Prima zi liberă și tot în Bucegi mai rămân: am un grup de francezi cu care voi petrece câteva zile în munți. Cum dimineață eram la Coștila, am stabilit cu coordonatorul grupului să ne vedem la stația de telegondolă de sub vârful Furnica (aproximativ 2100m). Aranjasem eu cu cazarea la Omu (rezervasem camera mare pentru ei) și pentru nopțile următoare își rezolvaseră ei cu cazarea prin comunitatea catolică. Voi sta cu ei câteva nopți în locuri foarte faine. Dar să le luăm pe rând!
Ziua 1 - 1 august 2024
Până să ne întâlnim la stația de gondolă de sub vârful Furnica mă ”cinstesc” cu o masă bună la restaurantul de la stația de gondolă. Ne întâlnim cu chef de mers. Dar puțin mai încolo facem prima pauză de masă sub Furnica unde, printre altele, aduseseră un pepene! Fiind grup mare, îl rezolvă repede (primesc și eu o felie și mulțumesc; e a doua oară când mănânc pepene pe munte, excepție făcând PA-urile din organizarea de la Maraton Apuseni!)
Coborâm pe marcajul BG până deasupra Pietrei Arse (cu scurte explicații despre locurile pe unde trecem, măcar ca denumiri!), îi rog să mă aștepte 10-15 minute să îmi las bagajul la mașină la Piatra Arsă, revin la grup și continuăm până la stația de telecabină Babele și apoi facem pauză la Babe și mai ales la Sfinx. Mie mi se pare plimbare, dar ei se resimt. Probabil și fiindcă am eu un ritm susținut, ca de obicei! Las mai încet ritmul și continuăm pe CR până deasupra Crucii din Șaua Caraimanului. O scurtă rugăciune de mulțumire (sunt veniți prin intermediul bisericii) și apoi mai departe pe sub releul Coștila, după ce le arăt micuțele și frumoasele flori de colț din zona unde am poposit.
Coborâre în Șaua Sugărilor, apoi trecerea pe sub Cerdac, prin Șaua Obârșiei și mai departe urcare până la Omu (urcuș care îi termină pe cei mai mulți) unde Andrei ne aștepta cu mâncare și camera caldă! Un adevărat Om! Seara decurge fain până când oboseala face liniște ;)! Noapte bună!
Ziua 2 - 2 august 2024
Coordonatorul grupului, preotul Jean Yves, mă rugase să găsesc un loc pentru o scurtă slujbă de mulțumire, undeva în aer liber. Desigur că știu locul și pe acolo gândesc traseul. După trezirea matinală pentru răsărit, înaintea grupului (doar Jean Yves și vreo 2-3 tineri se treziseră pentru răsărit!) și masă, mulțumim lui Andrei pentru găzduire (suntem prieteni buni!) și pornim pe curba de nivel de după Vârful Ocolit (cu poveștile legate de denumire și de legendele despre acest vârf), apoi pe sub Găvanele și coborâm în Șaua Obârșiei. Pauză pentru apă, care are nevoie. Urcăm pe deasupra Cerdacului și aproape de final este locul pe care și l-au dorit. Pauza cerută!
De aici mergem întins pe lângă Babele și Piatra Arsă până în Șaua Călugărului. Avem de urcat Furnica și câteva fete merg mai încet. Trebuie să mergem în ritmul lor și regrupăm la capătul pantei. Știu, cel mai probabil în grup se gândește că merg prea repede. Dar am două argumente: 1. doar așa putem ajunge la toate obiectivele pe care le au în program și în timp util și 2. îmi spuseseră că au mai mers pe munte și au ceva antrenament și asta presupune și ceva rezistență. Dar se pare că nu este pe cât spuseseră.
În gondolă se simte oboseala lor, dar se reface repede fiindcă sunt tineri și au elanul vârstei. La ora 13.50 trecusem pe la Cota 1400... Ne așezăm într-un (relativ) monom și la vale spre Peleș. Le spun avanntajele mersului în monom și, cum este obișnuit, eu vorbesc, eu aud. Doar iarna, atunci când pașii sunt mai grei prin zăpadă, se simte avantajul monomului. Altfel acum siguranța pe stradă este ceva utopic. Dar nu e vorba de ei aici fiindcă așa sunt multe generații dintre a mea și a lor (între 25 și 30 de ani diferență; doar Jean Yves e de o vârstă cu mine!). Drumul, în ritm la fel de susținut, mai ales că este la vale, îmi aduce aminte de vizitele din taberele de copii de la Cota 1400! La Peleș îi las să viziteze și îi voi fi închizător de grup și în castel și apoi și mai departe spre mănăstirea Sinaia (printre tarabele atrăgătoare unde se împrăștie și regrupăm la capătul aleii). Aici avem vreo oră de vizită și doar stabilim ora de plecare. În rest timp la dispoziția fiecăruia fiindcă așa mi s-a cerut.
De mult timp știu scurtăturile spre gară și ajungem la timp pentru un tren Regio (CFR) care ne duce în Timișul de sus. Chiar mă bucur că au astfel și experiența trenurilor noastre și mai ales trenurile Regio ale CFR!
Rezolvaseră cu cazarea la mănăstirea Sfânta Teresa/Congregatio Jesu. Avem de mers 2.5 kilometri până acolo și cumva aici văd și tinerii utilitatea mersului în monom/șir indian, pentru siguranța în trafic. Asta chiar dacă fusesem întrebat de ce mergem pe stradă și nu există un drum separat. Le explic că nu e drum separat, așa cum probabil văzuseră ei prin multe locuri și se așteptau să fie și aici la fel! Așa că la pas până la mănăstire! Măicuțele ne primesc cu căldură și prietenie, acceptând cu bucurie agitația tinerilor. Chiar dacă pentru ele este probabil ceva neobișnuit, au atâta bucurie și bunăvoință. Sunt gazde extrem de faine! Seara voi participa și eu la slujbă chiar dacă nu mi s-a solicitat asta. Chiar mi s-a părut ciudată solicitarea lor de a mă abține și de a accepta serviciile religioase doar de la biserica mea, mai ales că sunt ortodox și ei sunt catolici. Dar Dumnezeu le vede pe toate, indiferent de ce religie creștină are fiecare ;)! Interesantă istoria venerabilei Maria Ward, fondatoarea Congregatio Jesu acum circa 400 de ani!
Ziua 3 - 3 august 2024
Mă bucură tare energia tinerilor. La 7.30 sunt toți la slujba de dimineață și apoi la masă, pregătiți pentru o altă zi pe munte!
Azi avem în program Piatra Mare. Asta înseamnă că pe la 8.30 suntem gata de drum, cu tot bagajul fiindcă schimbăm destinația! Asta înseamnă 350 de metri întoarcere pe DN1 și apoi intrare pe drumul ce urcă (marcajul TA merge pe scurtături!) spre Tamina. În două ore suntem, pe potecă, la capătul de sus al canionului și cascadei Tamina. Facem o scurtă pauză și apoi explorăm canionul, în coborâre. Față de ”7 scări” este mai mic, dar impresionant. Elanul tineresc nici nu simte când se termină scările și urcăm înapoi la bagaje. Vom continua pe drum, nu pe scurtături, și mai facem vreo 30-35 de minute până la casa de vânătoare de unde ieșim definitiv pe potecă. De aici începe greul și nu se așteptau la așa ceva! Urcuș susținut, pentru ultimii din grup cu ”limba scoasă” exact cum respiră câinii! Pauză la primul loc plat, după vreo oră de urcat! Și apoi mai departe pe curbă de nivel și ușoară urcare la golul alpin. Ce munte mic și ce solicitant este!!! Urcușul până la stână este iarăși solicitant și abia de aici începe să fie mai mică panta. Dar se adună norii și îi mai sperii :D și eu cu poveștile despre fata a cărei cruce este aici. Mergem direct pe vârf unde ploaia ușoară ne lasă maxim zece minute, cât să ”rezolve” tinerii câteva guri de apă sau câte un baton energizant.
Marcajul BR (bandă roșie) ne coboară la cabană unde facem pauză un pic mai mare pentru masă. Și pentru joacă cu măgărușii ce tot cerșesc mâncare :)!
Și la vale spre ”Șapte scări”, cu ocolire pe PR pentru a ajunge la baza canionului. Chiar dacă este ceva pantă la coborâre, ritmul este unul foarte bun! Ajungem la foișorul de la intrarea în canion și ei tot vor să meargă prin canion. Dar renunță când văd coada pentru urcare în canion și pornim la vale. E sâmbătă și început de august. Din păcate a ajuns să devină normalitate să nu poți urca sau coborî prin canion fiindcă este multă lume și nu este loc... Asta este! Coborâm la Dâmbul Morii și apoi la stânga la Timișul de Jos de unde luăm un tren până la Brașov. Pare un pic încurcat, dar așa am făcut zeci de ani. Nu văd care ar fi problema acum. Aaaa, că în prezent toți se așteaptă să aibă facilități și conexiuni directe, este cu totul altceva! Dar să nu uităm că noi suntem ca țară încă în Balcani și aici mereu trebuie să găsești o soluție, nu să te plângi că nu ai totul la dispoziție!
Cu orientare pe aplicații găsim drumul cel mai scurt (cu transportul în comun fiindcă sunt obosiți tinerii!) spre biserica romano-catolică ”Sf. Ioan Botezătorul” din Centrul Vechi unde vom avea găzduire pentru câteva nopți. Aici tinerii sunt în lumea lor: slujbele pe care ei le știu, auto-organizare cu masa sau cu programul. Este mult mai liber și atunci eu voi fi invitat doar la mese și, dacă doresc, și la serviciul religios!
Mi se solicită ca mâine să fie o zi mai ușoară, doar în Brașov. Ok, dimineață liber și abia după programul lor de prânz să ieșim în oraș.
Ziua 4 - 4 august 2024
Dimineață doar particip la masă și apoi explorez solitar biserica faină în care sunt cazat, în special sala mare a bisericii propriu-zise, dincolo de spațiile de cazare ale comunității.
Vreau să merg cu ei prin centru pentru o scurtă vizită de oraș și mi se psune că deja tinerii sunt prin oraș și am program liber până la masa de seară. Este ok, mie îmi convine și cumva caut să îi înțeleg și pe ei: sunt tineri și au chef de libertate, nu tot timpul să stea cineva cu gura pe ei cu un anume program. Este suficient să aibă ”pe capul lor” preotul coordonator! Așa că ies eu un pic prin jurul Pieței Sfatului și la un loc/obiectiv pe care, trebuie să recunosc cu rușine, nu l-am vizitat până acum: Muzeul Sportului și Turismului Montan de lângă stadionul Olimpia. Deci hai într-acolo! Este un loc ce merită văzut în profunzime fiindcă acolo găsești un munte de istorie în toate sporturile, montane și nu numai. De exemplu o mică secțiune îi este dedicată sportivului Ion Țiriac, brașovean de origine, chiar dacă tenisul nu are nimic de-a face cu muntele! Las pozele să vorbească și pe voi să vizitați muzeul!!!
Încă o plimbare prin Centrul Vechi și prin parcul Nicolae Titulescu, aflat dincolo de limita orașului vechi și Livada Poștei, înainte de a reveni la cazare și la masă. Este atâta energie și tinerii debordează cu organizarea și cu petrecerea. O părere personală: mi se pare un pic ciudată o petrecere cu muzică într-un loc ca acesta. Dar cine sunt eu să judec? Și, în fond, ei știu mai bine ce se permite și ce nu! Mă bucură tinerețea și bucuria lor!
Ziua 5 - 5 august 2024
Pentru astăzi este în plan o tură în Piatra Craiului. Dacă acum două zile venisem cu un autobuz de la Gara Brașov până în Livada Poștei, acum Jean Yves îmi spune că vom merge pe jos la gară! Să mai facem și mișcare. Mie îmi convine tare! Așa că mergem la gară și cu trenul ajungem la 8.50 la Zărnești. Inițial era un plan curajos de a merge de la Fântâna lui Botorog peste Piatra Mică și apoi Turnu cu coborâre pe la mănăstirea Colții Chiliilor. Dar oboseala după atâtea zile de munte combinată cu diferența de nivel (știu, pe hartă pare foarte puțin!) și cu vremea mohorâtă determină o reorganizare a traseului, doar până la Curmătura și cu coborâre prin Prăpăstiile Zărneștilor. Eu aș fi mers și pe planul inițial că sunt obișnuit, dar pentru tineri ar fi prea mult! Mergem până la Fântâna lui Botorog și mai departe la deal până în Poiana Zănoaga. Știu că e urcare și pe aici, puțin față de ce am fi avut în programul inițial!
Într-o jumătate de oră suntem la Curmătura, în atmosfera faină de cabană. Eu îmi iau doar un ceai și o prăjitură cu răvaș. Stau cumva cam retras fiindcă îmi e un pic greu să le explic francezilor care este treaba cu răvașele la români: plăcintele de Anul nou cu bănuți în interior și emoția ruperii fiecărei plăcinte!
