Uf! Exact cum bănuiam. După masa de dimineață (cu avertismentele de rigoare să nu luăm mâncare în afara restaurantului!) încep tensiunile. Laura este convinsă că eu vreau musai să ajung pe Olimp (că doar așa se vede din afară că doar Muntele e viața mea). Ca urmare vrea cu tot dinadinsul să închiriem mașină să mergem sus, pe munte. Eu, mai ales că nu sunt foarte ok cu genunchii, sunt cam reținut. Tot insistă să închiriem mașină și la magazinele de închiriat din zonă (vreo patru!) închiriază pentru minim două sau trei zile și e cam scump. Nu reușesc să o opresc decât atunci când mă așez pe o bancă și pur și simplu refuz să mai colaborez. Nu vreau musai munte!!! Orice loc are frumusețe, naturală sau artificială, dacă vrei să o vezi!
Hai să mergem la Finikoudes și să vedem dacă nu e vreun autobuz spre Cabo Greco. Și acolo trebuie să fie interesant! Avem soluție: mergem în Ayia Napa și de acolo cu linia 101-102 ajungem la Cabo Greco.
Cam pe la 10.45 suntem în Ayia Napa în centru și propun o plimbare/explorare pe aici. Asta înseamnă ad-hoc fântâna din Piața Centrală, Muzeul Casa Tradițională (pe exterior), biserica din Ayia Napa (Panagia) - Fecioara, complexul statuar ”Originile orașului Ayia Napa”, mănăstirea din Ayia Napa (exterior), zona tip Hollywood (Pagodă, pirați, Bedrock, Titanic, far west, Los Bandidos, aleea starurilor) și monumentul eroilor Giannakis Pappoullis și Christaki Christou. Revenim la stația de autobuz pentru a merge spre stația Cabo Greco.
Ce este foarte tare că pe stațiile de autobuz de la Cabo Greco este mersul autobuzelor citibil cu cod QR. Și chiar se respectă! De la stație, după ce verificăm la cât avem autobuz de întoarcere pornim pe drumul Afroditei spre Cabo Greco. Mai întâi urmăm niște poteci care ne duc la vale și apoi la dreapta pe la niște vechi grote amenajate. Pe sub falezele punctului celui mai înalt coborâm la mare unde ne impresionează formele unice săpate de apă. Multe, multe mici lăculețe și mici grote, locuri mai mult sau mai puțin amenajate pentru vizitare. Nouă ne plac locurile cât mai puțin amenajate! Așa că explorarea va continua, fiecare pe unde vrea, până la gardul unității militare din capătul peninsulei. Am mers și noi până unde este permis!
Trecem pe partea nordică a istmului și explorăm malul Lagunei Albastre cât de mult se poate spre nord-vest. E atât de frumos că nu ne săturăm! În depărtare vedem ceva grote sub noi și vom ajunge pe deasupra lor!
Văzusem în depărtare și mai clar ne spune Google Maps că avem în față un obiectiv interesant: podul natural Kamara Toy Koraka. Ne apropiem pe un drum de pământ și este interzisă apropierea de pod. Evident că totul este pentru protecția monumentului natural. Sunt ceva scări de lemn care ar coborî sub pod, dar sunt după gardul de protecție. Așa că ne limităm la acest gărduleț și la poze din diferite unghiuri. Pe cât de simplu pare pe atât de fain este ca monument natural! Și spun asta când serviciul meu este aproape de unele din cele mai cunoscute monumente naturale din România!
Continuăm pe malul uneori foarte înclinat, alteori cu grote sub noi (la un moment dat găsim și o bancă de vedere panoramică spre adâncitura faină pe care o vedeți într-o poză mai jos). Vedem o grămadă de fosile fixate în stâncă, una mai faină decât cealaltă. Ne aflăm între zonele roșie și galbenă (ca nivel de interdicție) ale Ariei protejate marine Cabo Greco.
Continuăm până la parcarea de lângă mica biserică Sf. Dumitru (Agios Dimitrios). Este păzită de multe pisici și înăuntru este așa de liniște și curat. De parcă ai fi la începuturile lumii... Mai sunt câțiva turiști și nu ne incomodăm unii pe alții!
Pe scările de piatră amenajate cu balustrade metalice coborâm spre peștera Ayioi Anargyroi cu acces monitorizat video și punct de salvare fără personal. Peștera e superbă și aproape că te simți între pământ și ape. Chiar de suntem câțiva oameni aici, senzația de fi aproape de măruntaiele Pământului e tare faină și solitară. Cumva parcă simți respirația sălbatică a Naturii și viața ce pulsează în imensa ei simplitate. Am mai simțit apropierea de inima Naturii în câteva locuri de la noi și sunt convins că mai sunt multe astfel de locuri la noi și în lume. Peșterile, mai mari sau mai mici au această atracție spre profunzimea marelui organism care este Planeta Albastră. Mai sunt vulcanii, mai sunt rifturile oceanice, mai sunt banchizele polare, mai sunt pustietățile tundrelor și a stepelor de prin toată lumea, mai sunt micile sau marile canioane de peste tot, mai sunt multe și multe locuri de văzut și explorat...
Revenim la platforma bisericii, împărțim mâncarea rămasă cu pisicile de aici și căutăm o altă variantă de a ne întoarce la linia de autobuz. Asfaltul ne urcă vreo 200 de metri până la locul de picnic Ayioi Anargyroi. Sunt foișoare amenajate cu mese și coșuri de gunoi, este amenajată o toaletă publică gratuită. Nu e poate cel mai interesant detaliu dar este important pentru oamenii civilizați!
De aici găsim potecile ce ne duc printre tufe de arbuști spre șosea. De notat că ceea ce vedem aici este considerată pădure protejată pe insula pe care există extrem de multă piatră! Aici este PARC NAȚIONAL!
Ieșim la stradă și în vreo 300 de metri la stânga este stația de autobuz (circa 17.00). Așteptăm autobuzul care ne va duce în Ayia Napa și apoi următorul care ne duce ”acasă” în Larnaca!
Pentru masa de seară vom ajunge cam pe la ora 20.00 tot la Edesma și de data asta vom sta pe terasa din spate. Este foarte plăcută atmosfera și oamenii extrem de amabili. Fac toate eforturile să aprindă arzătoare aproape de fiecare masă ca să se simtă clienții cât mai bine. La o masă vecină sunt câțiva români care ne aud vorbind românește și intrăm în vorbă. Vin de ani buni la rând în Larnaca și aici mănâncă de fiecare dată. Dacă vom mai ajunge, cu siguranță și noi vom face la fel! Vinul Commandaria la carafă, porțiile imense, muzica discretă, amabilitatea și plăcerea celorlați cheleri și mai ales a indianului care ne servește de a sta cu noi la masă și de a povesti una-alta fac locul de neuitat. Și de repetat, oricând va fi ocazia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu