De la început vă spun că nu au fost atâtea zile în Bulgaria. Doar că s-au legat mai multe cu gașca cu care am fost și atunci le-am cuplat. Dar zilele din Bulgaria au fost diversificate. Cel puțin pentru mine fiindcă trupa a fost la relaxare, plajă și ”potol” :D!
Ziua 1 - 31.05.2024
Ne grupăm care-cum pe mașini și pornim pe clasica autostradă spre mare. ”Am plecat, în drum, spre mare”, vorba lui Tudor Chirilă! Cum în trupa asta sunt importante locurile de mâncare (bine, și curiozitatea pentru aranjamentul locului!), ne vom opri în Lehliu (asta înseamnă ieșire din autobahn) la cârciuma ”La partid”. Chiar ei menționează că nu sunt restaurant, ci cârciumă. Prezentarea, mâncarea și prețurile sunt foarte faine. Și poveștile sunt faine, mai ales pentru cei care n-au trăit în acele vremuri. Bine, nu am prins eu ”cantina partidului” chiar dacă începusem înregimentarea ca șoim al patriei și pionier (atunci nu aveai altă variantă!), dar cantine și autoserviri în care miroase a mâncare bună și care îți face poftă am prins din plin. Bine, la prețurile mici care erau, orice mâncare era bună. Îmi vin în gând acum cele două cantine frecventate mai mult, în Politehnica București, în Leu și în Rectorat. Aaaaa, și una recentă în Eforie Sud, amenajată ca sala de mese a unui restaurant! Cumva fac în minte comparație cu ce este acum: am și fost eu educat să nu am pretenții la mâncare, dar acum găsești peste tot zeci de feluri de mâncare și oamenii se mai și plâng că nu au diversitate. Unde oare mai este principiul acela: mănânci ca să trăiești, nu trăiești ca să mănânci :D? Una peste alta cârciuma ”La partid” chiar merită o vizită, o masă și popularizare!
Mai departe revenim în autostradă până în Agigea, apoi drumul prin Mangalia, Vama Veche și trecerea prin vamă, apoi Durankulak și Vaklino și facem stânga spre Krapeț/Крапец și mai departe pe Ulița 12/ул. 12-та până la Campingul Krapeț/Крапец. Bacea mai fusese și cumva rezolvă ea cu plata. Ne vom compensa apoi la alte cheltuieli. Știe și locuri faine de mașină și cort, ceva mai retrase, undeva spre capătul campingului. Doar doi colegi din grup vor sta la căsuță, restul ne instalăm tabăra sub niște copaci faini și apoi ne lungim la povești. Aveam și o poză cu o bere la cutie, nu am mai pus-o aici... Ce e fain în turele cu Bacea (cu ”adunătura”) e că nu este un program obligatoriu. Fiecare se organizează cum vrea și merge unde vrea și când vrea. Dacă se face vreo organizare ad-hoc (cum vom vedea mâine) e foarte bine. Dacă nu, e iarăși foarte bine! Pe de o parte este enervantă treaba asta că nu știi dacă există un program la care poți să te lipești sau nu. Pe de altă parte e foarte fain că nu stă nimeni pe capul tău și poți face ce îți dorește ”pipota”, vorba Mihaelei (Bacea)! Eu sigur voi deveni un pic enervant ;) fiindcă, ne-având un program stabilit cu adunătura, mă voi trezi dimineața și voi pleca la răsărit în fiecare zi. Solo fiindcă la ora aia toată lumea doarme dusă! Și zic enervant fiindcă descopăr zona și mă întorc cu zeci sau sute de poze superbe în timp ce alți dorm.
Ziua 2 - 01.06.2024
La mulți ani copiilor din noi! Bine, pentru femei ar putea să aibă și alt sens ;) (da, sunt glume mai puțin plăcute pentru cei sensibili!). Dar cert e că sufletul de copil din mine e așa de doritor de explorare încât pentru răsărit sunt deja pe plajă.
Da, am citit și vorbit chiar recent treaba cu comportamentul anxios sau evitant (sau combinații) și știu unde mă încadrez. Dar dincolo de teorii și încadrări o mare calitate a oamenilor ar trebui să fie să îi acceptăm pe ceilalți așa cum sunt, fără să încercăm să îi corectăm. Scrisesem inițial ”să nu aducem critici”, dar criticile sunt constructive atunci când vin de la cineva care a trecut prin acele comportamente sau situații. Asta înseamnă să presupunem sau să întrebăm prin ce situații a trecut acel om și să încercăm să învățăm din acele critici. Bine, ceea ce pentru mine este deranjant în prezent este că toată lumea dă sfaturi sau critică fără a avea o experiență personală. Doar din ce au citit! Cu cât ai mai multă experiență fie devii mai tolerant, fie devii mai arțăgos și arogant. Depinde acum de fiecare. Cert e că atitudinea, fie una, fie alta este cea pe care o văd alții și o simt. Cine simte sau e afectat de ceea ce spun ceilalți! Nu ceea ce vrem noi să credem că suntem, imaginea (mereu pozitivă) pe care ne-o facem despre noi.
Hai că am dat-o pe altele și în momentul ăsta scopul e să povestesc despre zilele la mare, nu să fac paranteze legate de atitudine și comportament :)!
La 5.54 deja soarele e ridicat pe cer, deasupra mării. Dar e o combinație perfectă de soare, vegetație verde, milioane de maci roșii, raze reflectate în mare, valuri, lebede, nisip... La drum, dară, vreo oră, pe malul apei sau prin apropiere, până puțin după canalul (blocat) de vărsare a lacului Durankulak (Дуранкулашко езеро) (în bulgară aici ar fi ”mlaștină”)/Дуранкулашко блато. Așa de faină este plimbarea de, în total, două ore și jumătate, dus-întors prin amestecul de culoare majoritar roșu și verde plus galbenul soarelui. Și am văzut unde e și zona de pădure/campare în sălbăticie. Acolo voi veni cu alte ocazii. Bine, acolo nu ai toaletă, apă curentă și alte servicii, dar nu ai gard în jurul tău. Sunt și porți sau drumuri de ieșire spre plajă, dar parcă mai interesant este un loc pe unde să sari gardul, spre plăcerea sau neplăcerea colegelor când le arăt acel loc :D! Interesant că la un moment dat GPS-ul mă localizează în Crimeea!!!
Mno, buuun! Ajung pe la 8.30 la corturi și lumea abia se trezește. Eu deja am vreo 4-5 kilometri de mers :D! Stau și eu cu ei la o cafea și văd că toată lumea e pe mod lazy-relaxare. Este și ăsta un mod de a petrece câteva zile libere și poate oamenii chiar au nevoie de asta. Cum spuneam: nimeni nu forțează pe nimeni la vreo activitate. Doar că firea mea nu mă lasă să stau când am atâtea lucruri faine de văzut prin zonă. Până se dezmeticește lumea eu anunț că plec la Parcul arheologic Durankulak. Zis și făcut! Cu mașina ies prin Krapeț, apoi Vaklino și vreo 3 kilometri spre nord fac dreapta pe drumul care mă duce la parcare. Las mașina în parcarea din fața restaurantului Kibela (e închis acum), plătesc intrarea în parc de 6 leva și pornesc pe aleea ce mă duce pe lângă un observator de păsări la Centrul turistic. Preiau ceva informații de pe
Wikipedia, mult mai multe putând fi aflate și văzute la fața locului.
”Complexul arheologic Durankulak (în bulgară Археологически комплекс „Дуранкулак“) este un sit arheologic complex situat în zona lacului Durankulak, lângă satul Durankulak, în nord-estul Bulgariei.
Cea mai veche fază a culturii Hamangia (începând cu 5500–5400 î.Hr.) a fost descoperită aici, numită Blatnița – vechiul nume al lacului Durankulak. Există oameni de știință care și astăzi acceptă descoperirile de la complexul arheologic Durankulak ca argument în sprijinul ipotezei „Potopului Mării Negre”, un cataclism care a avut consecințe fatale pentru locuitorii Insulei Mari și pentru purtătorii culturii Varna din neoliticul târziu.”
Și chiar sunt multe de văzut !!! Aș povesti aici, dar recomand să vizitați Centrul turistic cu tot ce este acolo (inclusiv filmul documentar), să mergeți pe podul de lemn spre peninsulă și să explorați pe acolo toate locurile amenajate. Și chiar este fain amenajat! Se spune pe net că ar fi singurul complex arheologic din Bulgaria și îmi vine greu să cred asta! Dar cred varianta tot de pe net că ar fi considerat un fel de Troia bulgărească!
Înapoi la mașină! Stai că mai am de văzut un monument în apropiere de Durankulak. Care este la doi pași! Fac stânga din E87 spre centru unde este un monument memorial dedicat ”țăranului revoltat”: Mемориалният комплекс и монументалната скулптура „Въстаналият селянин“. Este vorba, desigur, de revolta țăranilor din 1900 legată de legea zeciuielii. De fapt ăsta e motivul pentru care am venit aici. Nu monumentul ăsta, ci altul în afara satului, dar ambele dedicate aceluiași moment istoric.
După piața centrală cu drumuri în reparație/re-asfaltare, fac stânga pentru vreun kilometru și apoi iarăși stânga spre monumentul aflat în câmp. Uite ceva informații interesante găsite pe net.
”Monumentul este dedicat celor care au murit în revolta din Durankulak în anul 1900. Este situat în apropiere de granișa cu România, între Durankulak și Staevti.
După votarea Legii cu privire la zeciuiala din 15 ianuarie 1900, a Zecea Adunare Națională, în Dobrogea a izbucnit nemulțumire. Se fac acțiuni de protest în Shabla, Krushari, Pcelarovo, Dobrici, Paskalevo, Pobeda, Krassen, Kavarna și în alte părți ale Dobrogei. Cei mai activi în aceste acțiuni sunt sătenii din Giore /Vidno/, Giorman /Prolez/, Sary Musa /Smin/, Karamanlii /Vaklino/, Satalmash /Ezerets/, Durankulak, Gargalak /Vranino/, Karaalar /Neikovo/, Kalaydzhidere /Tvarditsa/ etc. Pe 28 mai 1900 la un protest din Durankulak au participat 1800 de săteni din comunele Durankulak, Șabla și Syuleymanlashka, precum și săteni din alte sate din regiunea Balchik. Mitingul a adoptat o rezoluție în care s-a solicitat abrogarea legii zeciuielii și s-a protestat împotriva acțiunilor arbitrare ale poliției din Balcic.
Poliția au început arestări în masă. După coliziunile de pe 1 iunie anul 1900 au fost uciși și răniți aproximativ 400 de săteni. După suprimarea revoltei guvernul își așează trupele militare în jurul Shablei, Durankulak și alte sate revoltate.
Timp de 40 de zile, armata și poliția au efectuat arestări în rândul populației din regiunea Balchik. Spre mijlocul lunii iulie situația militară a fost abrogată.
În așa creata situație de politică internă după revoltă, guvernul nu judecă deținuții țărani din Dobrogea. Doar unii dintre cei mai proeminenți organizatori ai revoltei au fost judecați în toamna anului 1900, de către tribunal penal din Varna. În anul 1901 guvernul lui Petko Karavelov a abrogat Legea cu privire la zeciuială și a introdus impozitul pe teren. Apoi, participanții din revoltele sătești au primit amnistie.” (Sursa:
https://audiotravelguide.ro/monumentul-celor-care-au-murit-in-revolta-din-durankulak-durankulak/).
Revenire în camping unde lumea s-a trezit și le e foame. Hai la o ”mâncătorie” pe care o știe Bacea și care e foarte bună. Hm, termenul ăsta are în sudul României și un înțeles destul de urât. Când zici că ”se mănâncă unii pe alții” = ”mâncatorie”, nu este o situație prea corectă ;). Dar așa este obișnuit în sudul țării și din păcate obiceiul este preluat și de alții. Așa ca expresie este faină, dar... Știu că nu e o asociere prea plăcută și probabil voi deranja cu asta: pe alții i-a deranjat (evident, nu doar din partea mea) expresia ”morning glory”. Cică ar avea un sens legat de sexualitate :D! Dar expresia în sensul funny (și emisiunea lui Exarhu) nu are neapărat legătură cu sexualitatea, ci mai mult cu hărnicia matinală: cine se scoală de dimineață, departe ajunge! Știu, e doar o obsevație. E bine să ne spunem punctul de vedere fără a-i face pe alții să se simtă prost :)! Mâncătoria este foarte faină, pe malul mării, cu ceva aranjamente și un peisaj pescăresc pe plaja de sub ea...
După masă eu iarăși îmi manifest dorința de explorare și se oferă Raluca să meargă cu mașina. Iertare că nu țin minte cine au fost celelalte două colege de explorare... Mergem la capul Kaliakra și apoi vedem ce mai facem. Eu, fiindcă am mai fost în zonă, sunt pus pe scaunul din dreapta pe post de ghid și GPS :D! Vizităm ce se poate pe acolo fără să plătim nimic. Well, dacă și care vrea o înghețată, asta e treabă personală :)!
La întoarcere facem o scurtă pauză la plaja Rusalka. Adică de la bariera unde ne deschide un nene amabil (îi vom da la întoarcere câteva leva!) facem stânga pe drumul de dale și peste vreo 200 -230 de metri este plaja mică și simpatică. Bine, vântul nu ne lasă să stăm prea mult :D!
Ultima pauză, tot culturală, este la farul Șabla, pe care îl văzusem recent. Las pozele să vorbească. Bine, se simte oboseala adunată dinainte de venirea în Bulgaria și atunci nu stăm prea mult pe aici! Înapoi la camping și relaxarea/măcăneala de seară!
Ziua 3 - 02.06.2024
De data asta sunt mai harnic și la 5.17 minute sunt pe plajă. Evident singur! Cineva din grup mi-a spus că a auzit când am ieșit din cort și că s-a întors pe partea cealaltă. Mno... :D!
Again chilly mood și abia pe la 11.00 mergem la plajă. Stau și eu cu trupa vreo jumătate de oră și tot merg pe undeva pe la plimbare fiindcă nu am răbdare doar să stau. Ne vom vedea la corturi. Fac ceva poze la drumul dintre plajă și intrarea în camping.
De data asta masa de prânz a fost la restaurantul Yanitsa alăturat celui de ieri. Terasă mare cu multe locuri acoperite și piscină pentru cei care stau în hotel...
Strângem toate și mergem spre casă, cu o prelungire a mini-vacanței la Mihaela la curte. Are nevoie de prezență umană fiindcă este fain să te muți la curte, dar parcă (e valabil pentru unii!) mai e nevoie și de socializare. Mno, când ai crescut și trăit în oraș și ești obișnuit cu agitația, asta e ceva absolut normal. Bine, eu înțeleg asta foarte bine că am crescut 50-50. Și mai ține și de personalitatea fiecăruia! Așa că voi rămâne peste seară și, mâine, mai și ajut cu ce e nevoie prin curte.
Ziua 4 - 03.06.2024
Fiecare e cu treaba lui. Relaxare și ceva activități prin curte. Plus joacă a curioșilor ;) cu ceva rădașcă...
Și, evident, un apus fain pe seară și o cină tradițională :D!
Mâine dimineață plec spre casă, inclusiv ca să rezolv și altă problemă de la curte...
Ziua 5 - 04.06.2024
Acea problemă este eliminarea deșeurilor, mai ales în locuri unde nu vine mașina de gunoi și, chiar dacă vine, nu se face selecție reală a deșeurilor. Acum, având ceva experiență în domeniu, pot spune că și la oraș sunt puține locuri unde se face selectarea de la începutul procesului până la final, dar măcar este mulțumirea sufletească a fiecăruia că și-a făcut partea lui/ei din proces!
Și trebuie să mă pregătesc pentru următoarea vacanță în care voi face voluntariat alături de dragii colegi de la Clubul Alpin Român, filiala Cluj. Vedeți curând despre ce e vorba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu