Este primul an în care organizez ture în cadrul CAR, Filiala Cluj chiar dacă sunt membru de mulți ani. Asta este a doua tură în cadrul clubului și după tură prioritatea normală e de a scrie jurnalul/raportul pe blogul clubului. De aceea voi prelua textul de acolo cu mici completări. Pe site-ul clubului organizarea se face cu membri participanți și cu listă de așteptare și, pe măsură ce se retrag participanți, intră în ordine cei din lista de așteptare. Dar asta înseamnă ca fiecare să se informeze și să ia legătura cu organizatorul ca să fie totul la curent cu cei care participă sau cu cei care renunță din diferite motive. În mod normal e interesul fiecăruia și după aceea al organizatorului. La tura asta s-au înscris mulți și au renunțat sau și-au găsit alte ture. Fără să anunțe! Fără supărare, trebuiau să anunțe fiindcă din acest motiv oameni care erau pe lista de așteptare și doreau tura nu au mai putut participa. De aceea am scris așa pe blogul clubului:
”Conform planului stabilit în calendarul clubului, joi după amiază ne întâlnim trei colegi de club, Rebeca Faur, Lucian Moisuc și Cezar Partheniu (fiecare venit cu mașina proprie). Legat de aspectul transportului și al organizării, nu mai organizez ture cu membri participanți și listă de așteptare. Primii care confirmă participarea vor veni în tură.”
Ziua 1 - 04.07.2024
Anunțasem în organizare de luarea, individual, a biletului de intrare în PN Piatra Craiului, pentru o săptămână. Fiecare se ocupă personal de treaba asta fiindcă suntem adulți și fiecare răspunde pentru el/ea. Așa că ne întâlnim joi seara pe la 19.30 la Plaiul Foii (da, și prima zi de joi este un impediment pentru cei care au program normal de luni până vineri). Rebeca are mai mult timp liber, dar Luci lucrează și a plecat după program. De la Cluj!!!
”Aproximativ la ora 20.00 pornim la drum din parcarea de la Plaiul Foii (fiecare a plătit la automat biletul de intrare în Piatra Craiului, varianta minimă pentru o săptămână). Luăm apă de la izvorul amenajat la marginea drumului asfaltat și la 20.15 suntem la marcajul ce ne va urca pe valea Urșilor spre refugiul Diana (TG). În aproximativ două ore ajungem la refugiu, la limita întunericului.”
Știu că am mers, cel mai probabil, cam repede pentru prima zi, mai ales că este ceva diferență de nivel. Dar sincer, vreau să evit să mergem prea mult pe întuneric. Și ultima zonă, în pantă, nu e prea plăcută pe întuneric sau crepuscul. Nu că n-aș fi mers pe aici iarna, pe zăpadă poate de un metru, la lumina frontalelor! Dar s-au schimbat vremurile și au mai trecut anii. Plus că în mintea multora a apărut frica de urși pe care eu nu o am. Dar tot discutând de urși, cumva ceilalți dau o notă de nesiguranță și, ca să eviți lupta lor interioară cu frica de urs, cumva este de preferat să faci ture pe lumină. Deși în Crai nu am auzit de incidente/întâlniri cu urși!
Pentru astăzi în program este Padina Șindileriei și Brâna Caprelor. Pentru asta pornim la ora 9.00 ”mai întâi la vale spre mănăstirea Colțul Chiliilor (circa o oră, marcaj BA), cu gândul la repetarea drumului pe seară pentru a lua apă de la izvorul de la schit. Coborâre abruptă pe care o vom compensa apoi cu urcarea pe Padina Șindileriei (marcaj CR). ” Cunosc bine traseele marcate din Crai chiar dacă uneori mă uimește și pe mine că am uitat anumite detalii. Dar intersecțiile, direcția generală a traseelor și anumite detalii importante nu se pot uita! Prima parte de urcare este prin pădure și multă vegetație. Nu ne grăbim și tot povestim observând mai puțin când câștigăm altitudine.
Intrăm în padina propriu-zisă (în Piatra Craiului văile, în special cele de abrupt, se numesc ”padini”) și curând par să se închidă pereții. De fapt este o ”trecere frumoasă pe scurta săritoare de la începutul padinii, echipată cu cablu”. O dată trecuți de cabluri (pa partea stângă a firului, cum urci) ajungem pe o limbă de grohotiș. Este ușor alunecos. De fapt se duce la vale pietrișul mare. Așa că înaintăm încet, în serpentine sau pe lateralele padinii și vom face o pauză scurtă ceva mai sus, unde pare să se închidă padina cu un perete mare. ”În partea superioară urmăm marcajele la stânga cu grijă la fiecare pas, de multe ori folosindu-ne de jnepenii-prieteni pentru echilibru. Urcăm lejer și la 13.30 facem pauza mare în șaua de sub Colții Calului.”
”Continuăm prin jnepeni până pe vârful Turnu unde facem pauza de masă (circa 14.00) de vreo oră. Căldura soarelui se simte din plin!” Pe vârf, cât facem noi pauză, mai vin ceva grupuri ce urcaseră din Șeile Crăpăturii și Curmăturii. Sunt șei diferite și, nefiind scris nimic sau neștiind, nici măcar nu îți dai seama de Șaua Curmăturii. De acolo este o variantă nemarcată care coboară pe sub Locomotivă în traseul Deubel și mai departe la Cabana Curmătura! Schimbă câteva cuvinte, le facem poze și îi lăsăm să plece înainte. Noi nu avem grabă foarte mare. Dar nici să ne topim ca melcii la soare! Deși e plăcut :D!
”Urmăm marcajul de creastă PR și în 1.5 ore suntem în Șaua Padinei Închise.” Scurtă pauză fiindcă vom schimba panta și mușchii folosiți cel mai mult! Adică, după pozele la stâlp și la garofițele endemice de lângă noi ”pornim prin jnepenii care ne duc pe BA spre Brâna Caprelor.”
Pe prima parte a drumului, în coborâre, avem de ”luptat” cu jnepenii. O dată ajunși în partea de sus a Cetății Dianei, facem dreapta sub noi pe grohotiș. Deci coborâre cu atenție! ”Pauză la Găvan unde avem noroc să fie apă după ploaia de zilele trecute.” Și umbră și răcoare față de soarele de mai devreme. Nu că ar fi fost și el deranjant cu ceva! ”Coborâm, cu grijă la fiecare pas, pe grohotișul de sub Găvan” fiind atenți la marcaje. Uitasem cât de mult avem de coborât înainte de a ieși din grohotișul din partea superioară a Padinei Închise. ”Ieșim la stânga prin jnepenii înalți și apoi prin pădure până la brâna propriu-zisă.” Sub noi se vede hăul Padinei Închise și pereții de pe partea ei nordică. Sunt impunători și masivi! Parcurgem lejer partea de brână, citind pe o placă despre plecarea către Zamolxe a lui Andrei la 29.11.2015 și apoi urcând pe cablul care ne bagă în pădure. De aici urmează ”coborârea prin pădure, pe sub versantul Cetății Dianei, până la refugiu.”
”Inițial vorbisem să coborâm toți trei să luăm apă și vor coborî doar Luci și Rebeca. 500 de metri diferență de nivel până la izvorul de la schit, 500 de metri diferență de nivel urcare înapoi la Diana (21.30)! Povestiri de seară și somn de voie!” Diferența asta de nivel va fi memorabilă și le va rămâne în minte colegilor :D! Eu mă tot învârt prin zona refugiului cu ochii spre flora locului și seara îi aștept cu ceai cald și cu saltelele umflate și sacii pregătiți pentru somn. Măcar atât să fac și eu pentru efortul lor de a aduce apă de la izvor :)!
Ziua 3 - 06.07.2024
Fiind tură în cadrul clubului, este vizibilă pentru toți colegii. Așadar avem surpriza că ”Dimineața, 6 iulie, apar la refugiu Cristi și Anca Gavrea și vom urca toți cinci pe Padina Popii până în creastă.” Ne bucură venirea lor și povestim un pic până avem bagajele strănse ca să pornim la deal. ”Pornim la circa 9.30 după bucuria întâlnirii și a pozelor de rigoare. Urcăm prin pădure, pe sub pereții Cetății Dianei până la cabluri. E urcare abruptă și continuă, cu multe petice de iarbă.” Eu reținusem din alte dăți de mult grohotiș. Probabil că în ani s-a mai înierbat! ”Urcăm pe rând pe cabluri, avem parte de minunate flori de colț, coborâm a doua parte a cablurilor și apoi tot în sus pe grohotiș. Este ceea ce îmi aminteam! După două ore de urcare susținută (de la plecare!) suntem în Strunga Izvorului unde facem pauză de regrupare.” De aici o potecă acum marcată coboară spre Găvan, cam pe unde eram noi ieri după amiază!
”Tot povestim de prin diferite ture de-ale noastre. Aici descoperim un marcaj nou BA ce coboară la Găvan. Noi vom urca printre jnepeni până pe vârful Padina Popii (2013m) unde facem pauză de odihnă și povești. Ne bucură prezența a doi spanioli, un basc și o catalană și povestim cu ei.” Mai ales Rebeca fiindcă știe spaniolă!
”Cristi și Anca vor continua până în Șaua Padinei Închise și de aici pe Brâna Caprelor la Diana și înapoi la Plaiul Foii. Noi (Rebeca, Lucian și cu mine) continuăm pe PR pe creastă până la vârful Ascuțit (2133m) (14.00, circa 40 de minute) unde facem pauza mare de masă printre multele grupuri de aici (par să fie grupuri ghidate, majoritatea).”
”Continuăm coborârea! Încă suntem în abrupt, la circa 1700 de metri altitudine. Urmăm marcajele TR care ne coboară pe la Adăpătoarea Caprelor până la șaua de deasupra Malului Galben.” Aici mergem mai departe pe marcaj, eu aducându-mi aminte de cele câteva ture de când nu era marcat brâul Ciorânga, ramura de sus și am urcat (ba am și coborât o dată sau de două ori!) pe Malul Galben. Ar fi destul de expus mai ales în partea de sus! ”Continuăm până deasupra Hornului Nisipos (cu amintiri de pe aici) și apoi prin serpentine în pădure descoperim că traseul a fost modificat și acum nu mai sunt cele două lanțuri așteptate.” Și alea făceau deliciul acestei părți de traseu! Bine, dacă ar fi după mine, eu aș fi marcat și echipat traseul pe Hornul Nisipos deși nu am fost de acord de la început cu marcarea brâului Ciorânga. Dar eu sunt un biet drumeț pe munte. Astfel de decizii se iau aici de către Salvamont în colaborare cu administrația PNPC!
Dormim fiecare în mașina lui. Asta ca să nu ne mai deplasăm pe undeva ca să punem corturile!
Ziua 4 - 07.07.2024
Dimineață, după cafeluța de rigoare, fiecare pleacă pe drumul lui, cu bucuria revederii și a turei reușite! Și cu gândul la sdolicitantele și superbele trasee pe care le-am parcurs!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu