marți, 7 octombrie 2025

Maraton Apuseni 05-10.06.2024

Anul ăsta am funcție de ”responsabil tronson” pe tronsonul 1 al traseului de Maraton. Mă rog, pe aici dimineață trec ultra-maratoniștii, apoi maratoniștii și apoi semi-maratoniștii. Aș vrea să numesc doar punctul de alimentare Zăpodie, dar voi fi pe tot tronsonul, și în pre-ziua concursului (și încă o zi mai devreme) și în ziua concursului! Dar cum ziua concursului este 8 iunie, plec de pe data de 5 iunie de acasă pentru a fi în zona de concurs/traseu în timp util.

Ziua 1 - 5 iunie 2024

Cu ochii spre masivul Cozia, mă opresc pentru o vizită de odihnă la mănăstirea Cozia construită la 1386-1388. Este o atmosferă foarte calmă și faină în incinta mănăstirii chiar dacă este destulă lume pe aici. Intru în primul rând în biserica ctitorită de Mircea cel Bătrân. Mănăstirea este superbă, o imensă oază de liniște între Olt și aglomerata șosea de pe valea Oltului, poate unul din cele mai circulate drumuri ce ”taie” munții. Curtea este foarte fain aranjată și vizitez muzeul care se află în spatele bisericii. Putem vedea obiecte de cult religios și nu numai! Câteva exemple ar fi vitraliile cu personalități istorice importante, un jilț, bustul lui Mircea cel Bătrân și expunerea poeziei ”Umbra lui Mircea la Cozia” de Grigore Alexandrescu... Plus faleza foarte faină la Olt cu nivelul foarte ridicat (este marcat) la care a urcat Oltul în 05.07.1975!


























































Încărcat cu energia faină de la mănăstirea Cozia urmez valea Oltului mai departe și apoi pe autostradă și alte drumuri bune ajung la Basecampul MA de la Buscat. Seară faină cu colegii care sunt aici și pregătire pentru ziua de mâine. Adică asta înseamnă materialele necesare!

Ziua 2 - 06.06.2024

Ca idee: nu sunt prea multe de spus aici în afara faptului că mă ocup toată ziua de marcarea tronsonului 1: Valea vadului - Zăpodie - Valea Tisei - Valea Boului - Știolne - Bocșești - Crucea Crencii cu întoarcere la mașina care m-a așteptat cuminte la Valea Vadului! Între Start și Valea Vadului traseul este deja marcat de colegii care au venit mai des (de la Cluj). Mulțumesc!


































Ziua 3 - 07.06.2024

Este tot zi de pregătire a materialelor pentru concurs în basecamp și ajutor la transportul alimentelor la punctele de alimentare. În timpul zilei vin și o parte din voluntari la Zăpodie și îi pot lăsa acolo în timp ce eu mă ocup mai departe de distribuirea voluntarilor pe tronson.







Ziua 4 - 08.06.2024 - Ziua concursului MA

În mare parte sunt de la un punct de pe tronson la altul, cu indicații sau să mai rezolv una sau alta: alimente, apă, energie pentru voluntari... Am niște voluntari de nota 20. Au mai fost și anul trecut și în mare parte mă bucur că nu trebuie să le dau prea multe indicații fiindcă știu ce au de făcut și dau alergătorilor o stare de bine pe tot traseul. Sunt binecuvântat cu așa echipă (de la ”Cercetașii României” - cu ei am o legătură de suflet ”Gata oricând!”)! Și nici nu știu când trece vremea și vin închizătorii. Și apoi așteptăm să vină Levy sau alt coleg să ridice punctul de alimentare astfel încât să rămână acolo doar urmele pașilor concurenților și iarba tasată de la corturi (Levy și-a rupt ceva piesă la mașină pe coclaurile astea și abia a reușit să ajungă în basecamp). Și atât! Așa se face o organizare în mod responsabil pentru mediu. Plus luat sacii de gunoi cu selecția capacelor de plastic pe care le iau pentru o acțiune umanitară (campania ”Capace cu suflet”) de câțiva ani! Seara ne vom întâlni parte din voluntari în basecamp la gulaș, festivitatea de premiere sau focul de tabără. Eu voi pica destul de devreme fiindcă s-a adunat oboseala...












Ziua 5 - 09.06.2024

După ce luăm masa de dimineață (adică mâncare că nu plecăm nicăieri cu mesele!) curățăm totul prin basecamp ca să fie pregătit pentru alte evenimente și ne mulțumim și ne îmbrățișăm pentru o ediție reușită a Maratonului și eu mă pornesc la drum fiindcă am un plan mare pentru azi. Vom discuta ulterior, după ce trece oboseala post-eveniment, despre toate câte s-au întâmplat. Așa se face!

Primul meu gând, ca și pentru colegi, este să ajungem la o secție de votare să alegem euro-parlamentarii. Colegii se duc în Cluj unde stau, fiecare prin zona lui. Dar eu am multe ore de mers și plus că nu vreau să ajung acasă în seara asta. Așa că merg în Băișoara mai întâi la Primărie și apoi la școală unde este secția de votare. Îmi place că oamenii sunt destinși și chiar mai facem câte o glumă, nu stresați ca la secțiile de votare de la oraș (când vorbești oamenilor de locurile lor - cele pe unde alergătorii de la Maraton Apuseni sunt ”Hoinari prin trecut” - li se luminează fețele!). În fond acum chiar nu e vorba de Primar sau ceva local ca să fie oamenii în ”conflict”. Bine, și atunci ideea este, mai ales la alegerile locale, să iasă omul sau oamenii cei mai harnici. Și aceștia sunt cunoscuți în comună, nu trebuie să vină cu mare promovare de partid. Ce mi se pare și mi s-a părut simpatic mereu (și stresant în același timp) că toată lumea îmi vorbește de Guvern sau de Președinte când le spun că sunt din București. De parcă în București toată lumea nu s-ar ocupa decât de Guvern și de Palatul Victoria. Încerc de fiecare dată să explic oamenilor că viața mea e pe munte sau în natură și nu prea am treabă cu orașul, dar poți să te lupți cu prejudecățile oamenilor?


Gândul meu este să urc pe Transparâng. Știu că lumea îi spune Transalpina, dar întreb și eu (întrebare logică preluată de la un coleg de club cu zeci de ani de experiență pe munte: drumul traversează Parângul sau Alpii?). Și eventual să dorm în mașină sau în cort pe undeva pe acolo și a doua zi să merg mai departe. Nici nu îmi trebuie prea mult și merg pe autostradă până la Sebeș și apoi intru pe DN67C. Trec de Căpâlna (de aici o fi ansamblul ”fetele de la Căpâlna?”), Șugag (aici or fi Băile Șugag?) și mai am câteva curbe până la barajul lacului Oașa. Și... îmi pică ambreiajul! Adică pedala este la podea și nu mai urcă. Viteza mașinii scade rapid până la oprire. Trag pe dreapta fiindcă nu poți conduce fără ambreiaj! Dar e și mai belea că nu am semnal GSM în zonă. Foarte slab este însă semnalul 4G! Complicată situație! Noroc că (încă) mai sunt pe un grup de whatsapp și îmi scriu acolo problema. Vin unul sau altul cu soluții. Important este că Bacea este pe grup și îmi face rost de câteva numere de service-uri din apropiere (Sebeș) și mai ales de la firme de tractare. Îmi și trimite niște banii să rezolv. Îi dau imediat ce ajung în București, nu se pune problema de bani. Dar în pustietate poți să ai bani pe zeci de carduri că nu faci nimic cu ei! Lecție să am mereu la mine cash! Reușesc să las mașina pe o parcare pe partea stânga a drumului și mă pun pe așteptat. Că altceva nu pot face! Vorrbisem și vine un nene cu platformă și mă duce la primul service care este în Petrești, la intrarea în Sebeș. Înainte de asta merge cu mine la primul bancomat de scot bani, îi plătesc drumul și mă lasă la service. Sunase în prealabil și el acolo. Nu mai este nimeni și las mașina în fața service-ului. Mâine la prima oră sunt cu cheia acolo. Este și pensiunea Vila ADR peste drum. Merg și mă cazez fiindcă altceva nu am ce face. Mai aveam ceva de mâncare în mașină, nu am nevoie azi de mâncare! 








Ziua 6 - 10.06.2024

Vreau-nu vreau, am un mini-city break în Petrești. Merg dimineață la service, las cheia și stabilim la ce oră să vin mai pe după amiază să iau mașina. Mulțumesc, Mihaela, pentru ajutorul potrivit la momentul potrivit! Așa că mă pornesc la plimbare per pedes. Și chiar și aici găsesc ceva locuri interesante. Ziceți că ce ar putea fi într-un sat-cartier al Sebeșului. Păi să vedem!

Pe partea cealaltă a drumului las o capelă (sunt și ceva servicii funerare lângă ea), trec de podul cu foarte multe ghivece cu mușcate roșii, în floare și pe stânga e o biserică cu turlă înaltă la intrare. Este vorba de biserica evanghelică luterană. 

”Biserica Evanghelică Luterană Petersdorf (n.a. Petrești), este un monument istoric și religios semnificativ al localității, care reflectă tradiția protestantă din această regiune a Transilvaniei. Această biserică este una dintre clădirile de cult emblematice ale comunei și reprezintă un punct de referință pentru comunitatea evanghelică din Petrești, dar și pentru vizitatori din întreaga regiune. Biserica a fost construită în secolul al XVIII-lea, într-o perioadă în care Transilvania era parte a Imperiului Habsburgic și când reforma protestantă, inclusiv confesiunea luterană, se răspândise semnificativ în rândul populației din această parte a Europei. Biserica a fost un loc important de cult pentru comunitatea luterană din Petrești și împrejurimi, care a fost influențată de reformele religioase ale acelei perioade. De-a lungul secolelor, biserica a suferit mai multe renovări și modificări, dar a păstrat caracteristicile arhitecturale ale stilului specific epocii, cu un accent deosebit pe simplitatea și funcționalitatea decorativă, care sunt caracteristice tradiției luterane. În ciuda schimbărilor de-a lungul vremii, biserica a reușit să își conserve rolul central în viața spirituală și culturală a comunității. Biserica Evanghelica este un edificiu de dimensiuni modeste, dar impunător prin simplitatea și eleganța sa arhitecturală. Ea reflectă stilul baroc târziu, specific perioadei în care a fost construită. Aici au loc slujbe religioase, atât pentru sărbători religioase importante, cât și pentru momente de rugăciune zilnică. De asemenea, biserica joacă un rol esențial în viața socială a localității, fiind adesea locul în care sunt organizate evenimente și activități comunitare. Fiecare duminică adună enoriașii, iar tradițiile liturgice luterane sunt respectate cu sfințenie.” (Sursa: https://petersdorf.ro/istoria-localitatii-petersdorf-petresti/)












Următoarea este parohia ortodoxă Petrești de pe strada Șurianu. Ca o paranteză: am auzit de multe ori varianta asta pentru munții Șureanu! Redau câteva date din istoricul parohiei. ”Prima biserică din Petrești era din lemn și este atestată în anul 1733 de Popa Diacul. A doua biserică din Petrești a fost din zid și a fost construită pe la 1846 sub îndrumarea preotului Nicolae Radu. A treia biserică a fost construită în anii 1987-2001, pe amplasamentul vechii biserici, sub îndrumarea vrednicului de pomenire, preotul Alexandru Coman și cu jertfa neostenită a credincioșilor din Petrești. [...] Multă vreme școala a funcționat în tinda bisericii, românii fiind minoritari. La 1759 este pomenit Pop Diacul, călugăr venit de la mănăstirea Dealul Cioarei, care pregătea copii pentru rânduielile bisericești, în chilioara sa de lângă biserica din Petrești. [...] Două edificii importante se datorează vrednicului părinte Alexandru Coman: un monument impunător ridicat în curtea bisericii în amintirea eroilor români și sași căzuți în cele două Războaie Mondiale și Muzeul Parohial care cuprinde atât obiecte de cult și icoane vechi cât și costume populare din zona Văii Sebeșului.”













Ies pe strada principală în centru, merg de mai îmi scot câteva sute de lei de la un ATM, îmi iau un suc, niște napolitane și o înghețată și o savurez pe ultima pe scările magazinului. Nu contează că sunt fiu de profesor (din familie de profesori, teoretic cu prestanță și eleganță - doar spun un mic detaliu din istoria familiei: străbunicii care aveau moșia și casa ”la roșu” la Mironești, pe malul Argeșului, eerau foarte apropiați de țăranii din sat și se ajutau reciproc foarte mult). Ar fi nedrept să nu recunosc originea țărănească, sănătoasă din partea mamei (oameni de calitate și bun-simț foarte rare în prezent) și să mă comport perfect natural în orice mediu! Peste case văd un turn și descopăr că ține de școala gimnazială din Petrești. Are o arhitectură foarte faină, cu un balcon parcă cu ceva influențe sudice, cantacuzine...



Pe străzile Grădinilor, Mică și Mihai Eminescu ajung la parcul Zăvoi amenajat pe malul Sebeșului. Aici este printre alte mici amenajări, și un izvor de unde vine lumea și ia apă. Pesemne că este mai bună decât apa de la rețea! Explorez un pic zona verde, cam în toate direcțiile. Dacă tot am vreme!








Mai am ceva de văzut! Pentru asta revin prin soare pe strada Mihai Eminescu (nu știu de ce am senzația că ar trebui să apară o bornă Via din clipă în clipă!), trec podul înflorat și fac puțin dreapta pe strada Constantin Dobrogeanu-Gherea. Curând dau de poarta cimitirului fostei biserici evanghelice. Intru pe o alee frumoasă, ușor în urcare și la dreapta intru în cimitirul fortificat și cu un turn mare în centru. E acoperit de iederă și la prima vedere nu îți dai seama ce este. Dar te poți furișa să îl vezi din interior! 

Uite ce spune Wikipedia

”Fosta biserică evanghelică din Petrești este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul localității Petrești din municipiul Sebeș. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 1909.04. Ansamblul este format din următoarele monumente:

- Incintă fortificată (cod LMI AB-II-m-A-00259.01)
- Turn-clopotniță (cod LMI AB-II-m-A-00259.02)
- Cimitirul evanghelic (cod LMI AB-IV-m-A-00259.03)

Biserica ce a fost construită în jurul anilor 1260-1280 a ars în mai multe rânduri de-a lungul istoriei sale, iar în 1805 a fost dezafectată și dărâmată, materialele fiind folosite la construcția noii biserici. Turnul fostei biserici și zidul fostei cetăți sunt unele din cele mai importante atracții turistice ale localității. Ruinele turnului-clopotnița se află astăzi în mijlocul cimitirului evanghelic, fosta curte a cetății medievale de stil romanic.” 







Mulțumit peste măsură de locurile descoperite, mă întorc la service unde lucrarea este aproape gata. Rezolvăm și cu banii și cu documentele de rigoare, mulțumesc tare mult pentru ajutorul ”pe moment” și pornesc mai departe spre casă. Cu o schimbare forțată de plan (chiar glumeam cu colegii de club că mașina a vrut să mai stau o noapte în Ardeal!) și cu locuri faine aflate cu ocazia asta! Și cu bucuria și confirmarea unei prietenii care se păstrează, mai ales la greu >:D<!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu