproape de intrarea în Institutul de fizică nucleară și la mașină. 

Bateria este interesantă, cu multe galerii și ieșiri afundate mai mult sau mai puțin în jungla pădurii. Preiau de pe site-ul https://reptilianul.ro/2012/09/14/bateria-14-15-broscarei/ câteva informații și restul el citiți voi pe alte site-uri. 

”În apropierea Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară “Horia Hulubei” se află Bateria 14-15 Broscărei. Este situată în partea de sud-vest a Bucureștiului, la ieșirea din oraș spre Turnu Măgurele.

Se știe că din 1960 amplasamentul a fost folosit ca depozit tranzitoriu de deșeuri radioactive din toate unitățile nucleare și laboratoarele din România. Astfel că, în bateria militară construită de Carol I pentru apărarea Capitalei, s-au strâns de-a lungul a două decenii tone de deșeuri radioactive. În 1978 a început golirea bateriei și ridicarea unui alt depozit la Băița, Bihor, care funcționează și astăzi. După încă 7 ani, deșeurile tratate de la Măgurele au fost îmbarcate în aproximativ 6000 de containere și transportate în noul depozit. Decontaminarea zonei s-a făcut pe o suprafață de 400 de metri pătrați. S-a săpat 50 de cm, iar pământul a fost tratat și pus în containere sigilate. Doza de radiație în zona respectivă era, în acei ani, de șapte ori mai mare decât limita maxim admisă, sursa principală de radiație fiind cobaltul.

Mult mai recent, prin vara lui 2009, combustibilul nuclear uzat a fost repatriat în Rusia. Combustibilul are o vechime de 55 de ani, având în vedere că reactorul nuclear de la Măgurele, livrat României de fosta Uniune Sovietică, a fost pus în funcțiune în 1957.”