Vremea mohorâtă de deasupra noastră convinge pe Jean Yves că nu e cazul să urcăm mai sus. În discuția inițială, chiar dacă planul lor mi se părea prea curajos, îmi părea că nu înțelege cînd îi spun că vedem la fața locului în funcție de vrmee și de starea grupului. De data asta ambele s-au adeverit pentru mine :)! Așa că mă gândesc la varianta de coborâre. Cea mai faină și pe care nu mersesem de mult este pe PG, pe valea Curmăturii. Așa că ne lăsăm la vale prin poiana Zărneștiului pe care o traversăm și intrăm în pădure. Norii coboară tot spre noi și începe. Mai întâi o ușoară ploaie măruntă și apoi din ce în ce mai mare până la răpăială. Mă opresc cu fetele cu care sunt mai în față și așteptăm să vină și restul. Mi s-a părut atât de fain între ei că sunt foarte uniți: băieții le-au dat haine fetelor să le mai protejeze de ploaie și, pentru câteva minute au cântat cu toții un cântec de încurajare. Toți aveau nevoie. Bine, fiind și cercetași, cumva înțeleg unitatea lor și chiar mi se pare superbă! Pentru mine este doar o ploaie mai puternică. Întreb și când sunt gata, continuăm tot la vale până în Prăpăstiile Zărneștilor. Și de aici prin Prăpăstii la stânga spre Fântâna lui Botorog. Chiar de sunt uzi, încep să cânte ceva cântece de-ale lor și îmi place vitalitatea lor. Nu s-au speriat de ploaie, doar a fost un moment mai puțin plăcut care face parte din natură și trebuie să îl acceptăm ca atare. La Botorog cei mai mulți au hainele uscate și au poftă de mâncare. Iarăși mă fascinează unitatea lor: scot ceva borcan și băieții întind pe pâine, mai întâi pentru fete, pentru cei doi preoți și pentru mine și apoi pentru ei. Admir educația și dedicarea lor pentru comunitate!
De aici mai este doar ”un pas” până la Gura Râului și Zărnești de unde luăm trenul spre Brașov. Deja în tren tot grupul este vesel, semn că le-a plăcut ziua, chiar și cu ploaie! Trenul ne duce la gara Brașov de unde mergem pe jos până la biserica unde suntem cazați. Scurtă pauză de odihnă și apoi organizarea pentru masă. Îmi place că sunt împărțiți în echipe și fiecare se ocupă de câte ceva. Este o combinație faină între educația cercetășească și ascultările din mănăstiri. Știu, ei sunt într-o comunitate, nu într-o mănăstire, dar asocierea este cea mai bună pentru a le înțelege modul de colaborare. După masă eu îi las să se mai distreze și mă retrag la somn. Este ultima zi de ”tabără” fiindcă mâine se întorc la București!
Ziua 6 - 6 august 2024
Mănânc cu ei de dimineață și le mulțumesc pentru fainele zile petrecute împreună. Chiar nu mai simțisem de mult atâta energie și în același timp maturitate și unitate în comunitate. Îmi spun că pe seară organizează o petrecere la biserica unde stau în București și că sunt invitatul lor. Nu promit că merg și insistă. Vedem cum ajung la București fiindcă mai am ceva de rezolvat.
Adică merg cu trenul până în Sinaia și de acolo cu telecabina la 1400 și cu gondola la Cota 2100. Este o vreme faină care mă îndeamnă pe sub Furnica și la vale în Șaua Călugărului. De aici urc un pic pe BG și apoi la stânga cobor la Piatra Arsă de unde îmi recuperez mașina. Mă așteptase aici mai bine de trei săptămâni!
În mașină și drumul cunoscut până la Sinaia și apoi București. Cu mulțumirea că am arătat ceva din munții noștri acestor tineri foarte faini!
Cumva mă gândesc că, deși sunt obosit, merită să merg la petrecerea lor. Ajung la Mănăstirea Catolică Sfânta Familie de pe strada Jiului. Petrecerea este în toi și se bucură atât de mult. Întâi sunt invitat să mănânc ceva și primesc și un plic. Nu contează suma, important este gestul făcut. ”Fiindcă ne-ai dus prin munții tăi!” Și apoi la petrecerea de la subsol. Nu prea sunt eu cu dansul, dar mă simt bine cu ei și îmi fac o surpriză: una din fete cu care nu prea vorbisem zilele astea (fiindcă așa a fost contextul, ea fiind foarte sufletistă cu ceilalți!) îmi citește de pe hârtie un discurs de mulțumire. În limba română! Aproape că îmi dau lacrimile de bucurie!!! Normal că mai stau cu ei în continuare la petrecere, cu ceva karaoke și ping-pong cu cine dorește. Le spun că nu am jucat de mult și nu e bai. Doar așa, de distracție! Cam pe la 1.30 noaptea le mulțumesc încă o dată și merg acasă pentru somn.
Ziua 7 - 7 august 2024
Le promisesem de aseară că voi veni la slujba lor de final de vacanță și chiar mă împresionează discursurile lor sincere, de bucurie și mulțumire lui Dumnezeu și fecioarei Maria pentru toate experiențele minunate pe care le-au avut. Dincolo de energia vârstei văd la ei o sensibilitate și o bucurie enormă! Sper că le va rămâne mult timp amintirea acestei săptămâni. Ne promitem să ținem legătura pentru a ne vedea și cu alte ocazii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu