Ziua feroviară 23.12.2013 Fero-day

Trezirea, Cezare, că ai o nouă zi în față! E prea devreme să merg la gară. La unul din templele hinduse fac stânga și urc spre piața centrală. Aici sunt statuile lui Mahatma Gandhi, tatăl Indiei și a Indirei Gandhi, un panou cu istoria stațiunii și biserica lui Iisus (catolică). Aș fi vrut să intru și abia mâine e slujbă. Pe alei înguste cobor la Parcul Femeilor și pe lângă alte clădiri istorice mă întorc în centru spre stația de pompieri. Shimla este declarată localitate fără țigări (se dă o amendă formală de 500 de rupii!), toți sunt rugați să fie atenți la maimuțele furăcioase și la un parc văd o placă pe care scrie că trebuie să îngrijim grădina lui Dumnezeu care este tot ce ne înconjoară. Cobor la gară înviorat, îmi iau bilet la Himalayan Queen Express până în Kalka și aștept plecarea. Trenul de jucărie are 7 mini-vagoane de circa 10 metri lungime fiecare și o mini-locomotivă. Dimensiunile sunt absolut necesare pentru a putea merge pe legendara linie Kalka-Shimla intrată în patrimoniul UNESCO. 105 tunele, sute de poduri și curbe, diferență de nivel foarte mare (circa 1800 de metri între gările capăt)! Cu 40 de minute înainte de plecare vagoanele de clasa a doua (primul și ultimul) sunt pline. Am noroc cu un grup de băieți care mă invită între ei. Îmi vor da de mâncare la un moment dat, povestesc cu ei și cu alții despre multe și de toate. La un moment dat în vagon sunt undeva pe la 70 de oameni (10m lungime x 3 m lățime)! Între gări sunt mereu cu ochii și cu camera pe geam. Pozez fără pauze! Într-una din gări (pauza de masă) chiar îmi iau ceva de mâncare! Pentru localnici/indieni (sunt diferite categoriile fiindcă o familie cu care stau pe bancă a venit aici după 5 ani ca turiști, prima dată fâcănd aici luna de miere!) este plictisitor. Ei nu văd toate detaliile care pe mine mă fascinează. Trenul coboară de la 2100 de metri pe creste prin junglă, ocolește culmi împădurite cu conifere, coboară cu pantă destul de mare, merge prin tuneluri pe care le urmăresc individual. Într-o gară din sens opus vine trenul de poștă și tinerii sunt încântați. În tren văd două dintre puținele indience care m-au fascinat prin prezență: o indiancă cu fața dură de om de munte care privește îngândurată pe geam pentru 5-6 stații și o tipă cu fața rotundă, nasul mic, un mare zâmbet pe față și un copil vorbăreț în brațe! Sunt în tren și parcă în afara lui! Cu imaginea trenulețelor de jucărie din copilărie, văd de deasupra toate curbele și toate tunelele, văd jungla prin care micul șarpe feroviar se strecoară cu viteză destul de mare (25-30 km/h)! E într-adevăr monument de artă inginerească asemănător cu linia Anina-Oravița! Poduri-viaduct, tuneluri mai scurte sau mai lungi... La fiecare tunel mulți colegi de vagon (un singur compartiment mare!) țipă cât pot ei de tare. Nu țip cu ei, dar mă fascinează bucuria lor exuberantă. După 5 ore de coborâre suntem în gara Kalka pe o linie secundară. Nu am timp prea mult înte trenuri fiindcă peste jumătate de oră am tren spre Chandigarh. Iau bilet și mă urc în tren la clasa a doua. Merg doar trei sferturi de oră până la Chandigarh prin câmpie. Am părăsit munții! În gară sunt agățat de un conducător de autoricșă care mă duce la un hotel apropiat de gară. Nu mai au locuri și suntem trimiși la un hotel nou deschis unde mă tocmesc să stau cu 1000 de rupii pe noapte! Vă dați seama că porniseră de la un preț mult mai mare! Stau două nopți într-un hotel de 4 stele (spun asta ca să compar cu stilul vestic). Îmi las rucsacul mare și cu cel mic plec prin zonă pentru recunoaștere. Pentru prima dată aleg să mănânc junk food: o pizza diferită de ceea ce știm în Europa și o Mirinda la 600 de mililitri! În același haos indian (care de acum îmi e tare familiar!) mă învârt pe lângă hotel, mănânc specialități indiene printre care și dulcile prăjituri Gulab Jamun și urc în cameră. Îmi rămâne în minte textul de pe un alt panou: "Fii bun, fă bine, fii unitar."

Wake up, Cezar, you have a new day in front of you! It's too early to go to the railway station. I turn left at one of the Hindu temples and go up to the central market. Here you can find the statues of Mahatma Gandhi, father of India, and Indira Gandhi, a panel with the history of the resort and Jesus catholic Church. I would like to go inside and the first service is tomorrow. I go down on narrow streets to Women park and near other historical buildings I go back to the center and the firemen station. Shimla is declared non-smoking locality (there is a formal 500 rupees penalty!), everybody is asked to be aware of the sneaky monkeys and near a park I see a panel on which is written that we must care for the garden of God that is everything that surrounds us. I am refreshed and go down to the station, I buy my ticket to Himalayan Queen Express to Kalka and wait for the departure. The toy train has 7 mini-coaches, 10 meters each and a mini-engine. These sizes are necessary for the legendary Kalka-Shimla line registered in UNESCO heritage. 105 tunnels, hundreds of bridges and curves, a big height difference (about 1800 meters between end stations)! 40 minutes before leaving the second class coaches (the first and the last one) are full. I am lucky with a group of boys who invite me to stay with them. They will feed me at one time, I talk with them and others about all and everything. At one time we are about 70 people in the couch (10 m long x 3 m width)! I have my eyes and my camera on the window between all stations! I continuously take pictures! In one of the stations (breakfast break) I take something to eat! For locals/Indians (these categories are different because a family I sit on a bench with came here after 5 years as tourists, the first time being the honeymoon!) all is boring. They don't see all details I am fascinated with! The train goes down from 2100 meters on ridges of jungle, goes around wooded pine ridges, goes down with a steep slope, goes through tunnels that i follow one by one. In one station we see the post train on the other line and all are thrilled. On the train i see two of the few Indian women that fascinated me with their presence: a mountain strong faced Indian woman looking  pensively on the window for 5-6 stations and a woman with a round face, small nose, a big smile on her face and a noise face in her lap! I am in the train and out of it! Seeing the toy trains of my childhood, i see from above all the curves and the tunnels, I see the jungle where the small fero-snake goes with a high speed (25-30 km/h)! It is a monument of engineering art similar to Anina-Oravița line! Viaduct bridges, shorter or longer tunnels... In every tunnel a lot of coach colleagues (only one big compartment!) scream as much as they can. I don't scream with them and I am excited by their exuberant joy. In five hours of going down, we reach Kalka on a secondary line. I don't have to much time between trains because in half an hour I have a train to Chandigarh. I buy a ticket and go up in a second class coach. The voyage is only 45 minutes long in the plain. I left the mountains! In the station I am hooked by an auto-ricshaw driver who takes me to a hotel close to the station. They don't have free rooms and we are sent to a new open hotel where I bargain for 1000 rupees/night! Imagine that they started from a bigger price! I stay for two night in a 4 stars hotel (to have a comparison with the western style). I let my big pack in the room and take the small one for a walk around. For the first time I choose to eat junk food: a different pizza from the European one and a 600 ml Mirinda from Pizza Hut! In the same indian chaos (which is familiar to me now!) I go around the hotel, eat some Indian specialties among them being Gulab Jamun sweet cakes and I go up in the room. A text from one panel stays in my mind: "Be good, do good, be one".

Plimbări scurte prin Shimla 22.12.2013 Short walks in Shimla

Mă trezesc și mă uit la ceas. E trei după-amiaza! Ce mult am avut nevoie de somn! Bine că și atmosfera de afară m-a îndemnat să dorm. Abia ce s-a oprit ploaia! Aseară când am ajuns aici autobuzul chiar a făcut de două ori pauză să curețe zăpada viscolită de pe parbriz! Acum e un pe jos un amestec de zăpadă cu apă și multă ceață. Abia se văd câteva zeci de metri în jur! Nu am stare să mănânc nimic, întreb la recepție cum ajung la gară, cred că am înțeles și voi mai întreba de câteva ori pe drum. Prin piața centrală (pe lângă sediul căilor ferate) cobor la gară și aflu că sunt patru trenuri pe zi spre Kalka, primul la 10.30. Cu ăsta plec mâine dimineață! Biletul îl iau mâine din gară! Mă întorc pe același drum și încerc să vizitez palatul Gorton construit acum aproape 100 de ani în stil gotico-indian. Pot vizita și face poze doar pe exterior, în interior sunt birouri de avocați. Îmi iau o pungă de lassi, două cutii de suc, un chec cu fructe și niște pâine dulce și prăjită, doar atât pot mânca! Urc la hotel (cobor la hotel și urc în cameră), mănânc un pic, nu am puterea să mai scriu în jurnal și adorm. 

I wake up and check my telephone. It's 3 in the afternoon! I needed this sleep so much! Well, the out atmosphere made me sleepy. The rain has just stopped! When I arrived here yesterday evening, the bus stopped for two times to clean the blizzard snow of the front window! Now it's a mix of snow, water and a lot of fog. I hardly see for few tens of meters around! I don't have the mood to eat, I ask at the reception for the way to railway station, I think I understood and I will ask for a few times on the way. I go down to the railway station through the main market (near Railway station Central Office) and I see that there are four trains to Kalka every day. The first one leaves at 10.30. That's my train! I take the ticket tomorrow morning from the station. On the same way back I try to visit Gorton palace built almost 100 years ago in a gothic indian style. I can visit only the out side, there are lawyers' offices inside. I take a lassi plastic bag, two boxes of juice, a fruit cake and some sweet toasted bread. That's all I can eat! I go up to the hotel (I go down to the hotel and up in the room), eat somthing, I don't have the power to write in the journal and go to sleep.

Varietăți din Dharamshala în Shimla 21.12.2013 Variety from Dharamshala to Shimla

Poate trebuia să stau mai mult în Dharamshala... Acum știu pe ce să mă bazez altă dată! Pornesc la drum spre Sinaia Indiei. Aleg o cale mai întortocheată fiindcă descoperisem în ghidurile pe care le am la mine un loc inedit: templele săpate în piatră de la Masrur! În  mintea mea le-am asociat cu templele de la Angkor Wat din Cambodgia. Cu un bus de Kangra cobor până în Gaggal (unde o fi aeroport aici?) și pornesc pe jos spre temple. Chiar nu înțeleg cum se orientează indienii. Mereu mi-au indicat (ca și acum) drumul cel mai lung! Merg spre din centru spre Pathankot peste un pod și peste câteva sute de metri fac stânga pe Kathala Mata Road (spun asta pentru orientare, acolo nu știam numele ăsta!) urmând săgețile spre temple. În primul sătuc găsesc o școală creștină cu un mare Iisus deasupra intrării principale! Mai merg vreun kilometru și aștept un bus într-o stație locală. Ar trebui să vină pe la 11.30! Un indian localnic vede un prieten cu o mașină de transport (All India Permit) și merg cu ei vreo 15 kilometri pe un drum agățat pe crestele dealurilor împădurite (frumosul Himachal!). Pe Tiara Road și apoi pe Gaggal Road mă lasă la un moment dat în drum fiindcă ei coboară la o fabrică jos în vale. Mai merg câteva zeci de metri până după un pod și cu un bus neașteptat merg prin Lunj. Pauză de masă și mergem mai departe până în Masrur! Le spusesem că vreau să merg la temple și mă lasă la un drum de trei kilometri asfaltat spre temple (după Lahalpur). Cu rucsacul în spate pornesc în călătoria pe asfaltul din junglă. Drumul chiar mă duce printre ruine și printre copaci și liane până sus pe dealul unde sunt templele. Interesantă sculptura lor detaliată, scopul fiecărui templu (nordic, sudic, estic, vestic) și mai ales grija cu care spală templele cu apa din bazinul sfânt. Pentru vizită plătesc 100 de rupii (pentru străini, 5 rupii pentru localnici). Nu stau prea mult și căutând să prind imagini de ansamblu de deasupra templelor, mă trezesc pe poteci ce merg prin junglă. Niște băieți mă ghidează spre asfalt (alte poteci chiar se pierd în jungla "periculoasă") și cobor mai jos pe drumul pe care am venit. Merg câteva sute de metri depășind trei eleve îmbrăcate în uniformă și mă ia un bus de școală până în Lunj. Două sandwichuri făcute pe stradă și cu alte două autobuze merg până în Ranital și Kangra. Multă aglomerație, vânzători ambulanți, restaurante de stradă și indieni insistenți! Nu cădeți în plasă să cumpărați tot ce vă oferă la suprapreț! Vorbesc cu maică-mea (e uimită și bucuroasă că o sun!) de pe cartela Airtel indiană și urc cei 2,5 km până la Kangra Fort și Orațul Vechi cu maimuțe pe marginea drumului. Explorez fortul cu ale sale porți și temple, fac poze cu toate grupurile care doresc asta (asta e, poze cu maimuța!) și mă întorc cu o autoricșă de marfă până la autogară. Mănânc ceva până la bus într-unul din restaurantele de stradă și noaptea plec la drum spre Shimla. Drumul e la fel de agitat ca toate de prin zonă, cei 220 de kilometri sunt lungi și grei mai ales că urcăm spre Shimla aflată la 2100 metri. Cu pauză de masă în Bilaspur urcăm spre Sinaia indiană, stațiunea preferată a englezilor colonialiști. Chiar dacă am loc să stau întins, mi se face rău și până să ajungem la Shimla dau la boboci în mașină. Ceva normal pentru indieni! Sunt așa de obosit încât mă las condus de un porter la un hotel pentru care plătesc 770 de rupii pe noapte! Aleg să stau două nopți ca să îmi revin. Undeva pe la ora 3.00 în noapte adorm în sacul pijama sub plapuma groasă!

Maybe I should have stayed more time in Dharamshala... Now I know what to base on for the next times! I start my way to indian Sinaia. I choose a sinuous way because I discovered an unique place in my guides: the rock-cut temples from Masrur! I associated them in my mind with Angkor Wat cambodian temples! With a Kangra bus I go down to Gaggal (where is an airport here?) and I start to go by walking to the temples. I don't really understand the orientation of indians. They always indicated me (now also) the longest way to my point! I go from the center to Pathankot over a bridge and after a few hundreds of meters I turn left on Kathala Mata Road (I tell you this for orientation, I didn't know this name at that time!) following the temples signs. In the first village I find a christian school with a big Jesus above the main entrance! I walk for another kilometer and wait for a bus in a local station. It should come at 11.30! An indian local sees a friend with a transport big car (All India Permit) and I go with them for 15 kilometers on a rammed road on the ridges of wooden hills (beautiful Himachal!). On Tiara Road and Gaggal Road they drop me on the road because they go down to a factory in the valley. I go for some tens of meters and after a bridge an unexpected bus takes me to Lunj. Lunch break and we go further to Masrur! I told them that I want to go to the temples and they drop me at a 3 kilometers paved road to the temples (after Lalahpur). With my backpack I start my travel on the asphalt from the jungle! The road takes me between ruins, trees and lianas up on the temples' hill. Their detailed sculpture, the reason of every temple (northern, southern eastern, western) and the care they have to wash the temples with water from the holy pool are very interesting! For the visit I pay 100 rupees (for foreigners, 5 rupees for locals). I don't stay to much and, searching for temple framework images, I find myself on paths that go through the jungle. Some boys guide me to the road (other path dissapear in the  "dangerous" jungle) and I go down to the road that I came on earlier. I walk for a few hundreds of meters over passing 3 pupils in uniforms and a school bus takes me to Lunj. Two sandwiches made on the street and I go with two buses to Ranital and Kangra! A lot of crowd, a lot of peddlers, street restaurants and insistent indians! Don't be fooled to buy everything they offer you overpriced! I talk to my mother on the indian Airtel SIM card and she is so happy for the call! She didn't expect me to call her! I go up on the road to Kangra Fort (and Old Kangra) with monkeys near the road. I explore the fort with its gates and temples, take photos with all the groups who want this (photos with the monkey!) and I go back to the bus stop with a transport ricshaw! I eat something at a street restaurant and go with a night bus to Shimla. The road is sinuous as all the roads in the area and the 220 kilometers are long and hard because we go up to Shimla situated at 2100 m altitude. With a dinner break in Bilaspur, we go up to indian Sinaia, the preferred resort of the english colonialists. I have a place to lay down, I feel sick and I vomit just before reaching Shimla. Something normal for indians! I am so tired and I let myself driven by a porter to a hotel where I pay 770 rupees for one night! I decide to stay here for two night to feel better. Somewhere around 3.00 a.m. I go to sleep in the inner sleeping bag under the thick blanket.